Play- back-ul, lipsa de respect fata de public

Daca esti un cantaret adevarat si ai intr-adevar voce, n-ar trebui sa fie nicio problema sa canti live. Este mai greu, e drept, dar atunci cand esti invitat intr-o emisiune tv si trebuie sa canti o singura piesa, nu cine stie cate cum se intampla in cazul unui concert, nu cred ca ar fi mare lucru sa canti live acea singura piesa. Mi se pare o crasa lipsa de respect fata de public, fata de fanii tai sa dai din buze si din fund in timp ce piesa canta singura din inregistrare. Play-back-ul mi se pare atat de penibil, incat nici nu-mi vine sa ma uit cand vad astfel de episoade deloc rare. Rare sunt cazurile in care artistii invitati in emisiuni tv aleg sa cante live.

Mai bine nu te mai ridici de pe fotoliu si lasi piesa sa cante singura, decat sa faci play- back. Chiar nu merita cei carora teoretic trebuie sa le castigi simpatia un minim efort pentru a canta pe bune? Din pacate, destul de multe astfel de vedete nu pot face fata unei reprezentatii live, pentru ca vocea lor depinde de butoanele iscusit manevrate in studiouri. Si uite d-aia ursul n-are coada.

Toata admiratia pentru cei din trupa Voltaj, pe care eu una nu i-am vazut cantand decat live, fie in concerte, fie in aparitiile tv (excludem videoclipurile).

In puscariile noastre se petrec miracole

Desi teoretic femeile sunt separate de barbati, vizitele sunt supravegheate, iar posibilitatea interactiunii intre detinutii de sexe diferite este redusa si in orice caz, desfasurata tot sub supraveghere si singurele situatii in care sunt permise raporturi sexuale sunt in cazul celor casatoriti si asta numai o data pe luna, totusi, o detinuta a ramas gravida. Cum si cu cine, nu se poate explica. Dar, cica e gravida. Este vorba de studenta de la Timisoara, care, impreuna cu iubitul de atunci, a omorat un client al sau.

Sarcina invocata de domnisoara in cauza, daca o fi reala, se inscrie in sfera miracolelor. In conditiile pe care vi le-am prezentat si pe care le puteti descoperi si singuri daca va documentati pe indispensabilul si vitalul Google, nu poate fi decat un miracol. Sau am putea trage concluzia ca puscaria nu e chiar ce ar trebui sa fie, ca regulile sunt asa, doar ca sa fie ceva scris acolo unde nu citeste nimeni. 



RECTIFICARE- la momentul cand am scris articolul nu aparusera informatii precise dspre acest caz, de aceea mare parte din ce am scris este o reprezentare eronata.  Insa tot stupefiata raman in privinta permisivitatii sexului in inchisori, caci ce-a facut tipa asta poate crea un precedent si nu doar de asta, ci si pentru ca mi se pare o indulgenta prea mare. Cel mult mi s-ar fi parut normal in cazul persoanelor casatorite, dar asa, nu stiu, scade mult din severitatea regimului de detentie. Si ca metoda de obtinere a unei intreruperi de pedeapsa, iarasi nu este bine, caci s-ar putea naste multi copii prin aceasta metoda, al caror viitor ar fi sub semnul unei mari intrebari. 

Bilete unice pentru transportul public

De cand asteptam eu asa ceva. Acum, sper sa se si concretizeze chestia, ca stiti cum e la noi, pana implementeaza ceva, iti trece de toate si de tot. Dar chiar am simtit de multe ori nevoia sa pot folosi acelasi cartonas si la metrou si la vreun mijloc RATB. Sper insa ca unificarea sa nu insemne acele carduri pe care le vinde acum RATB-ul si care costa mai mult decat calatoriile in sine daca nu optezi pentru valabilitate mare si calatorii multe. Si pe care te chinui sa le validezi fiindca propriile lor aparate dau rateuri adesea.

Fiul risipitor, de Radu Tudoran

Cartea aceasta am trait-o cuvant cu cuvant si dincolo de cuvinte, incepand cu locurile prin care isi duce existenta Eva, eroina principala, locuri pe care mi le-am reprezentat intr-un mod personal in minte, inchipuind fiecare detaliu pana ce acestea au capatat consistenta reala. Cu ochii mintii am putut vedea casa unde isi petrecuse ea adolescenta, sinele pe care urcau si coborau funicularele, muntele, pajistea intalnirilor timide de inceput de iubire, cabana unde a cunoscut dragostea, camera sordida de hotel, apartamentul prafuit, camaruta de la schit, plaja, absolut fiecare loc, nu le insir pe toate, va las si voua placerea sa le descoperiti pe celelalte.

Dar mai mult decat locurile, starile pe care mi le-a imprimat lectura acestei carti au fost speciale, pentru ca am simtit si am trait tensiunea Evei, temerile sale, iubirea si ura, zbuciumul launtric, bucuria si tristetea, emotiile si euforia. Fiecare episod l-am citit intr-o permanenta tensiune, asa cum si Eva traia intr-o continua neliniste, nestiind niciodata cand va veni clipa in care el, omul fara nume, va pleca din nou fara prea multe explicatii. Caci in asta consta deliciul acestei povesti inedite de dragoste. Acest fiu risipitor, Secatura, vine si pleaca din viata ei in cele mai neasteptate momente, fara un motiv clar, pur si simplu nu poate ramane prea mult intr-un singur loc, ca si cum s-ar teme sa nu prinda radacini intr-un loc. Si totusi, e de neinteles de ce alege sa plece singur, de ce nu o ia si pe Eva, aceasta Eva cu un nume atat de sugestiv. De fiecare data se intoarce la ea cu aceeasi sete de iubire, fiind parca sigur de disponibilitatea ei. Chiar si atunci cand ea isi reface viata, el e sigur ca va lasa ttotul balta pentru a-l urma. Apoi pleaca iar, ca si cum nici nu ar fi constientizat ca i-a dat viata peste cap si nu mai poate reveni la ceea ce avusese. 

Dar nici ea nu incearca sa-l opreasca, se supune fara sa cracneasca hotararilor lui, accepta umil putinele clipe de amara fericire pe care i le ofera. M-au intrigat atat comportamentul barbatului cat si atitudinea Evei in fata acestuia, fara pic de riposta, acceptandu-i reintoarcerile ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi stie ca va  fi din nou ranita. Stiu ca iubirea orbeste, dar… intr-atat incat sa iti calci in picioare propriul suflet?

Si totusi, in ciuda aversiunii fata de el, am privit cu tristete finalul zguduitor la propriu si la figurat. Peisajul dezolant pe care l-am vizualizat poate mai bine decat pe celelalte, locul fiind atat de concludent descris, a trasat o concluzie ambigua a acestei iubiri in afara convenientelor. Au ramas intrebarile… intrebari la care nici eu si nici eroina romanului nu am primit raspuns. Ea a iubit o enigma… eu am citit un roman intrigant, cu multe puncte nedeslusite din voia autorului, bineinteles.

Ziua Culturii Nationale

Eu nu stiam, dar am aflat de curand ca avem si noi o Zi a Culturii Nationale. E drept ca e de data recenta sarbatoarea si coincide cu ziua in care s-a nascut Mihai Eminescu. Adica 15 ianuarie, pentru cei care nu stiu. Si am citit pe teletext ca mass-media are obligatia de a promova evenimentul si de a dedica programe acestui eveniment. Eu cred insa ca nu ar fi nevoie sa faca efortul unor emisiuni culturale, ci as fi multumita daca macar in acea zi s-ar renunta la difuzarea pseudo-vedetelor care nu fac de fapt nimic remarcabil, doar isi fataie fundul, sanii sau prostia sau toate la un loc. O zi fara cea mai mica stire sau reportaj despre Sanzi si Ana, Tonciu, Dragusanu, Cruduta sau altele asemeni lor. Spre stupoarea mea, nu-mi vin in minte nume masculine de astfel de creaturi care n-au ce cauta pe la tv, dar va rog completati voi. 

Deci, nu am pretentia la cultura ci la renuntarea la incultura.

Scurte pe scurt

S-au intamplat destule cat am lipsit in lumea noastra mondena si nu numai. Si chiar si acum pe tapetul televiziunilor de profil bantuie subiecte de maxim interes care pe mine ma cam dezgusta. Ca sa le iau asa, pe scurt pe fiecare...

Becali nu rateaza nicio ocazie de a se da in spectacol si de a face caz de pomenile lui. Ma mir ca la vasta sa cultura religioasa de mare pelerin pe la muntele Athos, nu stie ca nu trebuie sa etaleze faptele bune pe care le face, pentru ca ele se transforma in reclama, nu se mai numesc fapte de milostenie. Nu trebuie sa stie tot poprul ca tu ai scos din buzunar 800 de milioane si le-ai aruncat multimii adunate in jurul casei tale. Daca n-ar fi cunoscut pentru aceste sesiuni de primit colindatori care nu colinda, n-ar mai sta tiganii si nu numai gramada la poarta lui in fie are Ajun de Craciun.

Apoi, m-am crucit vazand popii batandu-se la Bethleem.

Nu mai zic de programele de Revelion de la televizor, care m-au facut sa prefer concertul transmis in direct din Piata Constitutiei si, ulterior, o emisiune de pe Zone Reality.

Pe urma au urmat tripla crima urmata de sinucidere, incaierarea tiganilor ce s-a lasat cu un mort, accidentele rutiere si... colac peste pupaza, anuntarea intentiei lui Irinel Columbel de a candida la primaria capitalei.

Misto de tot, un inceput de an de vis, incununat de cele 20 de mini- cutremure din noaptea de 1 spre 2 ianuarie. Acum putem astepta linistiti apocalipsa, nu? Si asta vine dupa 5 ani de cand am intrat in U. E.

La multi ani, Biencuta mea!

Pe 5 ianuarie 2005, la ora 12 si 20 de minute, intr-o zi insorita, dar friguroasa, s-a nascut fetita mea Bianca Anamaria, facandu-ma sa traiesc pentru prima oara miracolul de a fi mamica. Senzatiile sunt greu de descris in cuvinte,  nu-mi venea sa cred si nici a doua zi, cand am putut-o avea in brate pentru prima oara, nu ma dezmeticisem. Si acum e mare, are 7 ani, frumoasa, inalta si desteapta, ca maica-sa as spune, pentru ca stie sa citeasca foarte cursiv desi inca nu merge la scoala.

Sa cresti mare, iubita mea, sa ai parte de tot ce-i mai frumos si mai bun in viata!

LA MULTI ANI!!!