Cum lecturile mele fac parte, preponderent, din sfera beletristicii mi-a fost greu să-mi explic nesațul cu care am citit această carte, pe care aș încadra-o în categoria studiilor istorice. Nu știu de ce, dar înainte de a mă apuca de ea, credeam că va fi una din cărțile acelea greu de digerat (chiar, chestiunea rămâne de dezbătut, pentru că această sintagmă nu exprimă o etichetă universal valabilă). Și nu numai că nu s-a arătat a fi așa ci dimpotrivă, m-a ținut prinsă în fascinanta-i pledoarie, bine argumentată și pertinentă, complet diferită de ceea ce credeam eu că înseamnă o carte de specialitate, de manualele de istorie sau alte lucrări menite a face lumină în acest domeniu.Perspectiva pe care ne-o propune Lucian Boia în tratarea istoriei și a miturilor acesteia este aceea de detașare, de înțelegere obiectivă a trăsăturilor pe care le are discursul istoric astfel încât să putem distinge între mit și realitate. Nu veți găsi în paginile acestei cărți versiunea adevărată a istoriei, o dată pusă în evidență mitificarea anumitor fapte sau personalități, în funcție de etapele istorico-politice și de interesele celui care le invocă.
Trebuie să recunosc că speram că voi avea astfel de răspunsuri și, dacă nu le-am primit, nu înseamnă că am rămas dezamăgită Întrucât, răspunzând intențiilor autorului, am înțeles că o variantă exactă a evenimentelor este imposibil de stabilit, resursele, izvoarele istorice neputând fi considerate adevărul absolut. Idee pe care o împărtășeam într-o variantă simplistă și înainte de a citi această carte. Să spunem că eu am o anumită viziune, o părere proprie asupra unui eveniment actual și scriu despre el așa cum cred și simt. Peste sute de ani, cineva descoperă scrierea mea și o consideră izvor istoric. Dar obiectivitatea textului poate și trebuie să fie pusă la îndoială. Eu pot fi de partea sau împotriva unei idei și o prezint în lumina ce îmi convine mie.
Prima întâlnire cu istoria se petrece, de regulă, în anii de școală. Manualul de istorie, literatura de inspirație istorică sunt primele și poate singurele surse din care copiii și tinerii își acumulează bagajul de cunoștințe privind istoria propriei lor țări. Ideile însușite în această perioadă sunt dificil de dezrădăcinat și de aceea și potențialul lor manipulator este mai mare. Fiecare regim politic încearcă și reușește să aducă istoria de partea sa, căutând să se legitimeze și să se justifice. Incursiunea în evoluția discursului istoric pe care o întreprinde Lucian Boia, ne dezvăluie forța incontestabilă a acestuia dincolo de adevărul din spatele său, care se transformă de la o epocă la alta.
Chiar dacă nu putem trăi fără a crede în ceva, suspectând minciuna în umbra fiecărui crez, este important să descoperim și binele și răul, să ne asumăm nu doar merite, ci și defecte, în egală măsură.
O lectură foarte interesantă, captivantă atât prin stil, cât mai ales prin problematica abordată. Limbajul este unul accesibil cititorilor obișnuiți, eu cel puțin nu am întâmpinat dificultăți de înțelegere. Această carte se adresează conștiinței românești pe care o invocă și titlul, conștiință scrutată în substraturile sale cele mai profunde, de-a lungul evoluției sale cunoscute și până în anii din urmă. Lucrarea a apărut în 1997, așadar de atunci s-au mai adăugat elemente pe care mă întreb cum le-ar trata autorul într-o eventuală adăugire la textul inițial?
Nu-mi place Lucian Boia. Poate și dintr-o anumită prejudecată...
RăspundețiȘtergereVă respect opinia, deși nu vă cunosc prejudecata. Așa se explică probabil tonul meu pozitiv. Eu am pornit la drum fără vreo prejudecată. Nu cunosc detaliile ce ar putea crea prejudecăți, am evitat să le caut pentru a nu fi influențată de ele în vreun fel.
Ștergere...și foarte bine ați făcut!
ȘtergereEu doresc sa comentez ca dupa parerea mea blogul tau va fi o sursa istorica chiar mai valoroasa si aproape de situatia obiectiva mai complexa reala decat alte surse legate de istoria spatiului vorbitor de lb romana de dinainte de blogosfera, deoarece uite, chiar si daca tu scrii ceva despre ceva in mod subiectiv personal, pe urma insa vin si Stefan si Decenu si comenteaza si ei, si daca Stefan e de cele mai multe ori de acord cu tine, am vazut eu ca Decenu te mai si contrazice, sau uneori explica asa mai pe larg diverse chestii, plus uneori mai vin si eu si comentez off topic, si intregesc tabloul istoric si in legatura cu chestii ff periferice topicului de baza, asa ca iese ceva mult mai complex decat ar fi fost asa maide mult o bucatica de ziar cu un singur articol scris de unul fara sa existe si comentarii sau scrisori de la cititori pe langa, fara sa existe si alte chestii care sa prezinte situatia in mod mai complex, si chiar daca e clar ca suntem cu totii ff subiectivi si fiecare vorbeste despre ce-l doare pe el, (mai putin Stefan, care pare ceva mai altruist uneori, desi nici el chiar intotdeauna), totusi un istoric care stie sa citeasca asa printre randuri si sa elimine partea care nu are nici un rost, plus daca e si constiincios si mai coroboreaza si cu alte articole de pe alte bloguri pe aceeasi tema, plus poate elimina din ecuatie chiar destul de usor articolele scrise in scop advertorial, ca scrie pe ele clar ca e advertorial, adica nu e ca pe vremuri cand te chinuiai sa deduci care e reclama si care nu e, acum scrie chiar in colt acolo Ad Sense, sau se dau linkuri clar catre site-uri comerciale, pai zau, iese o istorie chiar ff clara ! Deci, te rog sa continui sa scrii pe blog ca de tine depinde storia viitoare a Romaniei, plus dezvoltarea adecvata a constiintei istorice a poporului vorbitor de lb romana. Uite si eu voi continua sa fac comentarii cat pot, chiar si mai lungi decat de obicei, mai ales daca e in scop asa de maret patriotic.
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc cate surse vor exista la indemana istoricilor viitorului, ma apuca si mila de ei cate articole de bloguri si de comentarii vor trebui sa studieze...dar eu cred ca istoricii viitorului de fapt nu vor mai fi oameni, ci vor fi robotei care vor culege ce ii intereseaza...asa ca pana la urma tot subiectiv o sa iasa ! Numai ca vor exista nste istorici mai dizidenti asa care vor cauta si cf altor parametri, si vor scoate carti de scandal impotriva versiunii robotice oficiale, de ex aa, credeati ca bloggerii din sec 21 mereu erau de acord cu pozitia ecologista, ia uite ce au scris bloggerul A si bloggerul B in data de la ora de, ca ar dori sa rupa unul o floare si altul o ramurica de pom inflorit, si sa le puna intr-o glastra la fereastra ! Zau, pai uite ca oamenii aia din sec 21 nu erau asa de ecologisti cum se lauda in titlurile oficiale, ba chiar ii interesa sa puna si plante naturale in vaze doar pt ca sa se distreze, zau, erau la fel de pacatosi ca si noi, adica erau si ei oameni, nu erau asa niste statui !
ȘtergereUn mod de a demitiza istoria este sa citesti si ce au scris cei ce au pierdut, nu invingatorii.
RăspundețiȘtergereDa, si eu doresc sa cunosc faptele asa cum au fost ele. Insa istoria este folosita ca arma, ca mijloc de propaganda de catre toate statele. Miturile istorice au un rol activ in moralul unei populatii, a unui popor. Iar moralul si atitudinea pe care o adopta poporul este deosebit de important, iar la romani este chiar mai important decat la alte popoare. De aceea cred ca demitizarea lui Boia ar trebui facuta pentru TOATE popoarele, nu numai pentru poporul roman. Daca facem numai noi demitizarea, nu facem altceva decat sa facem jocul propagandei antiromanesti.
Am citit si eu cateva opinii de-ale lui si nu sunt de acord cu ele, caci nu a privit evenimentele prin prisma celor care le-au trait. Daca privesti evenimentele petrecute in feudalism, de exemplu, cu conceptiile dintr-o democratie, interpretarea pe care o dai evenimentelor este un fals.
Referitor la Evul Mediu, voiam sa zic ca si mie mi s-a parut usor exagerata si chiar ridicola demitizarea lui Richard Inima de Leu care a avut loc
Ștergerein Marea Britanie prin anii 70 - 80, desi desigur mai ales in forma ei popularizata asa mai facil la nivel oarecum de tabloid, ca desigur ca probabil articolele propriu-zise ale istoricilor profesionisti propriu-zisi or fi fost mai serioase si mai sobre, chiar daca erau pe teme care puteau fi folosite si la demitizare. Si vreo 2 decenii in UK efectiv Richard Inima de Leu a avut dupa aia o imagine cam proasta fata de public, chiar si publicul mai intelectual si cu studii superioare, exact opusa imaginii bombastic pozitive anterioare de la sf sec 19- inc sec 20. Insa acum ca a trecut si acea mini-revolutie culturala, acum vreo 2 ani sau chiar mai putin cand chiar au gasit inima adevarata a lui Richard Inima de Leu, efectiv lumea iar a fost asa chiar sincer emotionata si au inceput multi sa-si puna cenusa in cap, si sa se caiasca in public, ma rog, tot asa la nivel de
presa zilei, ca poate l-au demitizat prea tare acum vreo 20 de ani, si ca totusi era si el om, nu un criminal tradator si violent impulsiv si mafiot plus nesimtit patriotic si curvar pe deasupra cum se vehiculase, plus ca totusi traise in conditii de Evul Mediu, cam asa cum zice si Decenu adica. Problema e ca Romania nu a trecut asa social si mediatic si nici academic prin chestiile care s-au intamplat in UE de vest in anii aia 70, deci a pierdut momentul ala de demitizare, iar acum ar fi total ridicol atat fata de public dar si la nivel academic, asa cum au evoluat istoriografia si popularizarea istoriei, sa incepem sa ne batem joc prea tare de Vlad Tepes, sau de Stefan cel Mare, desi desigur ca la nivel de bancuri asa mai de carciuma, nu au scapat nici ei, pt ca nu aveau cum, ca totusi perioada comunista din Romania la vremea RSR nu a fost chiar ultra-totalitar inchis stalinista sau nord coreeana, si desigur ca patrundeau si zvonuri cultural-distractive, plus si poporul era inclinat sa faca bancuri politice, ca sub orice dictatura. Numai ca una e un banc asa cu mama lui Stefan cel Mare zis de niste liceeni, alta e sa vina un istoric. Insa dl Boia nu scrie lucruri absurde si nu e nici absurd sau ilogic, si nu cred nici ca sare peste cal cu anumite exagerari decat ar fi permisibil, ca totusi nu scrie la nivel de tabloid. Numai ca utilizeaza un limbaj si o perspectiva poate oarecum decalate de interesele mai presante ale vorbitorilor de lb romana interesati de istoria Romaniei insa din
pozitia ei din UE de sec 21, insa dansul este un popularizator constiincios plus moral, adica nu are intentii rele, numai ca nu are cu cine sa converseze decat asa poate unor iubitori de literatura mai mult decat de istorie, care pot aprecia si istoria unor diverse perspective din care se poate scrie istoria, sau unor oameni interesati poate de sociologie, poate de morala, dar nu de politica sau de marketing, alte chestii care erau altfel la moda acum o generatie. Dl Boia scrie dintr-o alta cultura, nu numai geografica dar si temporala a istoriografiei, asa cum a evoluat ea in Franta, in Italia, in alte parti, dar cum aproape ca nici acolo nu mai e asa, ca nu are cum de vreme ce suntem in sec 21 regional comunitar mai degraba decat national chiar pe
Internet in momentul de fata, deci si oarecum virtual in plus ! Chiar daca e desigur o iluzie si asta...iar istoria mea personala trece pe langa mine ca stau cu nasul in IPhone in loc sa fiu atent la biciclistii care sunt gata gata sa dea peste mine !
Decenu, perfect de acord în privința faptului că nu poți avea o reprezentare corectă dacă privești datele din trecut cu ochii din prezent. Și de aceea, cred eu, o imagine fidelă a trecutului este practic imposibil de conceput. În ceea ce privește rolul pe care miturile îl au în sfera morală a unui popor, în speță a celui român, mă întreb totuși dacă nu e o greșeală să ne amăgim cu povești care ne convin și ne ridică moralul. E adevărat, un trecut glorios poate reprezenta un important factor de încurajare. Dar dacă adevărul nu e chiar acela și acel popor nu-și cunoaște hibele ca să știe ce să corecteze la el? Bine, nu știu nici cum și dacă la un nivel atât de extins poate exista un astfel de proces de îndreptare.
ȘtergereAh, eu chiar asteptam oarecum nerabdator cateva replici din partea lui AIT ca mi s-a parut ca prea am sarit peste cal cu comentariile. Am sa indraznesc sa spun ceva care e posibil sa
RăspundețiȘtergeresune deplasat si chiar sa fie fara rost ca nuca
In perete. Andreea, sa nu te lasi intimidata de
barbati, daca par a emite pareri diferite de ale tale, mai ales asa pe ton pedantic sau sfatos, legate de o carte, inclusiv de nonfictiune, chiar si daca ar fi experti autentici nu amatori din publicul general, si chiar si daca tema cartii pare oarecum mai arid pseudo-masculina. E vorba totusi de relatia ta personala cu o carte plus stii deja ca tu esti un om constiincios, educat, silitor, iubitor si cunoscator de literatura si ca scrii recenzii bune si chiar pertinente, si ai, dupa parerea mea, chiar talent legat de domeniul literaturii comparate (comparative ?), chiar daca poate nu il stapanesti la nivel academic. Sa nu te opresti din citit si recenzat carti de nonfictiune, chiar si istorice. O vreme ff lunga in UE istoria a fost scrisa de barbati din puncte de vedere masculine si chiar si pt scopuri sau in maniera politic rivala destul de acerba de stil oarecum mai masculin. Plus eu de fapt (acum zic mai in gluma) chiar contez pe blogul tau ca sa capat inspiratie pt a scrie in viitor capitolul meu (desigur neserios, de aia zic ca aceasta propozitie e in gluma, desi cele dinaintea ei nu au fost) despre Daci dintr-o perspectiva istorica feminista ! Ma rog, e desigur probabil ca nu ai replicat nu cumva pt ca te-ai fi simtit intimidata sau chiar asa adversa la vreo confruntare, ci doar pt ca nu ai avut timp sau pt ca ai ramas cu gura cascata la neghiobiile emise mai sus, (ma rog, nu zic ca Decenu macar nu ar avea macar partial
dreptate si el, insa chestia cu invinsii si invingatorii e un punct de vedere oarecum simplist masculin despre istorie, desi nu zic ca nu a existat rivalitate istorica reala atat intre barbati cat si intre femei, uneori chiar si intre barbati si femei, doar ma refeream la perspectiva istoriografica, de a cerceta, interpreta si a descrie istoria, perspective care chiar sunt diverse si s-au diversificat chiar destul de mult in ultima suta de ani, desi nu fara controverse sau chiar exagerari, unele posibil ridicole, insa si demitizarea este o maniera utila plus si perspectiva istorica feminista a fost utila, desi s-au facut si in cazul ei anumite exagerari, insa acele exagerari au fost accentuate mai mult asa politic de catre politicieni cu interese contemporane destul de concrete, fie ca erau bine intentionate sau nu, fie ca erau emise de barbati sau femei, insa nu asta era factorul de utilitate/inutilitate principal pt oamenii autentic iubitori si interesati si cunoscatori de literatura istorica sau chiar si literatura si carte in general.)
Am sa indraznesc sa emit o gogomanie nerecomandabil de simplista si generalizatoare si mai mare, (si o sa dau vina pe Decenu ca de la el am "invatat" asta, desi ma rog el de obicei tinde sa aiba dreptate, eu fiind ala care o da in bara sau total off topic nepertinent de cele mai multe ori). Am o vaga impresie (total nejudicios de neriguroasa) ca este posibil ca un punct de vedere istoric abordat de o femeie sa fie chiar mai aproape de acea realitate mai ancorata despre care venise vorba mai sus pt ca este posibil ca o femeie sa fie chiar mai atenta la realitatea unui punct asa chiar mai realist "pamantean" al unui punct prezent, fie el in prezentul actualsau intr-un punct care a fost o data prezent in trecut, pe cand un barbat e chiar adesea mai neatent la ce e in prezent in jurul lui si ori e cam visator sau chiar de-a dreptul somnolent cu gandul la victorii trecute, ori e preocupat de vreo lupta din viitor, punctul de vedere feminin fiind mai atent la prezent si din cauza ca ff des este vorba de copiii ei prezenti si viitori, (nu ca tatii nu ar fi si ei grijulii si nu ar lupta si ei cum s-or pricepe pt copiii lor insa ii au o idee mai departe de corpul, inclusiv ochii mintii lor fizice), si astfel sincer cred ca o femeie va reusi chiar concret sa aiba o perspectiva ca un pod de continuitate mai solid intre trecut, prezent, si viitor, si chiar va putea evita mai bine decat un barbat riscul aplicarii unor mentalitati nepotrivite decalate temporal, adica de gen gandit cu mentalitatea de acum despre activitati de la vremea lui Stefan cel Mare, un risc relevat si de Decenu, insa care poate fi mai bine evitabil, zic eu, de catre o femeie...asa desigur, cu exceptiile de rigoare.
RăspundețiȘtergereDin acest punct de vedere, eu sincer cred ca recenzia de mai sus a lui AIT despre cartea legata de demitizari a dlui Lucian Boia merita a fi citita si apreciata la fel de mult daca nu chiar si mai mult decat un speech promo Boia sau anti Boia efectuat chiar si de un critic de literatura istorica chiar mai expert sau amator informat de sex masculin contemporan, nici nu mai vorbesc daca ar fi vorba de amatori din publicul general asa ca mine sau chiar ca Decenu (desi el chiar stie mai multa istorie decat mine, insa indraznesc sa spun ca poate nu stie asa de multe despre literatura cat AIT, si daca vine vorba de istorie in legatura cu care exista scrieri, fie mai documentare fie chiar si contemporan culturale sau literare de fictiune, eu recomand sincer sa fim atenti la recenzia AIT, despre care opinez ca este importanta si valoroasa, atat in blogosfera de lb romana, chiar si aia asa mai de amatori, cat si asa pt propria ei activitate de recenzor literar.
Rudolph, să știi că nu m-am speriat de cele scrise de voi, doar că nu am avut timp. Îți mulțumesc pentru apreciere! Sincer, nu m-am gândit atât de departe și nu am aspirații atât de mari. Am încercat să-mi redau impresiile, neobturate de polemicile din jurul cărții sau autorului, despre a căror existență am cunoștință, dar nu și despre conținutul lor. În mod intenționat n-am vrut să mă informez în acest sens, pentru a nu fi influențată într-un sens sau altul. De aceea și impresiile mele au o notă mai degrabă personală, decât efectiv crititcă.
ȘtergereNu mi-ar fi trecut prin minte să consider blogul un potențial izvor istoric pentru viitor. Bineînțeles, de cele mai multe ori, nu suntem conștienți de faptul că, într-o mică măsură, contribuim și noi la scrierea istoriei. Probabil dacă am trăi amintindu-ne mereu acest lucru, am pierde oarecum contactul cu prezentul, s-ar pierde din firesc. Sau, ce știu eu?
Poate am să mă documentez de acum încolo despre controversele din jurul cărții acesteia și a autorului ei. Dar aș avea chef să mai citesc vreo două-trei cărți ale sale tot așa, fără prejudecăți instaurate în minte.
Total de acord cu Lucian Boia.Suntem înapoiați și primitivi. De aia trăim prost. Dar mândri că suntem români !
RăspundețiȘtergereDecenu: Lucian Boia nu privește ”prin prisme”; el analizează pe baza unor adevăruri evidente: de exemplu că am luat startul târziu. Cum să ajungem din urmă țările avansate, ce, astea stau pe loc ?
RăspundețiȘtergereCare tari ? Statele-natiune sunt o inventie relativ noua in UE. Asta, a propos de privit prin prisme. Ca una din cele mai mari prisme, desi desigur utila si chiar ff importanta si aia e reducerea focusului istoriei la ultimii cca 150 de ani, sau ceva de genul asta, cel mult asa de la Iluminism incoace sau de la Rev Industride la Conferinta de la Viena, sau de la Revolutia din Octombrie, etc.Adica nu zic ca astea nu ar fi importante, dar aifolosit cuvantul tari si poate ca ai de gand sa compari Romania cu niste Imperii, cine stie ? Hai sa ne comparam cu totii, de fapt, fiecare din UE, inclusiv Slovenia, de ex, cu Imperiul Roman Antic, sau chiar si mai incoace cu ala relativ mic Austro-Ungar. Mie imi place cum scrie Lucian Boia, il consider la fel de constiincios ca multi altii, in special colegi din generatia lui, nu neaparat romani cu totii, care au abordat problema si mai asa la nivel socio-cultural care e ok pt popularizare, ca e usor citibil si e ca-n revistele si cartile astea care au totusi oportunitatea de a fi vandabile, adica nu e ceva arid, nici in extrema cealalta super-anecdotic, si se preteaza unei teme, adica fiecare carte de-a lui seamana cu o posibila lucrare de licenta a unui student bun absolvent de Istorie si Cultura Generala. Nu e, desigur de nivel de doctorat...si desigur ca nu compar cu doctoratul lui Ponta, compar cu un doctorat cat de cat respectabil. E OK pt serate din astea de Cafenea Culturala. Nu e poate asa de ok pt posibili experti pasionati, dar nu stiu ca eu nu sunt nici expert, nici pasionat, eu compar cu alte carti de popularizare istorice care zac cu teancurile prin gari, aeropoarte, etc,.
ȘtergereNumai rahaturile culturale sunt uşor de digerat. De genul scrierilor lui Boia et Co. Un tip care, pentru cei ce nu ştiu, se ocupase într-un volum şi de... istoria marţienilor şi a farfuriilor zburătoare(sic!). Bine-nţeles că adulatorii autohtoni nu au cunoştinţă de această faţetă foarte "profesionistă" a dânsului. Doară cartea în care se găsea secţiunea apăruse în Franţa. ÎNAINTE DE '89!
RăspundețiȘtergerePentru cei doritori de a se dezintoxica de veninul provenit din boiaua cu iz neokominternis, există o altă lucrare, "Istoria, adevărul şi miturile", a rectorului Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Aurel Pop.
La 10 ianuarie 1863, s-a inaugurat la Londra primul metrou din lume. Metroul din România s-a construit la 16 noiembrie 1979.
RăspundețiȘtergereCatedrala Notre Dame din Paris a fost ridicată în 1345, înainte ca Ștefan Cel Mare (1457 – 1504) să ajungă la domnie.