marți, 10 septembrie 2013

Cocktail cu de toate

Toamna e. Una inca blanda si timida, raspandind doar cate putin din racoarea sa. Un tumult de evenimente de tot felul, o agitatie polivalenta. Nu doar in neinsemnata mea existenta, ci si in general, in lumea larga, mai apropiata sau mai indepartata. Desi evit in mare parte sa ma uit la tv in timpul zilei, oricum aflu ce e mai important de pe internet. Daca ma gandesc bine,cam asta ar fi sursa mea principala de informare. Totusi, de curiozitate mai dau o raita si pe la posturile de stiri, din doi in doi, cand am un timp mort. Caci de obicei, timpul meu e al naibii de viu, se misca, de am senzatia ca il si vad cum pedaleaza prin fata mea.


Pareri pro si contra, dezbateri si iar dezbateri, proteste, lupta pentru supravietuire- un cocktail pare a fi viata asta, facut din tot felul de lucruri ce vin si pleaca asa cum au venit. Am reusit sa scriu mai mult de o pagina in word despre Crima si pedeapsa, as acum am promis ca voi face. Si am senzatia ca nu e nici jumatate din ce as avea de scris, oricum nu e terminata nici asa, adica e lasata in aer ultima fraza si pana la oarece concluzie simt ca mai am. Mai aveti rabdare? Eu sper ca da. Intre timp, citesc. Si nu numai. Navighez in speranta ca voi putea deveni utila din punct de vedere financiar.

In plus, sunt foarte emotionata cu gandul la inceperea gradinitei. Nu am reusit sa obtin un loc la program prelungit, dar, mai mult decat atat, nici analizele cerute nu le pot face inca pentru ca este racita cea mica. Sa nu mai spun ca si analizele astea costa. Iar noi nici macar lucrusoarele necesare inceperii anului scolar nu le-am cumparat. Chiar daca e vorba doar de gradinita, nu de scoala, trebuie destule, va asigur. Nu le mai enumar acum, dar trebuie sa recunosc ca imi va face placere sa le cumpar. Pentru ca intotdeauna, inainte de inceperea scolii/gradinitei, cand eram mica, periplul achizitionarii rechizitelor si hainelor noi era un moment deosebit si indelung asteptat, ce indulcea gustul sfarsitului de vacanta.

Numai bine va doresc si chiar daca nu scriu foarte mult, sa stiti ca sunt pe aici, conectata, dar foarte ocupata. 

Un comentariu:

  1. Am scapat de mult de emotia cumpararii rechizitelor.
    De nostalgia toamnelor trecute...nu stiu cand voi scapa!
    O toamna frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...