Potrivită mai degrabă cu ceaiurile aromate savurate în căldura binefăcătoare a propriului cămin, în serile mohorâte de toamnă sau în cele geroase de iarnă, decât cu naveta zilnică făcută cu metroul, mai mult în picioare, agățată de o bară, cartea aceasta este îmbibată cu aroma secolului al nouăsprezecelea, pe care m-am bucurat să o pot simți pagină după pagină. Un volum de memorii ce surprinde viața lui Ion C. Brătianu și a familiei sale, reconstituită de fiica cea mare a acestuia, Sabina Cantacuzino, din propriile amintiri dar și cu ajutorul documentelor și corespondenței din arhiva familiei.
Farmecul evocărilor este sporit de prezența fotografiilor- membrii familiei Brătianu, rude, dar și prieteni, figuri importante ale acelor vremuri, însoțesc din imagini toate aceste aduceri-aminte, completând tabloul. Dintre toate, cel mai complex este portretul lui Ion C. Brătianu.
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Gaudeamus 2014- ce-am cules
Joi am petrecut 3 ceasuri ale mele la Târgul de Carte Gaudeamus. Nici nu știu când au trecut, dar măcar de data aceasta am putut da mai mult de o raită pe la standurile de cărți, mai întâi în recunoaștere și apoi pentru a achiziționa câte ceva. Cu mici excepții, unde n-am avut nevoie de un timp de gândire suplimentar. Față de alți ani, am fost mult mai exigentă și nu m-am mai lansat fără chibzuială la cumpărături. Știam că tot ce e proaspăt e scump acum și că ulterior voi găsi reduceri în librăriile online. Dar n-am plecat fără câteva noutăți. La cât de bogată a fost oferta anul acesta, alegerea a fost foarte dificilă. Și, pentru că îmi propusesem să citesc cărți în engleză, a fost o ocazie minunată de a pune mâna pe câteva chilipiruri- titluri clasice, ce-i drept, noutățile sunt cam piperate pentru buzunarele mele. Ca să n-o mai lungesc, hai să vă arăt ce și cum.
vineri, 21 noiembrie 2014
Evenimentele Editurii UNIVERS la Gaudeamus
Una din noutățile colecției Globus, pe care abia aștept să o citesc |
Salutare! Ați ajuns la Gaudeamus? Dacă nu pentru cărți (deși e greu să reziști atâtor noutăți), măcar pentru multitudinea de evenimente din lumea literară. Mie, una, îmi place foarte mult să ascult oameni frumoși vorbind despre cărți frumoase. Așa că m-am gândit să vă dau de știre despre evenimentele pregătite de prietenii de la UNIVERS pentru această ediție.
Vineri,
21 noiembrie
Ora
15.00
Teatru Era să fiu eu. Adaptare după romanul Era să fiu eu, un roman de Ali Smith, traducere Carmen Scarlet,
Editura Univers.
Invitați:
Corina Popa, Alexandra Necula, Gabriela
Burungiu.
Stand Radio România Cultural (nr.
251, nivel 4.50)
a
Ora.
17.00
Lansare de carte: Casandra de Christa Wolf, traducere
Iulia Dondorici.
Invitați:
Carmen Mușat, Luminița Corneanu
Standul Editurii Univers (nr. 250,
nivel 4.50)
marți, 18 noiembrie 2014
Pas cu pas, către o viață mai bună
Am lipsit cam mult de pe aici și acest lucru se datorează într-o bună măsură intensei fierberi din ultima săptămână a campaniei electorale. Am trecut treptat de la un vot negativ la un vot cât se poate de pozitiv, dat cu toată încrederea și speranța. Iar de duminică noapte trăiesc senzația incredibilului. Ca și cum ar fi avut loc un miracol. Nu credeam că suntem atât de mulți. Dar, probabil, nu ieșim în evidență. Am trecut prin emoții pe care nu credeam că mi le-ar putea provoca un eveniment de această natură. Nu pot spune că, de obicei, procesul electoral îmi era indiferent, dar nici nu mă antrena într-o atât de mare măsură ca acum.
De ieri dimineață, aerul îmi pare mai respirabil și atmosfera mai senină, chiar și atunci când burnițează și vântul umed îți izbește obrajii. Și, într-un mod bizar, din respect pentru votul meu și pentru cel căruia i l-am acordat, un impuls interior mă îndeamnă să dau dovadă de mai mult bun-simț, de mai multă politețe, de mai multă responsabilitate în ceea ce fac. Poate că aceasta este cheia. Un singur om, fie el și în cea mai înaltă funcție a unui stat, nu poate face tot. Fiecare din noi poate și trebuie să facă ceva pentru o Românie a normalității, în care corectitudinea, decența, eficiența să nu mai fie considerate însușiri excepționale.
Închei cu un selfie cu o carte care se lansează mâine la Gaudeamus, la ora 17.30.
După ce termin cartea (abia am început să o citesc), îmi voi împărtăși impresiile cu voi. O modalitate pe gustul meu de a-l cunoaște mai bine pe Klaus Iohannis- președintele nostru.
De ieri dimineață, aerul îmi pare mai respirabil și atmosfera mai senină, chiar și atunci când burnițează și vântul umed îți izbește obrajii. Și, într-un mod bizar, din respect pentru votul meu și pentru cel căruia i l-am acordat, un impuls interior mă îndeamnă să dau dovadă de mai mult bun-simț, de mai multă politețe, de mai multă responsabilitate în ceea ce fac. Poate că aceasta este cheia. Un singur om, fie el și în cea mai înaltă funcție a unui stat, nu poate face tot. Fiecare din noi poate și trebuie să facă ceva pentru o Românie a normalității, în care corectitudinea, decența, eficiența să nu mai fie considerate însușiri excepționale.
Închei cu un selfie cu o carte care se lansează mâine la Gaudeamus, la ora 17.30.
După ce termin cartea (abia am început să o citesc), îmi voi împărtăși impresiile cu voi. O modalitate pe gustul meu de a-l cunoaște mai bine pe Klaus Iohannis- președintele nostru.
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
Alain Fournier- Cărarea pierdută (Le Grand Meaulnes)
Editura pentru Literatură Universală,1967
Traducere- Domnița Gherghinescu-Vania
Le Grand Meaulnes- Marele Meaulnes- astfel era amintit titlul acestei cărți în volumul de memorii al marelui Gabo. Pornind cu această recomandare în gând, mi-am zis că este una dintre cărțile pe care trebuie să le citesc și eu. Într-un anticariat am găsit o ediție din 1967. Această traducere, comparată cu cea recentă, mi s-a părut mai potrivită cu atmosfera rustică a romanului. E drept, eu n-am citit cartea în original. Cărarea pierdută se arată a fi o carte a adolescenței, a viselor pline de entuziasm și de speranțe. Trebuie să amintesc de viața scurtă a autorului, care s-a stins la numai 28 de ani. Accentele autobiografice sunt destul de pronunțate și în primă etapă surprinde perspectiva din care începe evocarea, ca și cum ar privi departe, în negura timpului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...