luni, 30 aprilie 2012
N-am disparut in ceata
Va scriu din deplasare. Petrecem vacanta de 1 mai la Bacau.Acasa nu am pus inca net dar sper sa rezolv cat mai repede caci tare mi-e dor de blogareala. Am atatea de povestit de comentat dar de pe tableta asta e greu sa scriu. Va rog sa-mi scuzati lipsa virgulelor nu am reusit sa descopar toate semnele. Voi reveni nu va faceti griji. Nu renunt eu la blog. Va mai citesc din cand in cand din umbra. Numai bine va doresc.Ma voi intoarce cu forte noi si proaspete.
vineri, 13 aprilie 2012
O zi plina de semnificatii- vineri, 13 aprilie 2012
Azi este ziua bunicii mele din partea mamei, cea care m-a crescut de mica. Vreau sa-i urez La multi ani fericiti si viata lunga, plina de bucurie si multa sanatate. La multi ani, Flori! Mai mereu ziua ei pica in preajma Pastelui, anul acesta, chiar in Vinerea Mare, in care se tine post negru de catre cine poate. Eu deja am baut ceva, si chiar daca nu am mancat, nu se mai considera negru.
Azi m-am trezit pentru prima oara in locuinta noua. E drept ca apoi am mers in cea veche, de unde va scriu acum. Dincolo nu aveam mai nimic dedicat bucatariei. Am dormit pe salteaua pusa direct pe covor, nu am mai apucat sa montam patul caci era tarziu si fata era cu febra, molesita, somnolenta. La un momentdat a atipit pe covor, pana sa vina cu salteaua.
joi, 12 aprilie 2012
In loc de oua rosii
Sunt pe undeva pe jos cu moralul. Suntem in Joia Mare, noi parca locuim intr-un teatru de razboi, e frig in casa si asta mica a racit destul de puternic, in cel mai nepotrivit moment (de parca ar exista momente potrivite pentru a te imbolnavi). Si s-au dus dintr-un foc 30 si ceva de lei pe clasicul nurofen si cateva flacoane de ser pentru ochisori. Ar trebui sa ajung cu ea la medic, daca se agraveaza. Numai ca stiu deja ce imi va prescrie, caci nu are febra, doar nasul si tusea sunt problematice. Si ce-mi prescrie de obicei, asta mica nu ia. De fapt nici eu nu pot lua siropul ala, atat e de rau. Sa o trec pe antibiotic nu as vrea, daca nu face febra.
miercuri, 11 aprilie 2012
O scurta pauza, fara voia mea
Azi mi-a fost oprit netul si tv-ul, le-am reconectat, dar nu stiu in ce masura le voi mai putea folosi, intrucat suntem in plin proces de mutare. Asadar, daca nu mai scriu nimic, sa stiti ca sunt in pauza, de nevoie, pana terminam mutatul si reusim sa ne punem net si acolo. As fi facut tot posibilul sa anunt, macar doua randuri de pe tableta diseara tot va scriam sa-mi anunt lipsa pe o perioada nedeterminata dar, sper eu, nu prea lunga. In rest, ocupata cu mutarea asta, nici sa citesc nu am timp, mai ales ca mai nou nu mai am nici lumina ca mi-am mutat plafonierele deja dincolo.
marți, 10 aprilie 2012
Incordare maxima
Aseara am facut curatenie in balconul ala plin de carti vechi. Vreo 3 saci a trebuit sa-i schimb transferand cartile in altii noi. Acolo in balcon prf mizerie si un nailon infect intins nu pe deasupra ca sa acopere ci dedesubt. Nu i-am gasit logica dar oricum l-am scos si l-am aruncat. Partea interesanta a fost transferul cartilor. Mai erau si cateva fotografii vechi. Persoana care a locuit acolo inainte cu mai multi ani era foarte pasionata de cultura.
luni, 9 aprilie 2012
Sfarsitul Ceausestilor- Grigore Cartianu
Aceasta nu este o recenzie. Nu in nota celor cu care v-am obisnuit. Am citit si pe blogul lui Intuneric despre cartile din aceasta serie, ce trateaza acest moment din istoria relativ recenta a tarii. Cu ceva timp in urma citisem o parte din cea de-a treia carte, Teroristii printre noi. N-am dus-o decat pana la jumatate, prinsesem ideea, iar o parte din carte o constituiau editoriale pe aceeasi tema aparute in ziar in ultimii ani, sub semnatura aceluiasi jurnalist. Despre autor nu stiu mare lucru, dar, dat fiind faptul ca presa este de multe ori aservita unor interese politice, nu pot lua de bun tot ceea ce am citit.
Cartea aceasta, prima din serie, mi-a placut mai mult decat cealalta, am citit-o cu mai mult interes, retinand faptele, pe care nu le cunosteam. In afara de cateva clisee de imagini cu dictatorii iesind din TAB si din timpul acelui proces ad-hoc, nu aveam prea multe cunostinte despre acest subiect. Eram prea mica pentru a fi interesata. Ceea ce nu pot lua drept adevar 100% sunt ipotezele, speculatiile emise in aceasta carte. Poate asa o fi fost, poate nu, nu stiu ce sa cred. Faptele sunt prea recente pentru a beneficia de o elucidare in acest moment. Parte din persoanele implicate sunt inca in viata. Insa trebuie sa admit ca ipotezele sunt extrem de interesante si nu lipsite de logica. Totusi, data fiind eventualitatea unor interese ascunse, imi permit sa fiu sceptica. Si iarasi ma intreb cata realitate exista in toate cele invatate la istorie. Depinde foarte mult de cine consemneaza faptele istorice.
Neata! Ce mai luni...!
Are toate componentele pentru a fi nesuferita. Ori ca iar m-am trezit cu fata la cearsaf. Si cand am dat cu ochii de lumina sumbra de afara, parca m-am intunecat si eu. Ultimele zile aici. Totodata a inceput Saptamana Mare. Un sfarsit si un inceput se intretes in acest moment. Si eu nu ma pot abtine de la sentimentalisme, asa sunt eu.
sâmbătă, 7 aprilie 2012
Incantata
Asa m-as putea defini dupa ce am vazut apartamentul in care vom locui. Nu este luxos sau modern, dar nici preistoric, arata numai bine pentru noi, calitativ vorbind. Mici impedimente vor fi, dar per ansamblu sunt multumita si sunt in cautare de solutii privind aranjarea mobilei. E o mica problema cu bucataria, caci noi avem niste corpuri peste care este pus un blat croit pentru o anumita amplasare a utilitatilor din bucatarie. Amplasare ce nu se potriveste cu cea din noul apartament. Solutii exista, dar costa, cum ar fi inlocuirea blatului. Apoi, nu exista instalatie pentru masina de spalat si nu este prea usor de facut bransamentul in bucatarie, asa cum am fi dorit, ci doar in baie. Dar e un detaliu pe care il vom rezolva ulterior. A, si un alt amanunt- balconul e plin de saci cu carti in ei, prin rafturi si prin dulap sunt tot carti, este semimobilat si plin de carti, vechi ce e drept, dar carti.
vineri, 6 aprilie 2012
Sa zicem ca a fost un ceas bun
Am gasit, avem deja cheile, putem incepe sa ne mutam. Desi sotul meu nu parea 100% incantat, i se parea destul de mare pretul, eu sunt incantata din mai multe puncte de vedere. Chiar daca nu am vazut inca apartamentul, ma bucur pentru zona, pentru faptul ca e bloc reabilitat, pentru ca nu mai dam comision unei agentii si nu stiu cate luni garantie. Este locuibil, nu e cu mirosuri sau alte aspecte respingatoare, deci merge. Practic, vom fi la cateva blocuri distanta, ma trage inima sa ma duc acolo, nu ca in alte parti.
Nu sunt in al noualea cer, dar sunt usurata. Dupa ce il si vad, voi putea sa-mi formez o parere completa, dar oricum, nu mai caut, acolo ne vom muta, vom vedea pe parcurs, in caz ca nu va fi asa bine, macar nu vom mai fi presati de timp. Dar eu cred ca va fi bine. Nu am niciun nod in inima, decat poate faptul ca nu stiu cum e proprietara, cum va decurge relatia cu ea, ca sunt oameni si oameni. Sper sa fie bine, inca nu am scapat de stres total, pana ce nu ne vom termina caratul si toate cele, dar e bine, ma simt mult mai bine.
Poate ca asta a fost ceasul bun pe care il asteptam. Desi de data asta nu-mi facusem mari sperante, ca sa nu-mi fie apoi spulberate. In masura in care pot, va tin la curent. Sa dea Domnul sa fie bine. Parca nu-mi vine sa cred ca odiseea e aproape de final, desi partea fizica acum incepe. Macar presiunea psihica s-a mai diluat. Simtitor chiar.
Aproape de final... sper
Vineri... vreme mohorata. Nu se compara cu ploaia de vinerea trecuta, pe care am contemplat-o plina de entuziasm si de trairi de usurare psihica. Ploi ca aceea, torentiale, cu nori surprinzatori, insotita de soare si de curcubeu, au un efect terapeutic asupra mea, pozitiv. Aceasta de azi e cam deprimanta, dar deocamdata nu prea am mintea libera sa ma ocup de ea. Astept un telefon in legatura cu un apartament pe care la ora asta il vede sotul meu, iar eu, plina de goluri in stomac, imi fac ganduri si ganduri, desi stiu ca n-ar trebui sa ma consum. Poate pana spre pranz o sta si ploaia.
joi, 5 aprilie 2012
Ultimele aventuri
Ieri dupa-amiaza, dupa mai multe incercari esuate de a gasi ceva valabil, in ambele sensuri, dau in sfarsit de un apartament cat de cat acceptabil pe care mi se spune ca il pot viziona in acea seara si il sun pe al meu, ii spun ce si cum, imi spune ca e ok, dar sa mut ora ceva mai devreme ca vine acasa mai repede si apoi mai avem de vazut in ca unul, in alt sector, ca fusese el contactat de una din agentele cu care se mai vazuse anterior. Sun din nou, si in cazul asta tot agentie, e de acord agenta, pentru ca nu eram conditionati de prezenta proprietarului, avea ea cheile. Ne intalnim pana la urma cu doua agente, cea contactata de mine, fiindu-i teama sa nu intarzie, a trimis o colega, dar intre timp a aparut si ea. vedem apartamentul, este relativ ok, mici cusururi mai are, dar acum nu asta e important.
miercuri, 4 aprilie 2012
Viata incepe vineri, de Ioana Parvulescu
Desi usor diferita de ceea ce credeam eu ca presupune firul actiunii, m-a surprins aceasta carte ce aduce in prim-plan Bucurestiul de la sfarsit de secol 19. Nu am gasit un roman pur politist, asa cum imi facusem eu impresia din scurta descriere de pe coperta, insa e pe aproape si, mai mult decat atat, creeaza o poarta intre trecut si viitor. Cei de atunci isi imaginau viitorul, pe noi cei de azi, uimiti inca de ultimele inventii.
Sa scriu totusi ceva
N-am fost in stare sa scriu ieri vreun articol. Ce as fi avut de spus nu se preta aici, asa ca am preferat sa nu scriu. Sunt asa cum am fost si in ultimele zile, cand dezgustata, cand indignata, cand disperata, cand plina de sperante. Daca as face abstractie de anumite chestii, dand frau liber gandurilor bune, poate ca atrag norocul de partea mea. Nu prea imi vine, dar voi incepe sa strang din lucruri. Amanarea nu face decat sa prelungeasca agonia.
luni, 2 aprilie 2012
Din nou reduceri irezistibile pe all.ro
Prima etapa a campaniei vALLuntar a luat sfarsit. Acum urmeaza partea de munca voluntara. Insa cei de la ALL le-au pregatit internautilor cititori o mica surpriza, concretizata in reduceri de 50% toata ziulica de maine, 3 aprilie. Au ramas alaturi de noi si noi alaturi de ei. Paleta de carti este foarte variata, toate una si una, cel putin eu nu am incercat niciuna care sa ma fi dezamagit. Cam tarziu am descoperit cartile lor, insa acum ma declar o cititoare fidela a cartilor acestui grup editorial. Ceilalti bloggeri participanti in campanie stiu ce vorbesc si stiu ca am dreptate.
Prea multe libertati daunatoare
Ma uit in jur, ma uit in buletin si vad ca anul asta voi implini 28 de ani. Acum am inca 27 si totusi tot mai des folosesc sintagma tineretul din ziua de azi. Desi cei la care ma voi referi nu sunt cu mult mai tineri ca mine. Si sper din tot sufletul ca ei sa nu fie reprezentativi. Ma ingrozesc gandindu-ma ca viitorul ar putea arata asa. Ma mai ingrozesc si cand vad ca anumite chestii se intampla, sunt cunoscute, dar nu se face nimic pentru stoparea lor. Sunt niste libertati castigate de care oamenii de buna-credinta, care stau in banca lor, nu aveau nevoie.
Talmes- balmes emotional
Week-end-ul s-a dus asa cum a venit, cand plin de sperante, cand posomorat, cand inedit, cand monoton. Mi s-au naruit cateva iluzii, sperasem in ceva, mi se parea ideal, potrivit dorintelor mele, dar din pacate, n-am mai avut parte de negocierea promisa, si a cazut varianta. Chiar si pretul obtinut in urma unei negocieri ar fi fost foarte mare pentru noi, dar aveam alte avantaje- facturi mult scazute iarna, curte pentru masina, parcul meu preferat la 2 minute de mers pe jos. Deh, n-aveam noi fete pentru asa ceva, nu? Trebuie sa fii doldora de bani ca sa ai dreptul sa locuiesti intr-o zona fara factori perturbatori. Asa ca acum o iau de la capat, pentru a nu stiu cata oara. Si credeti-ma ca mi-au iesit pe nas anunturile si tot sper ca vom gasi printr-un cunoscut ceva. Nu am inceput sa strang la modul serios, din lipsa de spatiu pentru bagaje.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...