marți, 9 aprilie 2013

O zi de marti ce nu s-a dezmintit

Ce minunat ma simt! Nici nu pot spune clar ce am, parca ma incearca o raceala, dar ceea ce simt e doar o fierbinteala in zona fetei, somnul de dupa-masa s-a dus el stie unde, printre nervi si multa oboseala si pierderea rabdarii. De dimineata am pornit eu incantata sa prind un voucher de la litera si KFC. Poate ati aflat de aceste vouchere. In fine, n-am gasit unde se imparteau si am intrat in librarie sa intreb, ca nu-mi era de cafea, dar o carte mi-ar fi placut sa primesc. M-am dezumflat repede cand am aflat ca oricum nu pot alege cartea, cea oferita nu ma interesa, asa ca am abandonat ideea. A trebuit totusi sa imi satisfac cumva pofta starnita si am intrat in alta librarie unde am avut norocul sa gasesc o carte pe care nu mai speram sa o pot gasi. Scriu dupa ce termin de citit, ca am si inceput-o in parc, desi nu terminasem inca ceea ce citeam.



Cine m-a pus sa ma duc tocmai in Herastrau pe vremea asta, nu stiu. Probabil dorinta de liniste si relaxare, gandind ca prea multi nu sunt si nu mai trebuie sa alerg dupa fii-mea, ca o vad cu usurinta. Partial am reusit cateva minute. Dar cand mi-era mai bine, am inceput sa resimt frigul. Nu prea era indicat sa stai intr-un loc. Pana atunci mai facusem ceva exercitii la aparatele alea, nu mi se paruse cine stie ce. Si incepea si sa picure, asa, sporadic. Am plecat si tot drumul mi s-a parut rau de frig, tot aerul rece parca-l inghiteam eu si ma iritau intrebarile celei mici, pentru ca nu reuseam sa aud bine ve spune. Cu gluga pe cap, plus zgomotul masinilor, plus faptul ca nu rosteste clar toate cuvintele...

Apoi, acasa, alti nervi, ca nu adormea. Si cand ziceam ca o linistesc, o apuca foamea si pe ea si pe tati, ca picase si el intre timp. Spume pe mine, nu alta. Era deja tarziu. Stiam ca n-am sanse sa o mai culc, era deja 4. Tati ar fi vrit apoi sa se odihneasca, doar de asta venise mai devreme. Eu, asemenea, ca adunasem ceva kilometri pe jos. Stiu, miscarea imi e indicata, insa mai trebuie si odihna. Ca sa-l las macar pe el, iau copilul si-l duc in parc. Unde normal ca ea e cea mai scandalagioaica, iar eu fac pe arbitrul. Frig, alergatura, mai cate 5  minute pe banca de repaus. Dar mai era nevoie de diverse prin casa. Mici cumparaturi. Bani nu prea aveam la mine. Asa ca mi-am dus odrasla acasa si m-am recreat de una singura alergand prin Carrefour dupa acele nimicuri necesare.

Asadar, o zi plina de alergaturi. Mai mult sau mai putin necesare. Si o dispozitie conform superstitiei.  Macar acu' sa ma aciuez si eu in capul patului, cu o carte in mana, pana ce privirea mi se va incetosa, iar literele vor incepe sa se onduleze. Caci mintea mi s-a ondulat deja.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...