vineri, 21 iunie 2013

Fanus Neagu- Dincolo de nisipuri

Opera lui Fanus Neagu nu imi era cunoscuta sub aspectul continutului. Stiam titluri de carti si imi si cumparasem cateva, vreo doua le avea bunica, dar pana cum nu citsem niciuna. Am inceput cu acest volum de povestiri, intitulat Dincolo de nisipuri editat in colectia Biblioteca pentru toti aparuta impreuna cu Jurnalul National. Cuprinde povestirile- Ningea in Baragan, Lisca, Dincolo de nisipuri, In vapaia lunii, Luna ca o limba de caine, Acasa, Zeul ploii, Ploaie de vara cu pestisori rosii, Maria Custura,Alaturi se joaca biliard, Izvor cu dropii, Cercei de aur, In stepa, Lebada neagra si Pierdut in Balcania.


De cate ori citesc o carte din colectia aceasta, ma bantuie o senzatie bizara, dar placuta. De apropiere de origini, de liniste, de desfatare a sufletului cu o licoare literara deosebita. Si acest volum mi-a oferit aceleasi trairi. Aparte de stilul scriitorului, intesat de metafore si de o dulceata a povestirii. Am coborat in satul romanesc din Campia Baraganului, la confluenta a mai multe lumi- gerul si arsita s-au intrecut in a ma invalui si in a-si depana povestile ascunse printre maracini, printre ierburi aspre, prin rape ori pe malurile baltilor. Dunarea, Buzaul- ape ce nasc sperante in sufletele oamenilor.


Cand trebuie sa vorbesc despre un volum de proza scurta, mi-e greu sa ma opresc asupra unuia sau altuia din textele citite si sa le tratez individual. Poate din lipsa de exercitiu ori din cauza ca lecturile mele sunt in mare majoritate de intinderi mai mari si atunci captez viziunea de ansamblu. Le tratez, poate pe nedrept, ca pe un tot unitar, caci adesea, ceea ce ma impresioneaza cel mai mult este atmosfera pe care o percep. De data aceasta, cand povestirile au un fundal omogen, e si mai greu sa le despart. In alte volume citite de mine, proza de factura citadina coexista cu cea de factura rurala. Aici, insa, fundalul il reprezinta cum spuneam si mai sus, preponderent, Campia Baraganului, mai precis locurile natale ale scriitorului, situate undeva pe drumul dintre Braila si Ramnic.

Atmosfera acestor povestiri este placuta, lumea descrisa m-a impresionat prin felul sau de a fi, prin diversitatea de intamplari cu acel vino-ncoa pe care numai satul romanesc il poate avea- povesti spuse parca la gura sobei sau, pe timp de vara, la stana, la lumina focului. Ariditatea locurilor frapeaza prin bogatia intamplarilor pe care le gazduiesc. Iubire pe furis, adulter, moarte, inimi frante, tarani cu limba colorata si apriga, credinte din popor, vise coborate in realitate- sunt o parte din coordonatele povestirilor din acest volum.

Eu l-am savurat pe indelete, cu mult drag si mi se pare o lectura perfecta intr-o zi de vara ca aceasta, undeva la umbra unui arbore- va las pe voi sa va alegeti ce specie-, pe iarba proaspata, inca neatinsa de caldura rapace.

10 comentarii:

  1. Scriitura acestui om este incredibila, de la superlativ in sus, chiar daca nu depaseste gradele de comparatie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca va place acest Fanus Neagu.
    Sunt cititori care ii detesta metafora si il acuza ca bate, fara gratie, campii Baraganului! Li se pare un scriitor greoi, obositor, anost, incomod de-a dreptul. Mie mi se pare un scriitor genial.

    Si, fiindca abia am terminat cartea lui Mircea Micu, ,,Intamplari cu scriitori si alte naluciri", vreau sa redau o scurta descriere pe care i-o face hatrul scriitor ardelean: ,,Bijutier al cuvantului de limba romaneasca, mana lui de poet, sfintind proza si imbracand-o in odajdii de taina, scrie nesomnuri fabuloase cu ierni care se prabusesc peste cantoane parasite, chemand ingeri ce de atatea ori au strigat...E un nebun frumos al marilor orase, incercand sa plimbe prin Capitala o biserica asezata pe o sanie trasa de Nimeni...". Dupa cum vedeti, e o descriere a lui F. Neagu reflectata direct in titlul celor mai importante opere ale sale.

    Mai are doua carti de povestiri, caci la proza scurta fac referire aici, pe care merita sa le cititi (daca n-ati facut-o deja):
    - In vapaia lunii
    - Povestiri pe drumul Brailei.
    Ma repet: ma bucur ca va place Fanus Neagu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Splendida descrierea citata!
      Am doar ultimul din volumele mentionate, nu am mai citit altceva, dar deja pot spune ca sunt nerabdatoare sa citesc ce mai am. :)

      Ștergere
    2. Stiti ce povestiri contine volumul In vapaia lunii? Pentru ca in volumul acesta pe care l-am citit era o povestire cu acest titlu si ma gandesc ca e o selectie din mai multe volume aparute initial.

      Ștergere
  3. Un amestec de povestiri din Cantonul parasit, Vara buimaca si Caii albi din orasul Bucuresti.
    Din Cantonul parasit: Tutunul, Ningea in Baragan (Olelie), Cocosul rosu, Lisca, Mostenitoarea, Somnul de la amiaza, Dincolo de nisipuri...si tot asa, 17 povestiri in total, plus inca 12.
    Am si volumul Dincolo de nisipuri, asa cum a aparut initial, dar mi-e greu sa dau de el in harababura din bibliotecile mele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fănuş Neagu a fost un mare talent. Am citit cu plăcere şi două dintre romanele sale - "Îngerul a strigat " şi "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", în care are ca modele pentru personajele sale pe Dan Spătaru, Cornel Dinu şi ...Fănuş Neagu -, dar la "Scaunul singurătăţii" m-am poticnit.( Cândva, Eugen Barbu l-a caricaturizat în "Principele", sub masca lui Neftiotache Buhuş. )
    Un scriitor adevărat, fără discuţie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le voi citi si eu. Scaunul singuratatii l-am gasit printre cartile bunicii. Abia astept sa vad despre ce e vorba.:)

      Ștergere
  5. Aş fi curios dacă vei reuşi să-l citeşti. Stilul scriitorului a căzut, acolo, într-o "metaforită" imposibilă.

    RăspundețiȘtergere
  6. kdhkdkhjdhgj dghjghj dj g gj

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...