miercuri, 3 aprilie 2013

O lectura cu aroma de ceai in cesti de portelan- Enigma la mansarda

Cu romanele scrise de Rodica Ojog- Brasoveanu, cel putin cele politiste, stiu sigur ca nu dau gres si ca, indiferent de dispozitia pe care o am, o astfel de lectura ma va destinde, imi va fi in mod cert pe plac. Nici nu gasesc necesar sa va dau amanunte despre subiectul ultimului roman politist citit. Desi este deosebit de incitanta, intriga in sine nu este atat de importanta pentru mine pe cat sunt atmosfera, personajele, limbajul- fiecare detaliu creeaza un cadru irezistibil. E ceva caracteristic stilului ei, incat pana si obiectele descrise cu finete au un rol al lor in definirea atmosferei.

 O casa somptuoasa, cu o arhitectura deosebita, o gradina imbietoare ce te face sa uiti de timp, mobilier vechi, din lemn masiv, tapiterii scumpe, obiecte de arta valoroase, o cafea la Capsa, o fotografie pe o urna funerara, ce apare apoi si in alte locuri, raspandind aceeasi iluzie a privirii dincolo de timp- presarate cu acea doza de straniu, cu suspiciuni la tot pasul, siluete vagi ce se strecoara in intuneric, in timp ce scara de lemn scartaie singuratica, Toate acestea iti supun simturile. Si e placut sa citesti o astfel de carte, ce te poarta intr-o lume nu de foarte mult timp disparuta, dar totusi atat de indepartata si totodata parca stranie chiar si atunci cand nu se intampla nimic.



Va spuneam ca mare parte a romanelor politiste scrise de Rodica Ojog- Brasoveanu le-am citit in urma cu doi ani, fapt care am simtit  ca-mi ofera oarece experienta si mi-am propus sa fac o supozitie clara, pe care sa nu mi-o mai schimb pana la final, inca din momentul cand ajunsesem la jumatatea cartii. In pofida suspiciunilor acute ce planau aproape asupra fiecarui personaj, ce m-au facut sa ma indoiesc de alegerea mea, am avut o surpriza placuta sa descopar in final ca am intuit corect. Desi, evident, nu intuisem decat persoana, nu si mobilul. Imaginatia mea nu se ridica la un nivel prea inalt, iar aceasta doamna a romanului politist romanesc are una exploziva in special in privinta intrigilor foarte incalcite, ample, ce antreneaza intr-un fel sau altul toate personajele. Dar nu numai in privinta aceasta. Fascinatia sa pentru interbelic se simte in fiecare pagina si modul in care te transpune in astfel de decoruri ce se incapataneaza sa reziste si dupa apusul acelei epoci, este impresionant. N-am sesizat in sa accente puse pe contextul istoric, din moment ce, cel putin in privinta datei, este foarte clar ca evenimentele se petrec in timpul comunismului. De altfel, chiar si romanele mai recente, cum este, de exemplu, Telefonul din bikini, pastreaza destul de mult din aerul de epoca.


Imi place sa cred ca autoarea a indragit nespus acele cladiri vechi pline de povesti, care se impotrivesc curgerii timpului si, printre umbre prafuite, conserva spiritul timpului lor.

2 comentarii:

  1. Da, este inegalabila in materie de suspans si intriga politieneasca. Si mie mi-a placut foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. In asta apare acel locotenent Dobrescu ? Zau, cate fantezii mi-am facut eu ca as fi asa ca Dobrescu, nu neaparat ca exact exact stilul lui de personalitate, insa pe functia respectiva si in fata misterelor respective, si ar trebui sa interactionez eu cu d-na Melania Lupu !! Si acum m-ar incanta acest fel de relatie !! Insa zau nu am cunoscut pe nimeni asa ca Melania Lupu, nici nu cred ca e posibil sa existe. Adica Miss Marple a d-nei Christie mai mi-o pot inchipui ca o persoana posibil reala oarecum caricaturizata, insa d-na Lupu mie mi se pare ca are nuante magice de personaj de poveste/basm, asa ca un fel de zana-elf intr-un fel fara varsta, atat copil cat si inteleapta si vicleana in acelasi timp, si mi se pare ca e ceva mai non-uman in imaginea asta a personalitatii ei...si nu pot gasi un echivalent al ei in basme/povesti, desi e posibil sa existe, dar nu imi vine nici unul in minte.

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...