marți, 19 august 2014

Alice Munro- Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage

Iată că am reușit să termin de citit prima carte în limba engleză. Deși acest volum de povestiri al scriitoarei canadiene beneficiază și de o ediție în limba română, am avut ocazia de a-l citi în limba în care a fost scris, mulțumită cumnatei și fratelui meu, care mi-au adus cartea chiar din țara natală a autoarei. Aceste circumstanțe au conferit lecturii un farmec aparte, senzații noi și multă satisfacție. Am citit cartea în paralel cu altele, timp de aproape o lună de zile, iar acum parcă îmi lipsește. E adevărat că am avut nevoie de ajutor pe alocuri, dar n-a fost nevoie de notițe sau liste de cuvinte noi și, în plus, am căpătat tendința de a comunica în engleză, în special după ce petreceam mai multă vreme în compania acestor încântătoare povestiri.

Trebuie să recunosc că, o vreme, am fost sceptică, dar și curioasă. Voiam să verific dacă popularitatea și interesul ce au prins viață pe marginea operei literare a lui Alice Munro sunt justificate sau sunt efecte ale marketingului. Și, trecând peste faptul că existența unei distincții literare cum este Nobelul conferă un plus și vinde, trebuie să admit că mi-a plăcut foarte mult ceea ce am citit. Sună banal simplu, dar așa este. Ca, de altfel, și stilul acestor povestiri. Din ele răzbate forța simplității, dar și complexitatea trăirilor pe care le au personajele.


Fiecare povestire se concentrează în jurul unei femei, chiar și atunci când lucrurile nu sunt văzute prin ochii acesteia. Deși lipsește înverșunarea tipică feminismului, Alice Munro își construiește proza în jurul sufletului feminin- bărbații intră și ei în cadru, însă rămân oarecum în umbră sub aspect emoțional. Cele mai diverse trări se împletesc cu nostalgia, cu speranța, în profunzimile necunoscute ale spațiului interior- iubiri, amintiri, iluzii, destine în care fericirea nu pare un deziderat al realității concrete. Surprinse în ipostaze trecătoare ale vieților lor, eroinele închipuite de Alice Munro exced tiparele create de societate și ne vorbesc despre lucruri pe care, într-o anumită măsură, le putem recunoaște ca fiind și ale noastre.

Dintre cele nouă povestiri reunite în acest volum, cu titluri ce m-au surprins în mod plăcut, trei au fost cele care mi s-au lipit mai mult de suflet- Floating Bridge (Podul plutitor), Nettles (Urzici) și What is remembered (Ce rămâne în  amintire). Rafinamentul și subtilitatea par a fi primele trăsături ce se evidențiază din aceste proze. Detaliile sunt puține, dar sugestive în conturarea unei anumite stări de spirit sau a unei anumite atmosfere. Femeile, în toată splendoarea lor interioară, nu lasă niciodată să se întrevadă tot. Gânduri și sentimente nerostite, gesturi pline de semnificații, modul în care gestionează situațiile pe care viața le obligă să le trăiască- toate potențează enigmaticul ce zcace în fiecare dintre noi. Fie încercând să se bucure de o ultimă rază de soare pe cerul iubirii, fie vrând să aducă în prezent reminescențe ale unei închipuite idile juvenile, aceste femei par a fi ecourile tinereții niciodată pierdute din sufletul fiecăruia dintre noi.

11 comentarii:

  1. La cât mai multe cărți citite în engleză! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Să sperăm că voi citi și altele, deși nu mi-e ușor să le procur, căci cele de aici sunt destul de scumpe, iar până mai vin ei va mai trece mult. De fapt, mai am două cărți în engleză pe care aș putea să le citesc până atunci, dar până acum nu m-au tentat așa cum m-a tentat aceasta, de m-am apucat de ea imediat ce am primit-o.

      Ștergere
  2. Mi se pare normal sa scrie asa, caci scoala engleza de scriitura clasica nu se dezminte. O s-o caut si o s-o citesc si eu...in romana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt curioasă cum o să vi se pară. La noi au fost deja traduse patru volume ale acestei scriitoare.

      Ștergere
  3. Mi se pare ff enigmatic ! Adica titlul volumului pare a fi despre relatii umane exterioare aparent clare si totusi ce zici tu pare a descrie relatii interioare sau reprezentari interioare indirecte ale unor relatii exterioare care poate nici nu se desfasoara concomitent cu reflectia interioara despre ele, poate s-au petrecut in trecut, poate sunt variante alternative ale unor ganduri sau sperante despre relatii din viitor, sau chiar relatii ale altora legate cumva de persoana care reflecteaza, persoana care la randul ei nu e neaparat personajul principal, dupa cum zici, daca am inteles corect. Si chiar exista acest disconect total intre lumea persoanelor personaje femei si personajelor barbati, sau depinde de cine reflecteaza si povesteste in fiecare caz, daca zici ca personajele barbati par abia schitate ? Mi se pare ceva ff intrigant. Ma intreb daca exista un echivalent literar masculin. Zau, recenzia ta chiar ma face sa-mi para rau ca nu sunt mai la curent cu literatura contemporana. Si eu citesc de mult diverse recenzii, insa nu tin minte ca vreuna sa ma faca sa-mi para rau ce pe dinafara sunt re literatura contemporana sau sa fiu chiar asa de curios si sa-mi pun intrebarile de mai sus ! Daca mai citesc mult de pe blogul tau parca vad ca mai e putin si in loc sa dau la drept dau la filologie ! (Ma rog, desigur, dupa ce ies la pensie, ca acum nu-mi permit luxul de a fi student ! Insa zau, eu eliminasem de mult Fac de Literatura, si deliberam mai mult daca sa fie Drept sau
    Istorie...si vad ca m-ai facut asa de curios acuma incat sunt gata gata sa renunt la Drept !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parca si vad cum o sa scriu in eseul de cerere de admitere la facultate, "eu voiam initial la Drept, insa m-a pus bloggerul Andreea Iulia Toma sa renunt si sa dau la Literatura" !

      (Zau, nu e nici o aluzie ca tu ai deja o licenta in Drept, ma gandeam asa doar la cazul meu. Mai bine dau la Istorie, sa impac si capra si varza si scriu, "macar daca invat Istorie poate am asa o sansa sa aflu ceva si despre Istoria Literaturii Contemporane in legatura cu care am ramas cu carente
      inca din tinerete, si acum eu fiind la pensie, ea deja nu mai este contemporana ci face parte din Istorie" ! Ha ! Ha ! Precis nu ma va primi la fac de Istorie de la Cambridge cu un asemenea eseu !)

      Ștergere
    2. Titlul, în pofida profunzimii pe care o sugerează, provine de fapt de la ceva care ți-ar putea stârni râsul. Dar nu spun de la ce, te las să descoperi, dacă ești curios. Pe mine m-a surprins, pentru că și eu mă gândeam la început la aceste etape importante în relațiile interumane.
      Și despre planurile tale de studiu trebuie să spun că mă amuză într-un fel. Da, ar fi minunat să poți studia la o vârstă la care nu mai ai prea multe bătăi de cap cu supraviețuirea zilnică (asta cu condiția să rămâi prin străinătățuri, căci aici nu cred că ți-ar mai arde de învățat ca pensionar). Poți să faci și drept și filologie. Eu aș vrea să fac și ceva de genul ăsta, într-o bună zi, nu chiar când oi ieși la pensie, mai devreme, cât am încă mintea odihnită.

      Ștergere
  4. Ce bine de tine ca iti faci timp si pentru citit...
    La cat mai multe carti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Să știi că nu mai reușesc să-mi fac atâta timp cât mi-aș dori. De altfel, se și vede î frecvența postărilor mele. Poate de-acum să-mi mai revin, pe ultima sută de metri a acestei veri. Până acum, am avut mult de muncă și am citit puțin.

      Ștergere
  5. Floating Bridge mi-a placut si mie cel mai mult. Ca o coincidenta, am inceput sa citesc volumul fix cu o zi inainte de a primi ea Nobelul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit si eu doua carti ale ei, parca nu as aborda prea curand altele. Sunt foarte bune, dar au ceva in comun.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...