vineri, 8 august 2014

Cele mai recente achiziții și cum am furat o bucată de timp

După cum mă lăudam în postarea anterioară, am avut ocazia să îmi cumpăr câteva cărți la un preț foarte mic în comparație cu prețul lor de librărie și așa ceva nu e de ratat, mai ales că existau ceva dorințe pe care nu prea aveam altfel șansa să mi le îndeplinesc. N-are rost să înșirui titluri, vă ofer imaginea edificatoare.



O asemenea recoltă nu are cum să nu aducă bucurie, ba chiar extaz, în sufletul unui cititor împătimit.
Pentru a putea cumpăra aceste cărți, am comandat în urmă cu puțin timp, de ziua mea de naștere, alte cărți, și am primit un voucher consistent. Iată care au fost și celelalte cărți, cadoul meu (obiectele de îmbrăcăminte sunt tot cadou, dar din altă sursă).


Și, pentru că nu pot păstra pentru mine o astfel de bucurie, trebuie să vă spun că azi am reușit să merg în parc, singură-singurică. Am petrecut acolo o oră și jumătate, timp în care am citit și am savurat un frappe. Răsfăț deplin! Nici nu vă imaginați ce ciudat este să pleci de acasă special ca să mergi în parc să citești, când ai putea face asta și acasă. Dar nu e același lucru. Senzațiile sunt deosebite și merită efortul și ineditul situației. Am furat o bucată de timp pentru mine și a fost minunat, mai ales că nu era planificat nimic în acest sens, am profitat pur și simplu de moment. Bateriile mele s-au încărcat pentru o vreme. Iar proza lui Hamsun are o savoare specială în mijlocul naturii- fie ea și una citadină, dacă altfel nu se poate.

6 comentarii:

  1. Hihi, da, ai o recoltă tare bogată, cu multe titluri bune (despre două nu știu însă nimic, ia să văd despre ce e vorba). Ce mă bucur că ți-ai luat cărțile lui Juan Rulfo! Și Orbirea lui Canetti, pe care tot îmi propun să o citesc, dar nu ajung la ea. Sunt vreo 10 titluri, poate mai multe, pe care le tot amân - și nu e deloc o coincidență faptul că toate au peste 400 de pagini, ha. Ia să întocmesc eu lista, să văd exact câte sunt, iar când le voi citi pe toate, dau o petrecere monstru. Sau îmi mai cumpăr niște cărți :))
    Eu citesc destul de des în parc, am făcut asta chiar și înainte de a se topi zăpada - cred că eram o priveliște de pomină, stând pe bancă înfofolită și cu cartea în brațe. :) Așa că înțeleg prea bine bucuria pe care ai simțit-o, mai ales că timpul pentru tine este așa de rar în ultima vreme...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Ce mă bucur că nu sunt singura care citește iarna înfofolită pe câte-o bancă. :) Cred că lista ta e destul de lungă și presupun că o să mai și crească.

      Ștergere
  2. Văd că te-ai dotat serios cu Alice Munro. :) Păi lectură plăcută și la cât mai multe ieșiri în parc. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sper să-mi și placă toate cărțile. Deocamdată, după primul volum citit, sunt încântată și sper să rămân așa. :)

      Ștergere
  3. iti place Alice Munro atat de mult? doar imi exprim uimirea ca inca n-am ajuns s-o citesc:) cartea cu Malala mi-o doresc si eu mult. in parc eu nu pot sa citesc, ma distrage orice, de la pasarele la oamenii care trec. eu citesc mult in balcon, mi-am facut acolo un colt special, este umbra si am o canapea special pentru astfel de momente....momentele mele:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La momentul acela la care mi le-am cumpărat nu prea știam dacă o să-mi placă foarte mult, abia citisem o povestire sau două în engleză. Cartea cu Malala mi-am dorit-o și eu mult după ce am citit impresiile lui Costi așa că imediat ce am avut ocazia, mi-am luat-o.
      Să citești în balcon... minunat. Nu orice balcon suportă o amenajare pentru momente mai speciale,deci te consider o norocoasă. Eu m-am obișnuit să citesc în parc, dar se întâmplă să fiu distrasă de multe ori și bineînțeles că nu-mi place să se întâmple așa. Încerc să-mi aleg locul cel mai potrivit pentru a putea citi, deși, invariabil, acest loc este în apropierea locului de joacă. Îți imaginezi cât de plăcut e uneori. De aceea mă bucur ca un copil atunci când reușesc să evadez de una singură. Pot alege cel mai liniștit loc posibil și, în plus, nu mă mai trage nimeni de mânecă. :))

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...