Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Cine n-ar dori sa revada asemenea peisaje? Sunt atat de frumoase in poza, insa, cand esti acolo, le simti cu sufletul, este mult mai mult decat o priveliste.
RăspundețiȘtergereEu. Mie mi-e frica in paduri cu vai din astea. Zau, sunt niste locuri f periculoase.Am fost si eu in drumetii la munte dar partea cu trecutul prin paduri mi-a placut cel mai putin. Doar o data cand am fost pe cal m-am simtit mai linistit. Altfel, daca e de mers la munte eu prefer sa fie deasupra padurii.
Ștergere@Decenu, ai intuit perfect ceea ce simt eu când mă aflu în acele locuri. Și acele sentimente nu pot fi redate în fotografii.
Ștergere@Rudolph- Pădurile sunt fascinante, au ceva straniu, dar asta le face și mai frumoase. Mai ales cele de munte, cu locuri periculoase. Sunt ceva de vis, posibilele pericole cad pe locul doi în gândurile mele și dacă aș avea posibilitatea aș colinda în fiecare an văile munților.