joi, 12 septembrie 2013

Sa cumparam rechizite pentru gradinita

Inarmata cu o lista nu foarte lunga de rechizite, din care doar doua treimi era obligatorie, restul optional,  purces-am catre Carrefour, de care cam dadusem divort in ultimele luni, ca de orice alt hypermarket- deh, criza pe bune, nu aia generala de care sunteti satui sa tot auziti de cativa ani incoace. Dar cum asta era varianta cea mai ieftina de cumparat rechizite, stiind sau macar presupunand preturile din librarii, am pornit la drum cu vreun milion jumate, cu gandul ca iau chestiile de pe lista (cat or putea costa niste caiete si creioane si hartii colorate? imi ziceam eu) si in plus ii iau si ghiozdan si penar si colanti si papuci de interior. Stiu, suna ca si cum nu as mai fi facut cumparaturi de prin 2008, daca am putut pleca la drum cu aceste ganduri vise.

Mai, frate... Si incep frumos cu lista in mana, cat in ordine, cat cum imi venea la indemana, sa caut obectele scrise pe ea. Dupa vreo trei chestii, deja mi se invartea capul. Pai culorile tebuiau sa se cheme cumva, acuarelele  iarasi (astea a fost usor sa le gasesc ca vazusem pe net cum arata- acuarele clasice, din alea de care aveam si eu cand eram la gradinita si la scoala, dar in douaj si de ani nu aflasem ca se cheama Colibri), lipiciul si el trebuia sa fie de un anume fel (p-asta nu l-am gasit- am unul acasa, dar s-a uscat varful si nu mai iese). Nimic de zis, astea or fi mai bune, ca doar educatoarele au testat atatea si atatea si deh, recomanda ce li s-a parut mai bun.


Dar eu era sa dau in damblageala pe-acolo, de la un culoar la altul, in cautarea creioanelor, hartiilor- de vreo trei feluri si astea, caietelor de desen si a blocului de desen, care nu se aflau in acelasi loc. Si inca eu m-am putut numi norocoasa, dupa ce o alta mamica, aidoma mie, cu lista si copilul dupa ea, m-a intrebat daca am vazut carioci nu mai stiu cum si creioane flexibile. Ei, cariocile mele trebuiau sa fie cu doua capete, dar macar la astea nu a trebuit sa le caut pe unele anume, am putut lua orice marca. Mamica aceea avea o lista si mai lunga decat a mea si cand am auzit si de creioanele flexibile, sa cad pe spate, nu alta.

Totusi, am pierdut cel putin zece minute cu alesul cariocilor. Ca nu-i asa simplu. Pai in afara de criteriul pretului, creierul meu a mai stacilit si altele si aveam dileme. Sa iau cutie mai mica sau mai mare? De fapt nu erau la cutie, si de aici alta dilema. Ambalajul unora permitea pastrarea lor dupa fiecare folosire, iar al altora nu, dupa ce le scoteai, nu mai aveai ce face cu el si ramaneau cariocile imprastiate. Acestea din urma insa pareau de mai buna calitate, dar riscau sa se piarda. Alea ce se puteau pastra in ambalaj erau de calitate mai slaba. Pretul cam la fel. Doar ca unele aveau aceleasi culori si intr-un capat si in celalalt, iar altele aveau capete de culori diferite. Asa-i ca deja nu ma mai puteti  urmari? Ei, vedeti de ce mi s-a facut mintea vraiste? Ceva asemanator si la creioane, care nu erau creioane normale ci creioane cerate, dar nu scria asta pe lista, ca daca scria mi se usura munca la jumatate. Printre toate cautarile, din doua- doua minute dadeam si cate o raita pe la verificatorul de preturi, pentru ca pe langa faptul ca multe produse nu mai erau asezate in dreptul etichetelor corespunzatoare, nici alea care erau nu aveau afisat pretul corect. Deci da.

Iar in ceea ce priveste ghiozdanelul si penarul, preturile sunt bestiale. Atat de bestiale incat un penar plat, cu locuri de pus creioanele, chiar si neechipat, e mai scump sau cel putin la fel de scump ca un ghiozdan din asta mic de gradinita. Adica de la 25 de lei in sus. Si asa stand lucrurile, cu ce sa mai iau eu si haine la copil? Nu multe, macar un rand, gandeam eu. Dar nu, nu am mai avut cu ce. Si inca mai am de luat cateva rechizite. Si apoi vor trebui si caiete speciale, ehe, gradinita nu-i o joaca. Daca de pe acum cheltuielile sunt asa mari, nu vreau sa ma mai gandesc pe mai tarziu.


Toata tevatura asta m-a naucit, m-a obosit. Si colac peste pupaza, nu pot duce oricum fata luni la gradinita, pentru ca nu am putut face inca exudatul cerut. Dar toate astea trebuiau oricum cumparate.  

Un comentariu:

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...