duminică, 11 mai 2014

Scurt bilanț personal

Se cunoaște că s-a mai îndulcit vremea. Toată săptămâna am hălăduit, aproape seară de seară, prin parcurile mai apropiate sau mai îndepărtate. Un amalgam de sentimente și resentimente, lectură, nervi, plăcere și agitație. Și ceai, ceai de mușețel pe care l-am împărțit cu fii-mea. E o performanță că am convins-o să bea ceai. Probabil i-o fi plăcut cum sună numele plantei din care este făcut. Și pe aceeași linie, am mai reușit o peformanță, cu ajutorul mamei mele. Dependența de dulciuri a fost aproape învinsă de când mama i-a spus o poveste cu viermișorii care cresc când mănâncă dulciuri. Eu am adaptat metoda și în privința chestiilor sărate și a altora nesănătoase astfel că acum sunt bombardată cu întrebări referitoare la fiecare aliment și îi întipăresc în minte ce e bine și ce nu e bine să mănânce. Nu am renunțat complet la tot ce e dulce, ne limităm la cele mai puțin nocive- iaurt cu fructe, cozonac, chec, budincă etc. Iar de curând, cu multă reticență din partea ei, am reușit să o determinăm să mănânce roșii. Nu cu aceeași poftă ca atunci când avea 8-9 luni și poftea la tot ce nu avea voie, inclusiv sarmale, dar tot e ceva.


În ultimele săptămâni am profitat de câteva oferte imbatabile și mi-am cumpărat două dintre cărțile scrise de G.G. Marquez pe care nu le aveam, biografia sa realizată de Gerald Martin- acea carte ce pare colosală- Gabriel Garcia Marquez. O viață. Iar săptămâna aceasta am cumpărat tot la un preț mic, mic cartea Scrisorar de Mihail Șișkin.

Cu privire la ultima carte menționată, meritul îi aparține Emei, care mi-a atras atenția asupra acesteia prin minunata sa recenzie. Și aș vrea să vă recomand blogul ei, Lecturile Emei, pentru că îmi plac teribil recenziile ei, atât de bine realizate, cât și gusturile ei în materie de lectură. Dacă nu știți ce să mai citiți, aruncați o privire pe blogul ei, cu siguranță veți găsi ceva care să vă inspire.

Și pentru că tot vorbeam de recenzii, să știți că nu trag chiulul, am deja trei aproape gata, dar mi-a fost lene să mă apuc să transcriu măcar una dintre ele și să mă hotărăsc cu care să încep. O să mă hotărărsc cât de curând și-mi alung și lenea.

10 comentarii:

  1. Draga Andreea,daca vrei un parc in care sa te pierzi si sa te crei intro rezervatie naturala,te invit la Milano in cartierul in care sta Irina.Eu deja am alergie(la propriu) de atita stat in parc...e un paradis.
    Ma bucur ca ti-a revenit cheful de viata care m-a parasit pe mine,venind aici...eu,o geamana la patrat,nu ma pot obisnui sa stau mai mult singura si sa nu vorbesc cu aproape nimeni,in afara de oamenii intilniti in parc cu care schimb citeva propozitii scurte in legatura cu cainii pe care ii plimbam fiecare prin PARADISUL PIERDUT...apropo' e un roman cu titlul asta,l-ai citit?
    Imi pare rau ca romanul meu,cel de-al doilea,nu ti-a trezit acelas interes ca primul...mi-as fi dorit sa citesti tot,fara sa te straduiesti sa corectezi si sa-mi spui parerea ta sincera...dar poate ca acum ca-i primavara,o sa te apuci de citit si neterminate.Imi trebuie un impuls,zau asa!!!
    Te pup,Alma!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, știu, am tot amânat, până ce n-am mai citit deloc. Tot îmi ziceam că am să îmi printez, să citesc mai ușor. Dar eu cred că impulsul acela nu depinde de mine sau de o altă persoană, ci de dumneavoasră. Acolo se găsește forța impulsul necesar. Un astfel de peisaj idilic pe mine m-ar inspira teribil de mult. Ați încercat să scrieți acolo, în aer liber? Eventual, la firul ierbii?

      Ștergere
  2. Mulțumesc pentru invitație! Și mult succes cu blogul!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma gandesc cat de buna poate fi o metoda de educatie bazata pe frica. Din pacate, toti am procedat asa. Cel mai bine ar fi fost sa evitam ca copiii sa se obisnuiasca cu ideea ca anumite alimente nu sunt bune. Dar metoda libertatii de alegere. Eu am folosit ambele metode, dar singura care a functionat pe termen lung e cea a libertatii. Daca copilul poate sa faca exces, pana la urma va renunta la aliment.Cred ca pofta de anumite alimente e indusa de poftele adultilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, această inducere a fricii față de ceva nu e cea mai indicată metodă. M-am gândit la acest lucru, însă am pus în balanță avantaje/dezavantaje și pentru mine, cel puțin pentru moment, a fost mai importantă lupta împotriva dulciurilor și a altor alimente nesănătoase. Am pus, așadar, sănătatea fizică înaintea celei sufletești. Mă voi gândi ce pot face în acest sens.

      Ștergere
  4. Am remarcat si eu lecturile Emei, e un blog foarte bun!

    RăspundețiȘtergere
  5. Hei, mulțumesc tare mult pentru apreciere și recomandare (și ție-ți mulțumesc, Coffe), cu siguranță voi avea mai mult spor la scris de acum încolo! :)
    Andreea, a fost o surpriză să aflu că ai o fetiță, pentru că pari (și probabil ești) foarte tânără. Oricum, îi doresc să crească sănătoasă și cu poftă de lectură! :)
    Of, ar trebui să mai citesc și eu ceva de Marquez - nu pentru că a plecat din lumea asta, ci pentru că are multe titluri și eu sunt tare în urmă cu ele... Și-mi place cum scrie, așa că nu înțeleg ce tot aștept.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere! Sunt binemeritate aprecierile mele, să știi. Mult spor la scris.
      Să știi că am nu doar o fetiță ci două. Nu sunt chiar atât de tânără cum par (apropo, ar trebui să mai actualizez și eu fotografia), dar încă mă țin bine. :))) Deocamdată, până la vară când schimb prefixul, mă încurajez cu gândul că încă pot spune că am douăzeci și... ceva de ani. Probabil de aceea îmi place să o spun cât mai des. Deci, 29 de ani. Încă. :)
      }n ceea ce privește scrierile lui Marquez, și eu sunt în urmă, dar știu și de ce nu le-am citit la rând pe toate- ca să-mi ajungă cât mai mult timp. De-acum însă n-am să le mai las atât, pentru că am descoperit că la o a doua lectură au o savoare și mai intensă. Da, m-am apucat de recitit, deși biblioteca geme.

      Ștergere
    2. Wow, două? Asta da surpriză... Nu știu cum de mai ai timp să citești, dar te felicit! :)
      Uite că mi-ai făcut și mie poftă de Marquez, cred că o să citesc „Un veac de singurătate” cât de curând. Eu l-am cam evitat multă vreme, recunosc, pentru că am citit „Despre dragoste și alți demoni” când eram mică și nu am înțeles nimic. :) Dar acum doi ani am citit „Dragoste în vremea holerei” și mi-a plăcut la nebunie - unele cărți au un timp al lor, asta e clar.

      Ștergere
  6. În ce privește Despre dragoste și alți demoni, îți recomand să-l recitești. Prima oară, acum doi-trei ani nu înțelesesem mare lucru, în orice caz, interpretarea mea a fost una superficială. Acum am recitit cartea și mi s-a părut cu totul altceva. Voi scrie cât de curând despre ea.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...