miercuri, 18 septembrie 2013

Medgidia, orasul de apoi- Cristian Teodorescu

De trei ori am inceput cate o fraza si de trei ori am sters. Acum imi impun sa nu mai fac asta si sa continui sa scriu, asa cum ma pricep, despre aceasta carte, de fapt, acest roman- denumirea aceasta, ferm precizata, mie mi s-a parut initial nepotrivita. Pe urma, am constatat ca ma insel, roman este, desi teoretic il poti citi de oriunde, si, la o prima vedere, l-ai putea considera doar o grupare de povestiri, de multe povestiri, peste o suta. Stiam cate ceva despre carte, altfel nu ar fi ajuns in biblioteca mea, si am avut prilejul de a citi recenzii si inainte de a ma apuca efectiv de ea, dar si in timp ce citeam.

N-as vrea sa reiau idei ale celor ce au scris inaintea mea, dar nu pot ocoli acest lucru, pentru ca ele reprezinta amanunte esentiale, definitorii ale atmosferei create in acest inedit roman. In debutul cartii, autorul precizeaza ca ea pooate fi citita in mai multe feluri, in functie de fiecare, de stilul fiecaruia de a citi. Eu am ales insa metoda clasica de parcurgere a unui text- de la cap la coada. Cunosteam oarecum Medgidia inainte de a incepe lectura si credeam ca voi reusi sa citesc transpunand cele citite in decorul pe care il aveam eu in minte. Am regasit insa o Medgidie a anilor din preajma celui de-al doilea Razboi Mondial, care imi amintea intr-o anumita masura senzatiile pe care le legam eu in mintea mea de acest oras, dar totusi, era atat de diferita. Nu am reusit sa fac suprapunerea imaginilor, oricat m-am chinuit. Lumea redata de autor intre paginile cartii avea alt iz, alte coordonate- era mult mai fascinanta decat crezusem.


Totusi, permanent mi-am amintit de atmosfera din Cartea soaptelor, a lui Varujan Vosganian- nu pentru ca ar fi fost vorba de un stil asemanator, ci datorita personajelor cu gust oriental- armeni, turci, tatari, evrei. Observati ca am spus gust- acesta mi s-a parut termenul cel mai nimerit, intrucat avem de-a face cu multe senzatii gustative si in aceasta carte. Iar vizual, un orasel intesat de pravalii interbelice, populat cu feluriti oameni, fiecare interesant printr-un amanunt sau altul.

Perioada in care se petrec cele povestite este una foarte tulbure a istoriei noastre, cea a anilor ’40, in care se succed trei valuri nefaste asupra oamenilor- legionarii, razboiul, apoi comunistii. Venirea la putere a acestora din urma rascoleste definitiv orice urma a vechii oranduiri, schimband drastic chipul orasului, de fapt, al intregii tari.

N-am putut sa nu remarc si eu, desi o facusera si altii, pentru ca as fi facut-o oricum, fara sa ma ghidez dupa sugestiile lor, asemanarea cu Marquez in constructiile unor fraze, dar nu il acuz prin asta pe autor, pentru ca si eu, la randul meu, gasesc atat de potrivite anumite formule de evocare specifice scriitorului columbian, incat nu le pot inlocui cu altceva, atunci cand mi se astern pe limba sau in varful penitei. Asadar, sa nu se inteleaga ca as considera romanul lipsit de originalitate, din moment ce am facut deja doua observatii referitoare la o legatura cu alti scriitori- cartea are acel ceva al ei, care o face sa se distinga in peisajul literar, este scrisa intr-un stil accesibil si aduce la lumina o lume apusa, dar ale carei ecouri razbat inca in memoria celor de azi, fascineaza prin fiecare detaliu.


Multitudinea de personaje contribuie la crearea aspectului de fresca a orasului de atunci si a celui de apoi. Mai mult, eu am avut impresia unui colaj, fiecare povestire fiind o particica dintr-un tablou imens, sfaramat, si, adunate toate, potrivite fiecare la locul sau, refac imaginea initiala, doar ca rezultatul seamana cu un mozaic din bucatele de sticla colorata. Iar acest mozaic nu se margineste a ne desfata vizual, ci aduna intre piesele sale o varietate de alte senzatii, incat poti avea impresia unei intoarceri in timp- poarta timpului- paginile adunate intre copertile acestei carti. 

10 comentarii:

  1. Un of de comentariu. Widgeturile cu reclame sunt prea mari, pe langa ca iti ingreuneaza pagina iti mai acopera si textul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu. Remediez in scurt timp. Cand le-am pus aseara era prea tarziu sa corectez. :)

      Ștergere
  2. Nu-s deloc mari, sunt faine si navigare nu a avut de suferit...andreea, e ok!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am corectat ce ma deranja si pe mine, caci acoperea textul. In rest, nu am avut probleme de incarcare, insa dimensiunile erau nepotrivite. Acum sunt ok, dar nu mai sunt atat de vizibile. :)

      Ștergere
  3. Ma mir si ma tot mir,draga Andreea, de unde ai atita energie si concentrare pentru a citi carti pe banda rulanta si a face recenzii bune si foarte bune, care ne dau noua sugestii despre multele lecturi pe care am putea sa le alegem...
    Imi permiti sa-ti dau si eu o sugestie?...Cauta cartea "CARA-SU" de I.Valerian, un autor aproape necunoscut, care se gaseste acum numai in biblioteci sau in anticariate.
    E o carte despre orasul Medgidia, vazut si descris prin ochii unui inginer care se indragosteste de o tataroaica...mie mi-a ramas in suflet si cred ca o sa-ti placa si tie.
    Te saruta a ta vesnica prietena,Alma!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru recomandare. Cam greu de gasit, dar poate am noroc. :)
      Ei, nu citesc eu cat de mult as vrea, am mai putina vreme, citesc mai greu, mai putin, nu chiar pe banda rulanta. Dar incerc sa curind tot ce pot.

      Ștergere
  4. Stiu ca autorul spune ca se poate citi cartea de oriunde, dar mie nu mi s-a parut asa dupa ce am citit-o, la fel ca si tine, prin clasica metoda inceput-sfarsit. Evenimentele chiar urmeaza naratiunea. Unele personaje mor, altele imbatranesc, situatia se schimba de la bine la rau sau invers. In sfarsit. Foarte buna carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta asa e, chiar daca romanul e structurat in mai multe scurte povestiri, o linie este evidenta, atat din punct de vedere temporal cat si ca unitate de personaje. Dar probabil ca se poate citi si altfel, urmand ca, ulterior, o lectura pe sarite sa fie urmata de una cap-coada. :)

      Ștergere
  5. Am scris si eu despre ambele carti, cred că știi deja. De aceea, aici, nu-mi mai fac decat datoria de a te felicita ca ai ajuns la ambele cu intentiile tale de cititoare constiincioasa (cum se dovedeste ca esti). :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru frumoasele cuvinte de lauda.:) Bineinteles ca am observat si recenziile tale, ultima chiar in timp ce citeam cartea si am ramas surprinsa sa citesc ceea ce eu descopeream la randul meu. Am ezitat initial in a citi o recenzie a cartii inainte sa o termin, dar am indraznit si am vazut ca nu aveam motive de teama, misterul nu mi-a fost spulberat. :) Nu am putut comenta insa. Nu exista posibilitatea aceasta sau nu am gasit-o eu?:)

      Ștergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...