miercuri, 13 februarie 2013

Pe marginea prapastiei

Nu stiu prea bine cum sa incep, am atatea ce se aglomereaza sa iasa la suprafata. N-as putea-o lua cronologic, urmand un fir prestabilit. Cu liniuta si de la capat, iarasi nu mi se pare o idee buna.

Am trait in ultimele doua zile o groaza ed neinchipuit.. Orice lucru am privit, vedeam in el zadarnicia lui, inutilitatea lui in absenta a ceva esential, fara de care orice lucru nu doar pare, este lipsit de valoare. Planuri, demersuri, griji, nemultumiri- toate isi pierdusera consistenta. S-au diluat si lipsea orice tragere de inima. Am inteles atunci cat de marunte sunt toate zbaterile mele zilnice. Cat de zadarnica e consumarea noastra in feluritele aspecte ale vietii. Toate bunurile materiale pe care le pretuiam, le consideram atat de importante- mi-am dat seama ca nu inseamna de fapt nimic. Ca nu mi-ar folosi la nimic. Ca viata ar putea curge si in lipsa lor, numai sa curga. Si nu, oricat ai auzi la altii mai putin norocosi, n-o sa poti simti cu adevarat aceasta cruda realitate. Nu va doresc sa experimentati aceasta traire. E prea cutremuratoare.


Sa simti cum viitorul se risipeste, se sparge in mii si mii de bucati. Sa simti zadarnicia oricarui gand indreptat catre ziua de maine. Sa nu poti sa te gandesti ce vei face la vara, de exemplu, sa nu-ti mai poti inchipui evenimente viitoare. E crunt ca peste toate acestea sa se aseze nu o ceata, ci o piatra prin care sa nu le mai poti zari. Orice potential motiv de bucurie devine zadarnic. Nu e doar umbrit, ci de-a dreptul sfartecat.

Au fost aproape doua zile cumplite pentru mine. In clipa in care am rostit ipoteza ca ar fi ceva in neregula, scenariile au gonit prin mintea mea, fara sa le pot vedea clar, ci doar sa le intuiesc. Un gol cobora tot mai des de undeva din josul gatului spre abdomen. Pe masura ce ma documentam, teama crestea in mine si nu reuseam deloc sa-mi creez ganduri optimiste. O sentinta parea sa ma apese, desi nimeni nu mi-o daduse.

Astazi am ajuns la un control. Ceea ce ma ingrijorase nu avea gravitatea de care ma temusem. In schimb, o alta s-a dovedit a fi periculoasa. Si ulterior, acasa, am realizat ca mai am una pe care nu a examinat-o medicul. In starea aceea, nu puteam gandi limpede, ma starduiam sa retin cuvintele cheie si importante pe care le rosteau. Posibil sa fie si aceasta cu probleme. Nici cealalta nu o credeam periculoasa. Parea inofensiva. Despre alunite vorbesc. Si despre potentialul cancerigen al acestora. Inca nu stiu daca sa cred ca aceea ce ma pusese in alerta nu prezinta niciun pericol. Totusi, mi s-a recomandat scoaterea ambelor. Dar mi s-a precizat ca aceea lezata nu prezinta pericol, cealalta insa da. Cat pericol, nu stiu. Totusi, poate ca nu e inca pe ultima suta de metri, dat fiind faptul ca nu a avut inca manifestari vizibile.

Incertitudinea inca planeaza, dar nu mai e ca pana acum.

Nu mai pun concluzii, nu dau sfaturi, recomandari. Va las pe voi sa extrageti mesajul.


6 comentarii:

  1. Doamna Andreea,
    Eu cred ca totul se va termina cu bine. Nu zic ca v-ati facut griji inutil, zic ca lucrurile se vor rezolva pozitiv. E nevoie de rabdare si putin optimism. Nu stiu de ce, dar eu cred ca totul se va rezolva in favoarea dvs. Nu va pierdeti speranta, orice ar fi.
    Multa, multa sanatate va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc pentru gandurile bune. :) Imi puteti spune numele medicului la care ati fost?Parca as vrea o a doua opinie.

      Ștergere
    2. Nu cred ca ati putea merge la acest doctor, e in circuitul nostru intern. Si oricum, nu prea am incredere in el. Voi cauta si eu un altul, pentru o alta opinie. Am si eu multe alunite, unele destul de mari...Una dintre ele aproape ca a disparut. Medicul asta, sigur pe el, m-a linistit: e normal asa, poate sa dispara chiar de tot! Mi-a vorbit de nu stiu ce ,,fenomen" medical, dar i-am uitat numele.
      Cineva mi-a recomandat Dermatologia de la Spitalul Colentina; nu prea am incredere in spitalele de stat. Mai ales ca, in urma cu ceva ani, am intrat in acest spital pentru niste banale analize si am plecat cu o nesuferita boala de piele, de care abia am scapat. Exista clinici private, nu stiu cat de buni sunt doctorii de acolo. Avem mare nevoie de doctori buni...

      Ștergere
  2. Eu nu zic nimic. Din pricina alunitelor, trupul meu e un fel de harta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai, nu numarul lor conteaza, ci anumite modificari. Dar daca citesti articole pe net si altele, te imbolnavesti numai gandindu-te. Bine, 50% este si riscul de a-mi pica o caramida in cap cand trec pe sub vechiul Hotel Dunarea, dar asta e alta poveste.

      Ștergere
  3. Cam asa sta treaba si cu mine. Am fost la dermatolog, m-a studiat si mi-a zis sa stau linistit...Ce sa zic, merg pe mana lui.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...