Cri, cri, cri, toamna gri

Daca pana acum ne impresurase o toamna oarecum blanda, acum iata in deplina putere toamna cea mohorata. Cea al carei frig te patrunde prin oase, prin fiecare fibra de carne. Privesc pe fereastra si ma infior. Simt umezeala de la distanta, umezeala aceea rece. Si gandul mi se duce la soarele pe care deja incepusem sa-l caut si sa-l prefer in ultimele saptamani. Cat de placut era sa stau pe banca in soare, sa citesc... Si ce urat e acum. Nu gasesc pic de farmec in acest peisaj. Si este doar inceputul. Nu am avut curajul sa ies afara, de altfel nici in serile trecute nu prea mi-a venit sa scot nasul afara. Ma gandesc la ziua de ieri, ce soare placut, desi ma asteptasem sa fie mai frig, la plimbarea pe care am facut-o. Anticariate, Gaudeamus- in corturile din Piata Universitatii, vantul caldut inca, lumina placuta- o stare de bine pe care o presimteam efemera si de aceea incercam sa o sorb pe toata.

O astfel de vreme cica ar trebui sa ne imbie catre un fotoliu sau o canapea, cu o cana de ceva fierbinte sau macar cald si cu o carte pe brate- plus o patura moale, in cazul in care temperatura din casa nu e prea ridicata. Dar senzatiile pe care peisajul autumnal mi le inspira sunt atat de diferite Nici vorba sa ma trimita sa pun mana pe carte, desi stiu ca asa mi-as omori plictiseala, transpunandu-ma pe tarmul cretan, in miezul primaverii, prin livezile de portocali infloriti. Citesc, nu zic nu, insa ma insoteste un accentuat sentiment de dezolare, de frig interior, tot ce e mohorat in viata mea se contureaza si mai bine pe acest fundal cenusiu si sumbru.


Poezia acestei vremi este o poezie deprimanta. Frumusete exista insa si in deprimare, pentru cel care priveste din exterior- pentru cel ce citeste versurile nascute din deprimare. E doar septembrie... inca mai e, pentru doua zile. Ciudat, dar seamana atat de bine cu un noiembrie brumat. Si stateam eu si ma gandeam ce activitati ar putea alunga aceasta atmosfera apasatoare?

Pentru iubitorii cartilor, o carte amuzanta, ori una care sa te poarte intr-o lume intr-un contrast perfect fata de cea apropiata. Ceva sugestii?

O comedie sau o emisiune de divertisment, daca reusiti sa gasiti una care sa poata purta cu cinste acest nume, ar reprezenta o alternativa multumitoare.

Un pui de somn, daca reusiti sa il prindeti de un picior pe Mos Ene.

Daca aveti ceva bani prin buzunare, va puteti face curajul de a scoate capul afara si apoi tot restul corpului si puteti plonja intr-o cafenea sau intr-o ceainarie cocheta, calduroasa, linistita.




P.S. Si daca din cele scrise mai sus s-ar fi putut desprinde concluzia ca sunt plictisita de moarte, ei bine domnul meu sot a avut o deosebita  grija in acest  sens. Cel putin fata de el. Probabil  i se facuse dor de zugravit, astfel incat l-a macat rau si a desfacut doua-trei sticle de must in fierbere. Prima stiu sigur ca a reusit sa o desfaca in perfecta liniste. Apoi l-am lasat, vazand ca se descurca si am continuat sa-mi scriu articolul. Deodata mai sa sar de pe scaun. Hodoronc-tronc, poc-boc, ce vreti voi, ca la Tom si Jerry. Peretii, tavanul, el, lucrurile diin bucatarie erau asa cum va imaginati- p-p-pline de must. Si daca mustul si-o fi terminat fiertul, eu abia am inceput sa bolborosesc, inca putin si dau in clocot si s-ar putea sa dau apoi in foc. Inutil sa spun ca n-am de gand sa misc un deget. L-am avertizat, i-am spus destul de ferm sa se duca in fata blocului sa faca asta si nici macar nu erau sticlele noastre, ci ale cumnatului. Asa ca, imagiinati-va un ras din ala nervos, bolnav, cum vreti voi. Ma duc sa savurez undeva o tigara, nu stiu unde, ca in bucatarie e lac pe jos, si-apoi  incerc sa-l imbii pe Mos Ene cu cateva pagini din Zorba.

Comentarii

  1. Frumos. Felicitari!
    Vedeti ca nu-s chiar atat de plictisitoare zilele mohorate de toamna! Mai ales cand desfaci o sticla de must!

    Poate am timp saptamana aceasta - asta apropo de ,,sugestii" - si postez pe blogul meu cateva randuri depre ceea mai amuzanta si mai relaxanta carte din lume (e o parere personala, se intelege).

    In rest, ador toate zilele indiferent daca-s mohorate sau nu, totul e sa fiu sanatos si sa aud ca o duc bine si cei din jurul meu.

    O saptamana frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma felicitati pentru pictura cu vopsea bio de pe pereti? Noroc ca era gresie pana la vreo zece centimetri de tavan. :))) Partea buna e ca o curatenie totala in bucatarie se cerea de mult. Acum sotiorul meu a fost mobilizat fortat de imprejurari iar eu am avut scuza sa stau sa privesc si sa mai si rad. Doar i-am spus sa nu execute operatiunea acolo. :)))

      Acum inteleg si eu de ce nu aveam cum sa iubesc aceasta zi mohorata. Nici sanatoasa nu sunt, nici bine nu o ducem. Cum sa nu vezi griul si mai gri?:)

      Astept macar titlul cartii aceleia si o scurta impresie. Bineinteles, totul e relativ, nu e obligatoriu sa o consider la fel si eu. Insa curioasa tot sunt. :)

      Ștergere
  2. Eu zic ca... pacat de must. :) Zugraveala se mai repara ea, cu toate ca si asa poate fi frumos, nu?
    Dar cel mai rau mi se pare sa se strice buna intelegere dintr-un motiv dintr-asta. Presupun ca, dupa cateva zile (sau macar dupa ce refaceti zugraveala, daca e cazul) veti rade amandoi copios de intamplarea asta. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaaa, pai de ras am ras amandoi in urmatoarele minute. :))) Nu ne certam noi din asta la modul serios. Da' reactiile mele la cald astea au fost, cele din articol. Si le-am descarcat in scris. Iar curatenia, a facut-o el. Asa ca, de ce sa ne fi certat? :))) Dar asa ne-am dat seama ca totul se intampla cu un scop. Stii de cand tot zicem noi ca stergem faianta si tavanul ca s-au imbacsit de la fum? Eheee, si cine sa se apuce, ca-ti trebuie curaj, nu asa. Acu' de nevoie a trebuit sa stearga el si a facut luna, mai putin petele pe care nu le-a acoperit inca. Da' tot trebuie sa le dea cu lavabila, ca se crizeaza tanti asta. Daca erau peretii nostri, poate ne laudam cu un design unic si irepetabil si atat. :)))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare