luni, 18 iulie 2016

Relatarea unui naufragiat- Gabriel García Márquez

De când am făcut cunoștință cu scriitura lui Márquez, am început să adun tot ce s-a publicat la noi, dar nu am citit totul dintr-o dată, oricât de mare ar fi fost tentația, astfel încât să mă bucur cât mai mult de ceva nou. Și citesc la distanță de câteva luni bune, iar grandiosul său roman Un veac de singurătate îl păstrez neatins în bibliotecă pentru un moment pe care îl voi simți oportun unei astfel de lecturi. După plecarea sa, au mai apărut și la noi câteva noi traduceri și m-am grăbit să le aduc pe raftul meu. Cea mai recentă este Relatarea unui naufragiat, un volum surprinzător tocmai pentru că se dovedește a fi mai mult decât pare la prima vedere. Am scris câte ceva despre el pe Bookhub și puteți citi textul aici .


Apropo de Bookhub,  de vreo două săptămâni mă ocup de editare, adică sunt ceva mai mult ca până acum angrenată în acest proiect care mi-e drag. Vă invit să mă urmăriți aici, acolo, pe facebook, unde vă este mai ușor.

Cartea este disponibilă pe Libris.ro sau pe elefant.ro

miercuri, 13 iulie 2016

Vară și atât ...

Vara are miros de mare, de vis, de poveste plăsmuită într-o inimă ce refuză să îmbătrânească. Nu pot vedea vara ca pe cea care îmi aduce ani în plus la catastif. Oriunde m-aș afla, aerul are iz sărat și proaspăt, când și când adie un aer impregnat cu fân abia cosit și toate se amestecă, dulci și fine,  iar eu mă înfrupt din ele. Vara e a mea, cu tot ce pot extrage din ea, oricât de naiv sau nebunesc ar părea. Adun scoici din pagini scrise, vântul cald aduce cu el miresme tulburătoare. Privirea mi se rătăcește în frunzișul de deasupra și visez, doresc și sper. Viața este prea scurtă pentru compromisuri. Fiecare vară are bagajul său de melancolie plutitoare și eu mă grăbesc să îl petrec cu privirea până departe,  în zările înspumate. În amurg, când toată agitația se destramă, rămân cu imaginea plină de liniște, cu adevăratul chip al mării, izvor de inspirație,  trecut, prezent și viitor împletite în apele ei incomensurabile.  Din umbra amintirii se înalță două hoteluri fantomă și o plajă udată de ploaie.  După 27 de ani, unele imagini sunt încă vii, cu detalii pe care mintea adultului nu le-ar putea reține. Ce misterioasă combinație mustește înăuntrul minții mele, probabil nu voi fi vreodată în stare să deslușesc.  Dar nu mă obosesc să înțeleg, e vară și mi-e de-ajuns să mă bucur de ceea ce simt.

marți, 12 iulie 2016

Mercè Rodoreda - Licăr de lună

Antologia de proză scurtă intitulată Licăr de lună reunește povestiri din mai multe volume ale lui Mercè Rodoreda, apărute de-a lungul vieții acesteia. Spre surprinderea mea, am aflat că opera sa literară este destul de consistentă, dar prea puțin cunoscută la noi. Astfel se explică diversitatea pe care am descoperit-o în acest volum, care schimbă registrul de la o povestire la alta. Mă așteptam să descopăr din nou vocea Colometei din Piața Diamantului, purtând, poate, alt nume și spunând alte povești, dar nu a fost așa. Perspectivele, naratorii, poveștile lor m-au luat ca din oală, chiar de la primele pagini. Și au sondat în scurtele lor intervenții teritorii ascunse ale conștiinței umane - cruzimea, singurătatea, speranța, iubirea neîmpărtășită, mergând până la o transpunere inedită a mitului lui Iona, într-o povestire cu vădite accente fantastice sau mai degrabă, de parabolă, intitulată Cristina mea.

Alexandru Păduraru - "Ultimul refugiu"

Proză scurtă - patru nuvele - o scriitură densă și plină de surprize. "Ultimul refugiu" vorbește despre lumina și întunericul ce se împletesc și coexistă în interiorul ființei umane. Mi-a plăcut cum nu credeam că o să-mi placă. Nu știam nimic nici despre autor, nici despre carte, care era abia apărută. M-am lăsat pe mâinile intuiției și am avut prilejul de a citi o carte încântătoare. Vă invit să o descoperiți, citind mai întâi impresiile mele de lectură, integral, aici.


Cartea este disponibilă pe Libris.ro

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...