vineri, 31 august 2012

Pe curând, vara mea dragă

Si iata ca a venit ultima zi calendaristica de vara. Pe care as vrea sa o petrec cat mai frumos, pe cat posibil in aer liber. Daca s-ar putea cu o carte in mana, ar fi ideal.  Am inceput o carte mai usoara, ce se citeste repede caci este po@itista. Simteam nevoia a ceva mai usor, iar cartea aceasta am cautat-o mult timp, nu se mai gasea in stocuri nicaieri. Am gasit-o la o taraba cucarti tip anticariat si bineinteles ca nu i-am mai dat drumul. Este vorba de Ultimul ritual, de Yrsa Sigurdardottir, autoarea mea nordica preferata.


Altfel, ijcerc sa fiu optimista, in asteptarea verii viitoare, sperand  la o toamna cat mai calda. O prelungire a verii, cum am avut in urma cu doi ani, cand , pe 15 noiembrie, de ziua celei mici, am imbracat-o intr-un costumas simplu, nu gros, fara alte haine pe dedesubt. Si era cruda, la doar un anisor.

Astept si acum banii aceia sa-mi intre pe card. Si au trecut cam 3 saptamani. Nu am reusit sa aflu de cine depinde, dar cu siguranta nu voi mai fi incantata s

a fac cumparaturi acolo. Oricum, daca ar fi sa o iau asa, putine sunt locurile unde clientul este intr-adevar stapan. In rest, se merge pe principiul ca suntem in Romania si merge si mai asa.Atitidine accceptata de mai toata lumea, ca doar suntem inteegatori.

duminică, 26 august 2012

Trec ţiganii, trec...

Aseara am fost la garla, adica pe malul Ialomitei, ca eu n-am incercat apa. Cand am ajuns, cativa copilasi se balaceau in pielea goala. Alaturi, o femeie sedea in apa deloc adanca. Pe malul opus, sub pod, cinci carute din alea cu coviltir, cu rufe intinse la uscat, cu ceaune si chiar byutelii atarnate de marginile crutelor. Caii pasteau prin preajma. Deodata, s-au ivit si restul membrilor micutei satre, privindu-ne. Au scos copiii din apa uniii din ei, ca sa-i imbrace. Aveam sa-mi dau seama apoi ca se pregateau de plecare. Doi tigani au inceput sa sespele cu spuma dntr-o sticla de cola. Pe urma au adus si caii sa se racoreasca, in timp ce vreo doua carute deja erau pe punctul de a pleca. Am stat pe mal, pe prundul sterp privind acest mic spectacol ce-mi amintea de Satra lui Zaharia Stancu, bucuransdu-ma ca am cu ce-mi clati ochii in peisajul altfel monoton, lipsit de ondulatii si imagini placute ochiului. Atmosfera era mirifica. Soarele se indrepta spre apus, carutele din care se auzeau felurite imprecatii la adresacopilasilor se conturau ca o imagine din alta lume. Nu stiam ca mai sunt si astfel de grupuri de tgani. Umblnd din sat in sat, cu incarcaturile lor pestrite, cu carutele lor atat de pitoresti.

joi, 23 august 2012

Până se infuzează ceaiul...

...sa va zic doua vorbe. Acum realizai ca acusica e deja vineri si s-a mai dus o saptamana. E bine ca am reusit sa platim ale mai importante dari. Apropo de una din ele, sunt indignata ca mai exista oameni fara telefon mobil, cum e proprietara mea. De fapt, nu a mea, a apartamentului in care locuim. Bine, nici bunicile nu au, dar parca pana acum nu mi s-a parut wow. Dar cu Sta, mi se pare aiurea rau. Pe langa faptul ca mi-a cam dat programul peste cap in seara asta, ma pot considera fericita ca, totusi, a telefonat inainte, sa amane cateva or. Altadata am asteptat-i o ora si a sunat apoi sa spuna ca nu mai vine in acea zi. Cu un mobil, putea suna fix inainte de ora stabilita. Prblematc e si daca intervine ceva in cazul nostru si nu o poti gadi daca nu e acasa, sa o anunti. N-a fostcazul inca si sper sa nu fie.

Dar luna asta am scapat, o mai vad peste o luna. Mai bine va ce face ceaiul si adotrm copilul ca sa ma pot intoarce la "Intunecare". Splendida carte!

Ruşine!...

In fata Muzeului Antipa se afla de mult timp o girafa dintr-un material pe care nu-l pot defini, dar imita foarte bine o girafa reala, chiar si la marime. Copiii o indrageau, trecatorii cu ceva timp disponibil se fotografiau langa ea... Era frumoasa, ceva inedit ce aducea un strop de culoare, fix vis-a-vis de cladirea guvernului.  Asta pana acum cateva zile. Cand, intr-o noapte sarmana girafa a fost vandalizata de niste adevarate animale, cu un creier inutil si inzestrate cu glas omenesc. N-am cuvinte...Astfel de specimene sunt incalificabile, nu stiu cum de le mai indura pamantul. Pe de alta parte, ma intreb unde erau atunci cand acesti indicvizi infecti daramau ditamai girafa de cativa metri, domnii jandarmi si politisti care, altminteri pazesc seara de seara grupul de protestatari impotriva lui Ponta, care sunt pasnici si isi  desfasurau actiunea in acelasi loc.

luni, 20 august 2012

Vremuri tulburi

Traim vremuri tulburi. Deja am obosit sa privesc razboiul din plan politic. Ba chiar m-am scarbit, prea sunt ridicole personajele. Si mai constat ca ultimele carti citite, ba chiar si cea care se odihneste in prezent jos.langa pat au ca fundal unul din cele doua razboaie mobndiale. Cred ca din instinct am vrut sa imi imprim ideea ca poate fi mult mai rau, ca au fost vremuri mult mai crunte, ca sa mi se para mai putin grav ce se intampla acum. E drept ca acum razboaiele se poarta cu alte mijloace. Si, pana la urma, pot fi multe tipuri de razboaie. Nici cele interioare nu sunt de neglijat, caci ele macina o singura fiinta intr-un mod comparabil cu cele militare asupra unui stat.  Ei, probabil ca urmatoarea carte va fi una mai usoara, cevacare sa curga rapid prin fata ochilor si a mintii, ca prea mi-am indopat mintea cu razboaie. Ce-mi place e ca pe mine nu m-au pasionat deloc, scolarita fiind, subiectele acestea, ba chiar ma plictiseau si prea multe nu am retinut eu. Dar acum ma captiveaza teribil, citesc carti, ma uit la documentare. Istoria e foarte interesanta. Si ma intreb oare cum vor ramane consemnati in istorie anii pe care avem fericirea sa-i traim.

sâmbătă, 18 august 2012

Sfârşit de vară...

Cat ar fi fost ea de greu suportabila vara asta, maine-poimaine ne vom plange iar de frig, caci deja e pe duca, am trecut de jumatatea lui august si in aer pluteste deja ceva cu iz nostalgic. A fost parca mai scurta vara, cel putin pentru mine. N-am apucat sa inteleg ceva din ea, desi am incercat sa profit cat mai mult de multele-i raze in plina figura. Dar acum... acum deja incep sa ma gandesc la iarna, la factura de caldura, la zile grele si al naibii de lungi. La asta contribuie si posomorarea din atmosfera ce m-a intampinat de dimineata. Nu tu soare, racoare, dar si ceva trist. Un sfarsit apropiat de vara.

Imi va fi dor de caldura, chiar si cand muream de cald stiam ca imi va fi. Acum, astept sa plecam la tara, dar parca n-am niciun chef. As avea chef de cateva ore de relaxare, singura-singurica, sau sigura cu sotiorul, fara copil, macar o ora, dar e imposibil. Sotul tocmai ma anunta ca revine canicula, dar eu nu ma mai insufletesc, deja m-au napadit nostalgiile de toamna. O carte, pe iarba, sub umbra unui arbore.... nicjo sansa. eu nu cunosc pauze mai lungi de o tigara.

marți, 14 august 2012

Înapoi, acasă

Ne-am reintors acasa, aseara, dupa un drum cu mici probleme si multe griji in mintea mea prapastioasa legate de ceea ce am putea gasi. Eu sunt omul scenariilor  pesimiste si tare am stat cu grija. Si cred ca cel mai mjult ma temeam pentru cartile mele, ce ar fi putut pati o gramada de chestii. Dar din fericire nu au patit nimic. Si am revenit sanatosi si ceva mai odinhiti. Eu cel putin am tras niste somnuri inytarziate, de pe la 4 la 7 seara, de nu prea am inteles mare lucru din programul de seara. Cum am picat, am si fugit in Kiseleff, de parca nu mai fusesem de cine stie cand. Ei, mai mult pentru a face miscare, ca prea amortisem atatea ore in masina.


Am despachetat o buna parte, dar asta a insemnatdezastru, de l-am speriat pe saracul frate-miu, cand a venit sa ia ceva de la mine. Intre timp, am mai pus la punct cate ceva, in special in bucatarie, caci in rest nu pot face galagie. Am renuntat la somnul de amiaza, e prea tarziu sa mai dorm, asa ca astept trezirea celei mici pentru a aranja si restul si a pleca prin oras. Era asa placut la pranz, incat  acum ard de dorul unei plimbarici. Asa-s de zapacita, ca eram convinsa ca este miercuri, am mers la ziare si am intrebat de carte, dar nici tanti de acolo nu si-a dat seama ca e ceva in neregula, sa ma intrebe ce carte sau sa ma anunte ca e marti. Ceasuri rele sper sa nu fie, pana acum au fost  destul de bune. Daca nu pun la socoteala noaptea, cand cea mica m-a trezit plina de sange la nas. Am tras concluzia ca s-a zgariat, ca sa nu o iau pe panta ingrijorarilor prea mari.  Dar la momentul acela m-am speriat si tare mi-a fost mila de ea, mititica. De cand ne-am intors e tare ascultatoare si intelegatoare, sa n-o recunosc. Acolo isi cam dadea in petec.

In rest, incerc sa fiu optimista, sa imi pastrez buna dispozitie. Numai bine va doresc!

luni, 13 august 2012

De azi nu mai plătesc cu cardul

In urma cu cateva zile am fost la Kaufland si am vrut sa platesc cu cardul. Si i-am dat casieritei cardul, am introdus pin-ul si apoi a constatat ca nu merge, ca de fapt au ei o eroare si nu le-a mers, dar bineinteles ca nu putea spune de la inceput. Ma intreaba daca am cash si neavand ce face, platesc cash, intreband daca nu cumva s-a efectuat tranzactia.  Aseara merg sa scot ultimii 50 de lei de pe card. Pauza. Nema bani. Scot un mini istoric si vad printre altele si tranzactia cu suma de pe bonul ala.  M-am dus intr-un suflet la magazin sa vad cum fac. Nu aveam bonul, dar l-am gasit ulterior. Fara prea mare folos, cu sau fara bon, tot o saptamana cica dureaza. Dar de luat i-au luat in cateva secunde. Deci da! Eu nu mai platesc cu cardul. Pentru ca mise pare o tampenie sa ma privezi o saptamana de banii mei, extrasi din vina ta.

sâmbătă, 11 august 2012

Deci chiar există extratereştri?

Drept sa spun, pana acum aveam dubii, insa de ieri tot vad la stiri ca extraterestrii au venit in Romanica noastra draga. S-am intrat in panica: oare cum arata? ce vor taman de lanoi?  Acuma serios... ce e frate cu acesti "extraterestri"? Vin de pe alta p@laneta sau au 4 oa?

vineri, 10 august 2012

Şi afară plouă, plouă...

...toarna cu galeata. Ce placut e zgomotul ploii! Gradinile plangeau dupa aceasta ploaie, cu crengile pomilor plecate la pamant sub greutatea fructelor. Merele, mai mici ca de obicei, cereau parca seva. Toate plantele implorau cerul pentru ploaia binefacatoare. Privesc iarba uda stralucind in lumina palida a becurilor de pe terasa. Nuferii s-au inchis, cu siguranta. Iar Rocky sta si el in ploaie, sa se racoreasca nitel. E racoare, e bine, un felinar plapand se vede lucind printre tufele de trandafiri, cu petalele primind picaturile savuroase.

Răcoare

S-a racorit binisor, iar eu, in plina canicula, nu m-am gandit sa pun haine pentru temperaturi mai mici de 30 de grade. Ei, nu-i bai, ma racoresc, ca tare am dus dorul unei vremi placute. De plouat, foarte putin a louat pe aici, iar la tara, unde e nevoie maxoima delovc .

Plecam peste putin tim acolo, sa culegem pere. Mmmmm.... un deliciu perele alea. Dar fantanile au secat pe acolo, desi nu e o zona secetoasa in mod normal. Acum insa, putine lucruri au ramas normale.


Ma gandesc totusi la  geamurile de la balcon uitate deschise acasa. Ce-o fi pe acolo, Dumnezezu stie, caci am vazut la stiri ca a plouat mult. Sa se mai racoreasca nitel betoanele. Vedem noi la intoarcere ce surprize ne asteapta.


Ieri am facut o scurta plimbare pe jos in oras, de la madina pana unde aveam nevoie sa iau ceva si mi s-a parut ciudat, desi nu erau schimbari majore in design, parca strada nu ma mai cunostea, parca nu o mai strabatusem de mii de ori in anii trecuti, iar oamenii pareau si ei altfel, pana si accentul mi se parea ca suna usor strident, eu dezobisnuindu-ma sa-l aud, iar al meu fiind deja ceva nici asa, nici asa.  Am mers si in parc, parcul in care candva petreceam muuult timp. Si el parea altfel parca, usor diferit.


Acum va las, ma pregatesc de micul dejun si de plecare.

joi, 9 august 2012

Puţină vacanţă

Va scriu din deplasare, din Bacau city, picata aici de vreo doua zile. O data cu mine a venit si vremea mai suportabila. In prima seara, pe cand ne racoream in piscina, s-a starnit  brusc un vant, care ne-a facut sa tremuram de frg. De unde cu doar cateva minute inainte ne topeam la propriu.

E placut aici, pe terasa, de unde incerc sa maa recreez putin scriind, cu un Caribbean twist in fata, pret de cateva minute pana revin ls datorie. Mamicile nu au vacanta. Abia astept sa tragem o fuga pe la tara, desi si aici e tot un fel de, caci suntem la curte, numai padurea lipseste. Si tare as vrea la padure.  Sa colind putin ca altadata, n-am mai facut-o de ani buni si pana nu creste motata mai mare, nici nu trag sperante sa o pot face.


 M aflat ca este in oras Caravana Adevarul, cu reduceri la anumitecolectii ce m-ar interesa. Poate reusesc sa achizitionez si eu ceva. Momentan am vizitat doar mall-ul, din ncinta locului de joaca, unde am petrcut o ora in picioare, supraveghind odraslele. Nu tu shopping sau vreo cafea reklaxanta. Peste vreo 10 ani poate voi avea si eu timp pentru mine. Si oarecum legat de asta, imi amintesc o vorba a bunicii mee. " Cand esti tanar, nu ai bani, cand ai bani, nu mai ai ani..."

luni, 6 august 2012

Iar am pierdut şirul...

Cu doua saptamani in urma a fost ziua mea de nastere. Ceea ce inseamna ca am schimbat nitel indicativul. Lumanarile de pe tort si-au facut treaba de a-mi aminti cati ani am. Stiti, tot mai fain era cu lumanarile alea multe, macar nu vedeai clar acel numar.  Ei, zilele au trecut si azi, in timp ce studiam un teanc de fotografii din alea ingalbenite, vrand sa fac un calcul, varsta si-a spus cuvantul. Eram oarecum convinsa ca am implinit 27 si urmeaza sa implinesc intr-un viitor indepartat 28. Totusi, ceva confuzie simteam eu, asa ca, pentru a ma lamuri, mi-am intrebat sotul cati ani am, caci uneori nici modul "calculator" nu vrea sa functioneze. Si razand si unul si altul din motive diferite, eu cu ceva lacrimioare in colturile ochilor, am fost anuntata ca am implinit deja 28. Nu prea credea el ca eu chiar nu stiu, dar in secundele alea chiar nu-mi dadeam seama, intrasem in ceata. Pentru ca eu, ca multi altii, am ramas in adancul meu la o alta varsta, ceva mai redusa. Intre timp, am constatat ca a crescut putin si aceeea, dar mmacar ea e mai usor de tinut in loc. Cea fizica insa, nu. Daca de pe acum incep sa le pierd sirul, nu vreau sa stiu cum va fi peste alti 28 de ani.  Sper doar sa ma simt in suflet mscar de 28 de ani, daca nu mai putin.

duminică, 5 august 2012

Începutul sfârşitului lumii

Ma gandesc ca poate mayasii aia or fi stiut ei ceva. Pai nu vedeti cate se-ntampla in jurul nostru? N-o sa le numesc chestii apocaliptice pentru ca am aflat intr-o seara dintr-un documenta ca "apocalipsa" inseamna de fapt revelatie in nu stiu ce limba veche. Cert e ca traim vremuri grele, poate nu cele mai grele posibile, insa nici natura nu mai e de partea noastra, ca sa nu mai vorbesc de politica, pentru ca aia nu cred sa fi fost vreodata. Leul ne-a intors spatele si se tot duce in prapastie. Si noi o data cu el. Nu stiu, dar nici in vremurile taierilor n-am dus-o asa rau. Partea proasta e ca se poate si mai rau. Ma uitam la ogoarele cu porumb si initial am crezut ca o fi alt soi de porumb, pentru animale, stiu eu? Ce-o mai fi,nu stiu, numai bine nu vad cum.


Vaa asta e teribil de fierbinte si ideala pentru a merge la munte, dar mi-am puds demult pofta-n ci. Ce-as  mai sta eu la umbra racoroasa dintr-o padure, citind multe, multe carti. Doar e vara si e firesc sa ne gandim la vacanta, numai ca eu, desi fara seviciu, numai vacanta nu am.Chiar daca s-ar putea spune ca-s intr-o continua vacanta. Nu e asa, dimpotriva. O pauza nu s-ar putea?

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...