marți, 2 aprilie 2013

Cladiri muribunde

Cum vremea placuta mi-a deschis noi orizonturi, incerc sa imbin preferintele celei mici cu ale mele, incat sa gasesc si eu un punct de atractie in micile excursii pe care le facem. Desi este inca mica, am deprins-o cu mersul pe jos distante lungi, care pot descuraja si un adult. Dar nu prea se plange, mai ales daca mergem in locuri in care se poate juca dupa bunul plac. Ieri, dupa ce am plecat din Cismigiu spre Universitate, am ales un traseu necunoscut, mai intortocheat ca de obicei, in dorinta mea de explorare a stradutelor ce sunt inca animate de cladiri vechi- una din pasiunile mele. Cat imi place sa le privesc, iar cele din acele zone sunt impresionante.


Si am ajuns undeva in spatele Cercului Militar National, unde am putut vedea o cladire masiva intr-o paragina dureroasa. Cred ca era totusi un complex. Alaturi, o poarta arcuita purta inscriptia Gradina Cinema Capitol. Nu stiu daca era vorba de cladiri distincte sau daca avusesera candva legatura intre ele, dar ce le unea acum era aspectul dezolant al unor colosale fiinte muribunde, raspandind prin haurile cascate in locul ferestrelor, o raciare patrunzatoare si un pronuntat iz muced pe care aerul il rostogolea. Infiorator si revoltator sa vezi ditamai constructia solida, ce in ca ar mai fi avut viata daca s-ar fi dorit, lasata sa moara incet-incet. Zidurile pareau razuite, dar ma indoiesc ca acesta ar fi fost un semn al unei viitoare reconditionari.

Am avut senzatia ca respir si pasesc in aerul unei lumi ce s-a stins demult. Era liniste si masinile parcate pe marginea strazii nu reuseau sa spulbere iluzia unui salt in timp, nici pe aceea ca sunt pe o strada parasita, ca si cum as fi ajuns undeva unde o catastrofa pustiise tot si ramasesera  doar zidurile triste, bolnave. Desi stiam ca astfel de cazuri nu sunt rare, totusi de aceasta data am simtit atat de profund dezolarea, parca mi se transmisese mie. Era ceva straniu (nu de domeniul stafiilor sau altceva in genul asta) in toata privelistea aceea, ca si cum intre acel loc si civilizatia zumzaitoare, grabiat, aflata la cateva zeci de metri distanta, ar fi fost un gol de cateva zeci de ani.

Mi-a produs o impresie tulburatoare, mi-am simtit neputinta in fata uriaselor ziduri. Stiam ca gandurile mele bune ori mila ce-o simteam sunt inutile...

16 comentarii:

  1. Da,asta m-a frapat si pe mine cand am fost recent la Paris, cat de proaspat renovat parea totul inclusiv in cartierele care semanau oarecum cu unele ale Bucurestiului mai central de baza. Si chiar am intrebat un sofer de taxi, ca eu cu astia conversez cel mai liber si mai des pt a primi diverse informatii in legatura cu care sunt curios, despre aceasta renovare, si el mi-a zis ca e chiar relativ recenta din ultima decada, poate ultimii 10-15 ani, ceva de genul asta, si a fost un efort masiv al primariei, plus cu legi legate de mediu si de protectia consumatorului ca sa forteze pe diversi proprietari privati sa dea bani sa-si renoveze si sa-si puna la punct imobilele aliniate cf standarde mai contemporane, desi desigur ca tevaria mai veche pe mai dinauntru e inca o problema, si asta e o problema in mai toate orasele mai vechi, dar in Bucuresti poate tevaria si canalizarea nu e asa de proasta fiind totusi mai recenta la nivel istoric, dar probabil exista probleme de norme structurale si de fatade si poate si de fire electrice, plus desigur lipsa instrumentelor real coercitive ca sa forteze proprietarul particular (care in multe cazuri poate fi de fapt inca in litigiu si nu s-a decis cine e) sa faca aceste imbunatatiri, iar in cazul unor cladiri care ar putea sa fie monument istoric, de unde naiba bani de la buget si pt asta, cand aproape intreg bugetul merge pe salarii si pensii, si ce mai ramane asa un pic poate si pt sist sanitar si intretineri de sosele, minima salubritate, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai regele Mihai si cu familia plus alti cativa fosti boieri care chiar si-au recuperat casele autentic monument istoric si mai de pe vremea comunistilor, au avut mare noroc ca le-au primit gata renovate + intretinute la cheie, dar altii care-si primesc acum imobilele si abia acum se chinuie sa le puna pe vreo lista de monument istoric in speranta ca vor primi si ceva ajutor extra bugetar pt renovari, de unde naiba sa doresca ei sa bage bani in renovari costisitoare, sau multi chiar de unde naiba bani ? Ca nu sunt toti nababi sau toti corupti si precis ca ar dori si ei sa-si vada renovata proprietatea, plus ca ar putea sa ii creasca valoarea in mod autentic.

      Ștergere
    2. Dar de ex ma gandeam daca bloggerii astia mai activisti politic care fac tot felul de actiuni de tip "hai sa citim in metrou" sau "hai sa plantam un copac in curtea Petrom-ului", daca identifica de ex o cladire interesanta cu o istorie interesanta care e total proprietate de stat, si care poate fi pe o lista de monumente istorice, chiar si la o categorie mai joasa, nu neaparat din alea de prim rang A, ar putea si ei sa faca o actiune de strans fonduri pt renovarea acelei cladiri specifice, ca e tot spre binele obstii, chiar daca in acea cladire acum functioneaza un birou oarecare de stat al unui minister total neinteresant non-sexy, de ex poate Min Muncii, (daca o exista, ca habar nu am ce ministere mai exista).

      Ștergere
    3. Ar fi interesante astfel de campanii, poate ca si sunt, dar probabil sunt interese mai puternice decat lipsa de fonduri, stiu eu?

      Ștergere
  2. Am devenit curios despre aceasta Gradina Cinema Capitol, si am inceput sa caut diverse informatii, ca sa vad daca se preconizeaza vreo restaurare, desi vad in brosura de evenimente 24 h Fun in Bucuresti ca in sezon estival e teoretic preconizat a se proiecta acolo niste filme in august 2013 (dar habar nu am cum ar putea daca e in halul in care l-ai descris tu).

    Se pare ca in aceasta gradina, care facea parte dintr-un lant de prime cinematografe din Bucuresti, s-a desfasurat prima proiectie de film artistic (deci nu documentar si nu de stiri) din Bucuresti la cinema - “Voyage dans la lune”/"O calatorie in luna" (regia George Melies, 1902) – film artistic care dura 14 minute si care a fost la randul sau prima productie cinematografica SF din lume, cu scenariul inspirat oarecum din romanul De la Pamant la Luna al dl Jules Verne, si din cartea Primii oameni in luna scrisa de HG Wells.

    (va urma, daca mai aflu ceva concret despre cladirea in sine)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dintr-un articol scris de Ana Maria Ciobanu publicat pe site-ul paltforma.org numit "Cu iesirea prin Sarindar", am aflat ca Cinematograful Capitol, a fost construit în 1912 de arhitectul Nicolae Nenciulescu, iar in 1916 s-a inaugurat si Gradina, si tocmai din aceasta gradina a iestit expresia, "iesirea prin Sarindar", din cauza ca asa indrumau plasatoarele publicul la sfasitul spectacolului.

      Mai scrie ca in perioada comunista a continuat ca cinema desi numele i-a fost schimbat in IC Frimu. Se pare ca acest ansamblu NU a fost pana acum revendicat de nici un proprietar particular.

      In perioada de tranzitie post 1989, au urmat efectiv 20 de ani de instabilitate legislativa in legatura cu cinematografele care erau in cladiri nerevendicate de nimeni, ba era o strategie de privatizare, dar naiba cumpara un cinema, ba era o strategie de a le da primariilor, dar cine sa le vrea si ce sa faca cu ele, etc.

      Ștergere
  3. In cazul specific al Cinema Capitol şi Gradinii Capitol care nu au fost revendicate de nici un proprietar dar care sunt totusi pe lista monumentelor istorice din Bucuresti, totusi nu sunt incluse in Programul National de Restaurare (oficial) al Monumenteleor Istorice si nu s-au găsit fonduri pentru renovarea si consolidarea lor, plu sse pare ca au fost afectate structural sever de cutremurul din 1977. Spatiile au fost totusi inchiriate din 1996 unei firme Newelan Trade S.R.L, care l-a subinchiriat pe cel de la bulevard unui magazin de haine Outlet Capitol, dar cu Gradina vad ca nu s-a facut nimica.

    Insa in ultimii 5-6 ani, din 2007 incoace aceasta gradina Capitol a facut in mod real obiectul unor campanii de incercare de revitalizare ca spatiu public cultural prin initiativa civica intermitenta a unor tineri studenti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos articol. Felicitari!
    Si mie imi plac cladirile vechi, martore ale unor vremuri de mult apuse, si ma intristeaza aceasta nepasare omeneasca. Nu stiu de ce, dar edilii astia intervin taman acolo unde nu ar trebui sa-si bage nasul lor de ... afaceristi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult!:) Articolul asta mi-ar fi pplacut si mie daca l-ar fi scris altcineva. Si asa imi place, dar sa ma laud singura?:) Chiar ma intrebam daca aveti trairi asemanatoare legate de acest subiect, al cladirilor vechi si triste.

      Ștergere
  5. E normal sa ne intereseze tot ce se intampla in jurul nostru. Pana si cea mai amarata cocioaba are o istorie a ei, daramite o cladire ,,istorica" din ,,buricul" cetatii. Daca am putea avea noi acces la toate ,,povestile" acestor batrane cladiri!

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca nu pot afla povestile, imi inchipui singura detalii ale lor. Indiferent de importanta sau dimensiunea lor, toate acele cladiri vechi ma fascineaza la fel de mult.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ati vazut turistii straini pe strazile din Centru, cat de admirativ privesc spre cladirile vechi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am vazut. Si la fel privesc si eu si trebuie sa recunosc ca adesea ma simt ciudat, pentru ca ceilalti, cu exceptia turistilor, nu par a fi atrasi, uimiti sau impresionati de astfel de lucruri, ca si cum ar trece pe langa cele mai banale lucruri.

      Ștergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...