vineri, 18 iulie 2014

Fragmente din concediu

Am lipsit câteva zile, nu știu dacă s-a simțit sau nu pe blog, dar am eu niște păsărele care nu mă lasă să dau sfoară-n țară înainte de a pleca pe undeva. Și cum nu scriu așa des nici când sunt acasă, nu se poate spune cu exactitate când mă plimb și când nu. Week-end-ul trecut, eveniment mare- nunta surorii mele- multe emoții și bineînțeles, bucurie. Le doresc multă fericire și iubire pe drumul pe care au pornit împreună! Au fost clipe frumoase, pline de entuziasm.


Apoi, după nuntă, am mers, pentru doar două zile, într-un loc drag mie încă din fragedă copilărie- Slănic Moldova. De acolo am eu primele mele amintiri, ca niște flash-uri, de când aveam 3 ani. Inutil să mai spun că acele două zile au fost mult prea puțin pentru a-mi alina dorul de munte, însă m-am mulțumit și cu atât. Ce mult înseamnă pentru  mine acele priveliști, acea atmosferă protectoare, binefăcătoare și, într-un fel, stranie, a munților. 








8 comentarii:

  1. Ce par lung si bogat ai ! Asa de sta si intr-un coc cu bucle ! Ma rog, ptiu, ptiu, etc...nu stiu daca merge la adulti, zic si eu asa just in case...pt ca efectiv m-am minunat chiar fara sa vreau, adica mi-a atras privirea mai mult decat incaltarile rosii chiar. Poza a 3a mi se pare minunata. Cine e artistul fotograf ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Na, am uitat si de nunta ! Casa de piatra pt noii casatoriti. Trebuie insa macar sa povestesti care a fost meniul !

      Ștergere
    2. Mulțumesc, s-a chinuit ceva tanti de la coafor, dar a reușit să-mi facă părul să stea astfel, de m-a ținut vreo 4 zile. Nu e el foarte bogat, dar este lung, într-adevăr. Mă încăpățânez să-l las să crească, până la genunchi mai e.:)))
      Te referi la poza cu peisajul sau la cea cu fundița? În orice caz, autorul tuturor e domnul Toma. :)

      Cât despre meniul de la nuntă, prea puțin i-am dat eu atenție, căci nu mă prea omor eu după mese nocturne- atmosfera și distracția au avut întâietate. Dar ca să-ți satisfac curiozitatea, pot să-ți dezvălui cu aproximație ce feluri de mâncare au fost- aperitive pe baza de carne și brânzeturi, cu legume proaspete- roșii, castraveți etc., apoi pește- somon cu ceva alături, parcă, și lâmâie, fripturi, salată, înghețată și tort.:)

      Ștergere
    3. Ha ! Nici nu remarcasem prima poza cu peisajul, adica numarasem de la pozele in care apareai tu si ma referisem la cea dinamic echilibrata cu cismeaua si pantofiorii rosii...mi se pare asa ca o ilustrata buna pt o carte cu povesti plus chiar artistica serioasa.

      Desigur ca si prima poza cu
      peisajul e ff frumoasa, ca o carte postala in stil clasic biedermeyer. Plus si ultima mi se pare interesanta, in stil oarecum neoromantic britanic al scolii Bloomsbury. Insa cea de la fantana, zau, e ff originala plus asa si formal reusit incadrata si luminata. Chiar m-am chinuit sa incerc sa o incadrez vreunui curent artistic pt ca are si elemente de impresionism insa si elemente ferm formal neoclasice pe o tema totusi romantica...ce mult imi place ! De fapt cred ca e oarecum similar stilului brancovenesc (numai ca asta e mai mult pe arhitectura, nu in tablouri.) Zau, inca mai caut ! Am nevoie de un expert care se pricepe mai bine decat mine la istoria artelor plastice !

      Ștergere
  2. Mie-mi place cel mai mult apa (nu neaparat marea, ci lacul, raul, balta, mlastina), dar muntele, asa cum ai zis si tu, are ceva deosebit. Numai cand ma uit la pozele tale, ma bucur ca maine merg iar prin zone din astea extraordinare. La doi pasi de mine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ai vreme frumoasă să te poți bucura de peisajele minunate. Oricum e o bucurie în sine să ai aproape astfel de zone.

      Ștergere
  3. În curtea unei mănăstiri (care?) citeați ceva ... adecvat, nu-i așa?
    Păi, să vă fie de folos aceste zile de liniște și mireasmă de păduri!
    Și, eram să uit: nu vă mai faceți publică vârsta, riscați să nu mai fiți credibilă!!!!
    O duminică plăcută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știți că nu e o mănăstire, e biserica din Slănic Moldova, care se află în parc. E un orășel mic și liniștit. Parcul acela se potrivește ca atmosferă pentru a fi în preajma bisericii. Nici nu știu cum să descriu atmosfera. Pace deplină, o pace a sufletului. Sublim. Ceea ce citeam nu știu cât de adecvat era. Nu era o lectură religioasă, ci prima carte în engleză pe care m-am apucat să o citesc, deocamdată sporadic, căci am o altă carte de terminat. Timpul pentru citit e mai redus în cazul meu când sunt în vacanță.
      Vă mulțumesc pentru compliment! Adevărul e că îmi menționez vârsta în ideea că poate așa mă obișnuiesc cu ea. Dar până acum n-am reușit. În suflet, am rămas undeva pe la 19 ani.

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...