Alice Munro- Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage

Iată că am reușit să termin de citit prima carte în limba engleză. Deși acest volum de povestiri al scriitoarei canadiene beneficiază și de o ediție în limba română, am avut ocazia de a-l citi în limba în care a fost scris, mulțumită cumnatei și fratelui meu, care mi-au adus cartea chiar din țara natală a autoarei. Aceste circumstanțe au conferit lecturii un farmec aparte, senzații noi și multă satisfacție. Am citit cartea în paralel cu altele, timp de aproape o lună de zile, iar acum parcă îmi lipsește. E adevărat că am avut nevoie de ajutor pe alocuri, dar n-a fost nevoie de notițe sau liste de cuvinte noi și, în plus, am căpătat tendința de a comunica în engleză, în special după ce petreceam mai multă vreme în compania acestor încântătoare povestiri.

Trebuie să recunosc că, o vreme, am fost sceptică, dar și curioasă. Voiam să verific dacă popularitatea și interesul ce au prins viață pe marginea operei literare a lui Alice Munro sunt justificate sau sunt efecte ale marketingului. Și, trecând peste faptul că existența unei distincții literare cum este Nobelul conferă un plus și vinde, trebuie să admit că mi-a plăcut foarte mult ceea ce am citit. Sună banal simplu, dar așa este. Ca, de altfel, și stilul acestor povestiri. Din ele răzbate forța simplității, dar și complexitatea trăirilor pe care le au personajele.


Fiecare povestire se concentrează în jurul unei femei, chiar și atunci când lucrurile nu sunt văzute prin ochii acesteia. Deși lipsește înverșunarea tipică feminismului, Alice Munro își construiește proza în jurul sufletului feminin- bărbații intră și ei în cadru, însă rămân oarecum în umbră sub aspect emoțional. Cele mai diverse trări se împletesc cu nostalgia, cu speranța, în profunzimile necunoscute ale spațiului interior- iubiri, amintiri, iluzii, destine în care fericirea nu pare un deziderat al realității concrete. Surprinse în ipostaze trecătoare ale vieților lor, eroinele închipuite de Alice Munro exced tiparele create de societate și ne vorbesc despre lucruri pe care, într-o anumită măsură, le putem recunoaște ca fiind și ale noastre.

Dintre cele nouă povestiri reunite în acest volum, cu titluri ce m-au surprins în mod plăcut, trei au fost cele care mi s-au lipit mai mult de suflet- Floating Bridge (Podul plutitor), Nettles (Urzici) și What is remembered (Ce rămâne în  amintire). Rafinamentul și subtilitatea par a fi primele trăsături ce se evidențiază din aceste proze. Detaliile sunt puține, dar sugestive în conturarea unei anumite stări de spirit sau a unei anumite atmosfere. Femeile, în toată splendoarea lor interioară, nu lasă niciodată să se întrevadă tot. Gânduri și sentimente nerostite, gesturi pline de semnificații, modul în care gestionează situațiile pe care viața le obligă să le trăiască- toate potențează enigmaticul ce zcace în fiecare dintre noi. Fie încercând să se bucure de o ultimă rază de soare pe cerul iubirii, fie vrând să aducă în prezent reminescențe ale unei închipuite idile juvenile, aceste femei par a fi ecourile tinereții niciodată pierdute din sufletul fiecăruia dintre noi.