luni, 15 aprilie 2013

Dulce nostalgie... pe urmele lui Grigore Bajenaru

Cismigiu et Comp

De acest roman am aflat, spre rusinea mea, destul de tarziu, depasisem cu mult varsta adolescentei si, de cate ori am gasit referiri la el, impresia mea a fost ca este cu si pentru adolescenti. Ceea ce nu a facut ca dorinta mea de a-l citi sa fie atenuata. Iar rasplata, satisfactia sufleteasca traita, a fost peste asteptarile mele. Am pornit la drum cu gandul ca recuperez o lectura potrivita altei etape a vietii mele, ca umplu o lacuna din trecutul meu de cititor, dar ceea ce am citit mi s-a parut nu doar adecvat varstei pe care o am, ci si oricarei alte varste deasupra ei. In afara de faptul ca m-am amuzat cum n-am mai facut-o de mult citind o carte, acest splendid roman a avut harul de a rascoli in maldarul dezordonat al amintirilor mele, trezind la viata amanunte de care nu numai ca uitasem complet, dar nici nu cred ca mi le-as fi putut aminti altfel, toate, cum era de asteptat, incarcate de emotii nostalgice.



Romanul are caracter autobiografic si evoca anii de liceu ai autorului, care, pe vremea aceea, corespundeau claselor V-XII de astazi. Dintre randuri se desprinde duiosia cu care scriitorul priveste toate aceste amintiri, nu e doar nostalgie, ci si un dor greu de definit fata de acei ani nespus de frumosi, bogati in intamplari pline de haz, in emotii copilaresti atat de intense cum numai la varsta aceea pot fi. Astfel ca rezultatul este o scriitura plina de farmec, harul de a povesti este evident, lectura este una din cele care merge direct la suflet, care te incarca pozitiv, starnindu-ti felurite emotii. Iar minunatul Cismigiu, ca martor al odiseei elevilor, ofera un fundal incantator, ce te imbie la visare. Atat de bine sunt imbinate toate, ca n-as putea gasi un cat de mic cusur.

O lectura plina de savoare, o lectura dulce, pentru care nu m-am simtit prea batrana, ci am gustat din plin, cu acel nesat al cititorului in fata unei carti ce are acel "nu stiu ce".


Buna dimineata, baieti!

Cat despre acest roman, in care are loc o schimbare esentiala- elevul sugubat din Cismigiu et Comp. acum este profesor- a fost un fel de desavarsire a primului. L-am urmarit pe fostul elev, ce a lasat in urma propriile sotii, de-a lungul anilor fructuosi ai carierei sale de dascal. Cu un talent deosebit de a intra in sufletele elevilor, de a le castiga o dragoste sincera si chiar oarece complicitate, in el ramane mereu vie amintirea elevului care a fost candva. Tot nostalgia este trairea dominanta, dar de aceasta data coordonatele sunt putin diferite, alt gust si alta culoare capata amintirile. Si, desi nu-ti mai sondeaza la fel de intens propria memorie, impartasesti trairile personajului-narator, preiei din ele.

O deosebita placere mi-au facut intamplarile din viata marilor personalitati ale culturii noastre sau evocarea intalnirilor dintre narator si unele dintre acestea- pagini ce mi-au produs impresii intense, incat marturisesc ca tare mi-ar fi placut sa am un astfel de profesor, care sa-si imbogateasca orele de curs cu aceste suplimente deosebit de interesante.

Finalul insa m-a impresionat mai puternic decat credeam- intensitatea emotionala devine uriasa. Tristete, duiosie si o groaza de amintiri navalesc intr-un amurg contemplativ, starnind o adanca parere de rau dupa frumosii ani ce au trecut si nu se mai intorc. In curtea liceului in care, cu o jumatate de veac in urma, un elev pasea pentru intaia oara, sfios si plin de temeri- acelasi elev, avand acum in spate o viata inchinata scolii, mai intai ca invatacel, apoi invatand la randul sau pe altii, se intalneste cu un fost elev al sau, si acesta brazdat de anii ce s-au scurs si peste el.

La un moment dat, privindu-si ceasul de la mana, cel din urma se arata uimit:

" - Dar cand, oare, s-a scurs atat de repede o ora intreaga... saizeci de minute?
  -Eu ma intreb cu tristete, ii raspunsei, cu un oftat discret, cand s-au scurs cei saizeci de ani de viata ai mei?!"

8 comentarii:

  1. Mi-ai făcut dimineaţa frumoasă. :) Mi-am amintit de Cişmigiu & Comp., de cât de mult mi-a plăcut şi mă bucur că încă sunt oameni care o citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur nespus de mult daca am reusit sa aduc un zambet sau o emotie prin randurile mele.:)

      Ștergere
  2. Frumoasa recenzie.
    Si eu ma intreb (fara nostalgie insa) cand au trecut cei 50 de ani de viata ai mei?
    Cine stie, poate pe la vreo 60 (daca ii voi apuca) sa traiesc si eu astfel de nostalgii...Chiar si oamenii cu o existenta banala, in categoria carora sunt incorporat inca de la nastere, sa aiba astfel de nostalgii?
    Ce sa regreti...cand n-ai lasat nimic ,,important" in urma?
    A trai (pentru mine, cel putin) e ca si cum mi-as scrie numele pe nisipul de la tarmul marii...
    O zi frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca nostalgia apare si in cazul unei existente banale, fara prea multe lucruri mari, caci imposibil sa nu fi existat clipe frumoase ori care sa fi devenit frumoase o data cu trecerea anilor. Mi-ati dat subiect de gandire. O seara frumoasa!:)

      Ștergere
  3. O am in biblioteca, ia s-o incerc si eu.
    Nu suna deloc rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia astept sa vad ce impresie iti lasa. O schimbare de registru e binevenita.:)

      Ștergere
  4. Si eu am citit prima parte, Cismigiu & Company, si tin minte ca am citit-o cu placere, insa nici nu stiam de a 2-a parte, Buna Dimineata, Baieti, pt ca avusesem o editie veche in casa doar cu prima carte, dar uite ca am aflat acum despre ea din acest articol. Si am mai citit si ce alte carti a scris despre care habar nu aveam si uite ca multe nici nu au mai fost reeditate in anii mai recenti, ca de ex o carte cu povesti si legende numita Orologiul Imparatului, care nu a aparut decat o data prin 1957, sau o carte cu mici povestiri biografice despre personalitati posibil celebre, numita Mici Povestiri din Viata Unor Oameni Mari, care a aparut doar in 1981, dar despre care habar nu aveam, si care poate e o carte interesanta si asta, asa larg educativa.

    Ha ! Ha ! Uite ca am gasit-o pe ultima pe Internet, si chiar am citit cateva fragmente, de ex povesteste despre logodna (reala) a scriitorului St O Iosif, despre dl Camil Petrescu, care se pare ca a fost chiar profesorul lui Bajenaru o vreme cand acesta era elev la Liceul Lazar, despre scriitorul Al Davila, etc,

    http://ro.scribd.com/doc/74749401/1/MICI-POVESTIRI-DIN-VIA%C5%A2A-UNOR-OAMENI-MARI

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In Buna dimineata, baieti! exista un capitol intitulat aproximativ la fel si in el sunt prezentate fragmentele de care spui tu. Si despre Eminescu exista cateva pagini inedite si nu in ultimul rand, pline de haz.

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...