Se afișează postările cu eticheta Concurs. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Concurs. Afișați toate postările

miercuri, 12 februarie 2014

Câștigătorul cărții "Greutatea umbrei"

Mulțumesc celor ce au dat curs invitației mele la concurs și îmi cer scuze că a durat atât să anunț câștigătorul, a trecut de câteva minute ziua menționată, dar nu-i nimic, e bine și acum. Mi-ar fi plăcut ca mai multe persoane să fie tentate de această carte, însă sunt convinsă că vor exista mai mulți doritori după ce voi scrie impresiile mele asupra ei.
Am dat fiecărui participant validat un număr, în ordinea cronologică a comentariilor, și lista arată cam așa
Participanți
1.Lupu Diana
2.Florentin
3.Eva
4. Adriana
5. Lavinia Alexa
6. Monica Strimbei

Mai jos aveți imaginea tragerii la sorți, o poză facută cu telefonul, căci nu am reușit să fac un print screen în pofida tutorialelor studiate.

vineri, 7 februarie 2014

Concurs! Câştigă "Greutatea umbrei", de Raimundo Carrero

Am primit cartea aceasta de la Moş Crăciun, iar acum, mulţumită Editurii UNIVERS, unul dintre voi o poate primi ca premiu, participând la un mic concurs. 

Greutatea umbrei promite a fi o carte interesantă. Pe lângă faptul că autorul său este brazilian, iar literatura sud-americană exercită asupra mea, cel puţin, o fascinaţie aparte, motto-urile din Hamlet, din Timpul asasinilor, de Henry Miller şi din Iosif şi fraţii săi, de Thomas Mann, fac trimitere la tema fratricidului, la cea a trădării, cu conotaţii biblice, sugerate şi de numele persoanjelor- Abel, Judas, Sara. O poveste în care iubirea, trădarea şi crima par a fi reperele în jurul cărora se ţes destinele personajelor, şi în care greutatea umbrei celui ucis devine sufocantă.


Raimundo Carrero s-a născut în Brazilia, în anul 1947. Publică primul roman - Bernarda Soledade, povestea unui tigru din sertão - la doar 23 de ani, iar acestuia i se alătură multe alte volume. Greutatea umbrei (1986) primeşte Prêmio José Condé, acordat de guvernul din Pernambuco; Somos pedras que se consomem (1995) îi aduce premiul pentru cel mai bun romancier al anului din partea Asociaţiei Criticilor de Artă din São Paulo şi premiul Machado de Assis, acordat de Biblioteca Naţională, iar pentru Inima mea e sora lui Dumnezeu (2009) - Premiul São Paulo pentru literatură. Din 2005 devine membru activ al Academiei de Litere din Pernambuco.

Mai multe despre carte găsiţi în pagina acesteia.

Ce puteţi face pentru a participa la concurs? E simplu:
-distribuiţi această postare pe Facebook- găsiţi butonul de distribuire pe bara din subsolul postării;
-lăsaţi aici un comentariu în care îmi scrieţi numele sub care aţi distribuit postarea.

Concursul se încheie luni, 10.02.2014 la ora 23 59. Câştigătorul va fi ales prin random.org şi va fi anunţat în cursul zilei de marţi, 11.02.2014.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

De ce citesc? De ce sa cititi?

Daca ma intrebati de ce citesc, primul raspuns care imi vine in minte ar fi acela ca nu ma pot opri. Pur si simplu nu-mi gasesc locul, nu am stare sa stau undeva, fara o alta ocupatie, si sa nu citesc. De cate ori ma trezesc ca nu am ce sau nu pot face ceva intr-un anumit moment, mintea mea se indreapta catre lectura. Un strop de timp liber- cartea si... sa citim! Astfel, timpii morti sunt umpluti intr-un mod deosebit de placut. Si nu mai sunt timpi morti, ci prind viata, ba chiar mai multe vieti, atatea cate personaje mi se perinda prin fata ochilor in paginile cartilor.

Cand nu citesc si-mi petrec timpul liber navigand pe internet, imposibil sa nu vizitez o librarie online, pentru simplul motiv ca nu pot sta departe de carti. Simt nevoia sa le vad macar virtual copertile, intuindu-le continutul care mai de care mai ispititor. Si astfel, nu de putine ori, am ales sa cumpar carti online, atrasa si de reducerile existente aproape permanent in librariile online.

joi, 4 aprilie 2013

"Libris.ro iti scoate cartile din wishlist si ti le trimite acasa!"

Cum de carti nu ma satur niciodata si oricat de multe as avea deja, tot am un wishlist generos fie in minte, fie pe diferite site-uri pe unde am un cont, concursul organizat de Libris.ro, cunoscuta librarie online, pe unde bantui adesea cand vreau sa cumpar carti online, nu putea sa ma lase rece, mai cu seama ca este un concurs de creatie.

Participarea presupune cerinte destul de simple, astfel ca, daca va face cu ochiul un concurs ale carui premii constau in multe carti, despre care va voi spune mai multe mai jos, ceea ce aveti de facut este sa scrieti un articol cum este al meu, prin care va anuntati participarea la acest concurs "Libris.ro iti scoate cartile din wishlist si ti le trimite acasa!"si sa postati link-ul catre acest articol pe pagina de facebook a Libris.ro  Articolul trebuie sa contina sigla Libris si link spre Libris.ro pe cuvintele-cheie folosite si de mine mai sus.

luni, 4 iulie 2011

Concurs- aproape de final


Pentru ultima saptamana am avut doar doi participanti: Florentin si Loopoo.
Uitati articolele lor si, daca aveti bunavointa, un vot celui care v-a placut mai mult la andrejuly84@yahoo.com


 
Saptamana asta anunt cine primeste carte si sper sa reusesc sa o si dau castigatorului inainte sa plec. 

miercuri, 22 iunie 2011

Toleranta sau rigiditate

Florentin a reusit sa fie primul concurent ce a abordat aceasta tema destul e dificila...sa vedem ce a scris. :)

Toleranta sau rigiditate

Sa vedem ce spune dictionarul:
1 Toleranta - indulgenta ,ingaduinta
2 Rigiditate- lipsa de flexibilitate, intepeneala.
 Deci a tolera inseamna a accepta si alt punct de vedere chiar daca nu esti de acord si nicidecum  slabiciune. Eu cred ca dimpotriva, rigiditatea arata slabiciune, nesiguranta si neincredere. Pentru ca atunci cand nu esti sigur pe tine te bazezi pe anumite tipare invatate care iti creeaza un fals sentiment de confort si siguranta. Iesirea din aceste tipare invatate inseamna sa te bazezi pe tine insuti si cum nu exista incredere nu poate exista nici toleranta. Asta ca sa nu vorbesc ca rigiditatea sau toleranta este in stransa legatura cu respectul, sau lipsa sa.. Problema apare atunci cand nu iubesti. Si marele paradox este crestinismul. Se propovaduieste iubirea, iubirea fata de Dumnezeu si in mod special iubirea de aproape si in acelasi timp apare  rigiditatea. Din pacate s-a incercat incorsetarea iubirii neconditionate, iubirea pentru care a fost rastignit Isus, in norme, reguli rigide si cuvinte sterile. Cand toata invatatura lui Dumnezeu prin Fiul Sau se poate rezuma la un singur cuvant: IUBIRE. Iubind accepti, tolerezi, intelegi. Lipsa iubirii aduce dupa sine rigiditate, neacceptare, inversunare si rautate.

Concurs- saptamana a treia

Am ajuns la jumatatea saptamanii a treia de concurs…se pare ca tema de saptamana aceasta Toleranta sau rigiditate e putin cam dificila…Ca sa va stimulez, as vrea sa va dau cateva indicii, sau mai bine spus detalii, despre premiul pus in joc…este o carte controversata, interzisa in unele tari, autorul sau fiind condamnat la moarte intr-unul din aceste state, pedeapsa ce nu a fost pusa in aplicare…Nu vreau sa faceti presupuneri asupra titlului, sau sa-mi spuneti despre ce carte e vorba, cei care ati ghicit…

In scurt timp public primul articol din concurs de saptamana aceasta.

luni, 20 iunie 2011

Am revenit!

Week-end-ul asta am cam tras chiulul de pe blog, dar, din fericire, aici sunt propriul meu sef. De odihna n-am avut parte, caci cea mica trece printr-o perioada mai agitata si aproape sare peste somnul de zi, iar pe cel de noapte si-l face cu dese intreruperi. Insa am m-am recreat, m-am simtit bine, m-am bucurat de vremea frumoasa si am cautat racoarea in parc, m-am plimbat pe pasajul lui Oprescu, m-am plimbat si cu vaporasul, am bagat la ghiozdan cateva aripi picante si mi-am aerisit creierul.
Acum incerc sa fac fata saptamanii ce tocmai incepe si, date fiind conditiile atmosferice, nu pare sa inceapa cu bine…ei, nu e numai asta de vina, am eu altele mai grele pe cap care genereaza o stare tensionata, dar trebuie sa treaca, nu?
Azi astept sa primesc voturi de la voi pentru cei doi participanti de saptamana trecuta…recunosc ca eu nu as putea alege, dar poate voi aveti mai multa indemanare la dat cu banul.
Si, pentru ca tot veni vorba de concurs, va anunt cu aceasta ocazie tema acestei de-a treia saptamani. Sper ca de data aceasta sa aveti mai mult timp si sa ma onorati cu articolele voastre despre controversa Toleranta sau rigiditate…nu stiu daca va va fi pe plac, insa eu va doresc sa aveti multa inspiratie…
….si o saptamana minunata!


vineri, 17 iunie 2011

Perfectiunea lui Loopoo

Al doilea participant al acestei saptamani nu s-a lasat prea mult asteptat, dupa cum a promis….asadar, va invit sa cititi viziunea lui Loopoo despre perfectiune

Aş începe prin a spune că doar Dumnezeu e perfect. Cu fraza asta s-ar putea încheia deja articolul. Dar, chiar dacă noi, oamenii, nu putem ajunge la perfecţiunea Creatorului, tot putem tinde către ea. Sunt unii oameni care fac totul doar aşa, ca să nu zică lumea că n-au făcut. Alţii, dimpotrivă, stăruiesc asupra a ceea ce au de făcut, indiferent dacă e vorba de o gospodină ce pune suflet atunci când găteşte sau de un fizician ce a descoperit o lege ce le dă peste cap pe cele ştiute. Cei mai mulţi dintre ei sunt acei mulţi şi neştiuţi, dar care poartă lumea pe umerii lor. Cei mai mulţi din cei ce trudesc pentru atingerea perfecţiunii sunt, aşadar, iluştri necunoscuţi.
Nu există om perfect. Suntem supuşi greşelii, căci ştim cu toţii că "cine nu munceşte, nu greşeşte". Dar orice om, chiar dacă nu poate atinge perfecţiunea divină, este perfectibil. Adică, cu voinţă şi perseverenţă poate ajunge echivalentul unui diamante şlefuit, spre deosebire de cel brut, care era înainte. Oamenii ce tind să fie perfecţi îşi impun standard ridicate şi pentru că aşa speră că vor putea realizeze lucruri, fapte, emite idei cât mai aproape de perfect.
Condiţia omului, că vrea sau nu, ori că-şi dă seama ori ba e aceea de a urca pe scara ierarhică. Îndeobşte pe cea spirituală. Iar dacă nu toţi vor fi vrând sau vor fi putând să-şi îmbunătăţească condiţia umană, tinzând către Perfect, cei ce vor reuşi totuşi asta vor ridica pragul de perfecţiune al întregii omeniri.

joi, 16 iunie 2011

Despre perfectiune


Iata ca Florentin ne-a pregatit un articol pentru tema acestei saptamani a concursului…un articol  plin de sensibilitate.

despre perfectiune

    Fiecare om se poate considera perfect, daca se ridica la nivelul asteptarilor lui. Atunci cand iti propui ceva si faci mai mult decat atat, poti fi multumit de tine. Omul perfect nu e acela cu 1 milioan de euro in portofel, omul perfect nu e blonda frumoasa, cu ochi albastri, pe care o fraiereste un tigan si o duce la produs, omul perfect nu este parintele care te lasa sa vii beat la ora 4 noaptea de la discoteca, fara sa te intrebe nimic, omul perfect nu e cel care doarme si are de toate. Omul perfect nu e acela ce umbla dupa aventuri, ci acela care iubeste din toata inima, si care isi proiecteaza viata in functie de fiinta iubita, nu de el. Omul perfect nu e acela care mananca  lacom o ciocolata, ci acela care te roaga cu o ciocolata.  Un om perfect poate fi gras, slab, urat, frumos, inteligent, placut, cu simtul umorului. Omul perfect exista, atata timp cat isi face propriile reguli si nu este condus de altii, atata timp cat isi asuma riscuri si nu se teme sa manance pachetelul pe care il are de acasa, in schimbul unui meniu de la McDonalds.
      Azi mergand la farmacie mi-a iesit un copil in fata (nu din acei care cersesc si te agaseaza) ,m-a privit si am inteles din privirea lui ca dorea ceva.Bani pentru o inghetata.Bineinteles ca nu am putut rezista acelei priviri nevinovate...Azi a fost o zi aproape perfecta...

marți, 14 iunie 2011

CLASAMENT PROVIZORIU

Bag de seama ca nu prea a prins ideea voturilor pe mail, dat fiind ca am adunat astfel doar 5 voturi, impartite aproape egal intre cei patru participanti ai primei saptamani.
Totusi, unul din ei a obtinut doua voturi- este vorba de Sfbacterie.
Dat fiind voturile atat de putine primite pe mail (poate saptamanile ce urmeaza vor fi mai multe), la final voi tine cont si de aprecierile primite de fiecare articol, desi acelea nu pot fi controlate, insa ma bazez pe corectitudinea voastra. Asta in cazul in care rezultatele vor fi prea stranse si voi avea nevoie de criterii de departajare.

Pana una-alta, astept articolele despre perfectiune...

luni, 13 iunie 2011

CONCURS- Saptamana a doua- NU uitati sa votati!

Azi se schimba tema...si tot azi, aveti zi de vot. De fapt, aveti timp sa-mi trimiteti voturile pe mail andrejuly84@yahoo.com pana maine dimineata, cand le voi centraliza. 

Postarile saptamanii trecute, pe care astept sa le votati, sunt urmatoarele:

Acum insa, trebuie sa va anunt tema acestei saptamani- Perfectiunea. Aveti si de aceasta data mana libera sa tratati orice palier al subiectului dat. Asa ca astept articolele voastre pe mail. Multa inspiratie sa aveti!

vineri, 10 iunie 2011

Indignare de om batran ? (Concurs)

Promisiune onorata de Sfbacterie

"Ieri seara , sub  geamul meu era galagie mare .
Cateva mamici povesteau despre creme ,  pudre,  lapte si pampersi .
Copilasii lor se jucau si strigau  asa cum numai copiii fara griji se joaca.
Rasetele si glumele lor inocente ar fi binedispus si pe cel mai morocanos dintre pitici
Si totusi ,  intentia mea a fost sa inchid geamul  .
Atunci m-am indignat .
Cat de acru trebuie sa fiu ca sa ma deranjeze joaca unor copii ?
Cat de mult timp a trecut de cand ii uram pe bosorogii  aia care ne spargeau mingea ?
Ce e o sa ma fac peste cativa ani ,  atunci cand imi voi plimba  nepoteii in parc  ?

Inca sunt indignat  .
Pentru ca am inchis geamul ..."

Indignare (Concurs)

 Iata ca avem in sfarsit si o participanta- Lumi ...va invit sa reflectati asupra textului sau.

Printr-un mic efort si cu ajutorul tehnologiei din ziua de azi, am reusit sa imi regasesc aproape toti prietenii din copilarie. O copilarie traita in communism, o copilarie fara telefoane mobile, o copilarie traita cu cheia de gat si in fata blocului, unde jucam coarda sau lapte gros, o copilarie plina de nevinovatie si de nevoi. Ma bucur nespus ca ne-am regasit si putem conversa. Intr-una din conversatii, una din prietenele mele, a dezvaluit un mare adevar. Redau mai jos intact textul ei:

“Noi cei ce am crescut si trait o mare parte din viata in comunism (iar copii nostri ne fac “comunisti”, desi ei nu stiu ff multe de comunism), noi care vedeam doar 2 ore de program tv pe zi si desene animate doar sambata, noi cei ce stateam o zi intreaga la coada la tacamuri de pui, noi cei ce tremuram iarna in case, noi care cumparam paine pe cartel, noi cei ce ne adunam pe la cate un prieten sa vizionam filme la video, noi care mancam portocale doar la craciun si banane cand avea loc cate un congres al PCR, noi care am fost pe rand soimi, pionieri si utc-isti, noi care ii vedeam pe parintii nostri ascultand Europa Libera in soapta de frica securitatii, noi, dupa ce am scapat de toate astea si am devenit liberi, am ales sa traim in alte tari … ce ironie, nu-i asa? Dintr-un grup de 29 de membri, 5 sau 6 traiesc in Romania…ce trist!”

joi, 9 iunie 2011

UPDATE- Concurs

La propunerea lui Loopoo, venita in scopul de a-mi usura desemnarea castigatorului, de a lua aceasta povara de pe umerii mei, in fiecare zi de luni, va voi ruga sa imi trimteti pe mail andrejuly84@yahoo.com  votul vostru pentru saptamana precedenta. Veti trece in mail numele celui al carui articol v-a placut cel mai mult. Am ales ziua de luni pentru vot si nu cea de duminica, pentru ca in week-end nu stati prea mult la calculatoare, astfel ca, desi tema se va schimba lunea, va trebui sa anunt clasamentul provizoriu marti, dupa ce va centralizez voturile. Daca in urma primei saptamani, nu merge mecanismul cu votarea, va trebui sa revin la ideea initiala a jurizarii mele.

O noua indignare (Concurs)

Spre bucuria mea mea, mai avem un participant...asa ca nu mai stau pe ganduri si postez si articolul lui Florentin...


Eterna şi prăfuita mea localitate! Indignarea  săptămânii

   Cam
aşa era titlul compunerii ce o aveam, ca temă de vacanţă, când eram şcoleri. Vremea a trecut, regimurile au trecut, trec şi vor mai trece, noi însă rămânem statornici în  orăşelul , aşezat pe malul Dunării (braţul stâng al Borcei) apă făcătoare de minuni, dacă te gândeşti la vorba “cine bea apă din Dunăre rămâne aici”. Şi trebuie să nu uităm niciodată că, de 400 ani, de când este atestat oraşul nostru, s-a băut ceva apă! Cunoaşteţi un alt oraş cu un parc aşa de frumos cum este parcul nostru central? Compunerile noastre de atunci abundau în vise copilăreşti  despre tramvai, trolee,pod şi alte alea. Toţi ne doream un oraş mai bun, mai curat, mai frumos. Timpul a trecut, şi oraşul nostru nu a performat mai deloc. Parcul a rămas acelaşi, ba chiar mult mai sărac în floră şi mult prea bogat în statui de gips. Dunărea a devenit wc-ul Europei, blocurile sunt tot acelea de pe vremea copilăriei mele, şomeri avem fără număr, Piaţa Centrală arată ca un ghetou, un fel de puşcărie rece şi întunecată, Piaţa Big a devenit Piaţa Small, semafoare avem trei, toate de pe vremuri Împuşcatului, Palatul Prefecturii stă să cadă, nici clădirea primăriei nu se simte prea bine, drumul spre cartierul Măgureni zici că e drumul oaselor, stadionul e mai vechi ca piramidele, spitalul e grav bolnav, şcolile sunt goale la propriu şi la figurat, plaja e mai leşinată decât Marea Moartă. Centrul pietonal arată ca Japonia după cutremur  şi câte altele ar mai fi de spus! Să fiu sincer, am făcut compuneri degeaba când eram mic. Mai degrabă erau scrieri SF sau, poate, nu! Asta depinde doar de ceea ce ne dorim mai departe! Voturi pe bani sau voturi pentru oamenii care ştiu,vor şi pot? 


Mult succes tuturor actualilor si viitorilor concurenti!

Copilul de la catedra- primul blog tiparit (din cate cunosc eu)

V-ati gandit vreodata cum ar arata un blog tiparit? Sau si mai mult...v-ati gandit vreodata sa va tipariti blogul? Poate ca da, poate ca nu...insa Gabriel Iosa a trecut deja la fapte si asa a luat nastere Copilul de la catedra, a carei lansare va avea loc in curand, mai exact pe 3 iulie. Am vrut de ceva timp, de fapt de cand am descoperit frumoasa lui initiativa, sa va impartasesc si voua aceasta idee inedita si laudabila a unui tanar caruia ii place sa scrie si vrea ca tot mai multi oameni sa citeasca ceea ce a scris el. A adunat toate articolele sale scrise de-a lungul timpului in lumea virtuala si le-a dat o forma palpabila, concretizata intr-o carte...Cum multi dintre noi preferam cartile tiparite celor electronice, blogul tiparit va poate satisface placerea de a intoarce pagina cu pagina, explorand ideile nastrusnice sau critice sau...veti descoperi voi daca veti avea curiozitatea de a achizitiona cartea sa. Sau o puteti castiga, daca sunteti inspirati, participand la un concurs interesant. O carte in care copilul din el se lupta cu maturul in devenire, oferind o perspectiva interesanta asupra lumii, asupra vietii de zi cu zi.

Concurs-saptamana 1....In sfarsit, primul concurent

Loopoosor sparge gheata, trimitandu-mi primul articol pentru concurs. Asa ca n-o sa-l las prea mult sa astepte si aman postarea ce ma pregateam sa o public, pentru a va supune atentiei indignarea lui, in stilul sau bine cunoscut...

                                                          IndigNATION

Mă ştie lumea. Nu mi-am dat seama pe de-a-ntregul, dar îmi cam place să critic. Nu ştiu dacă e bine, sau dacă o fac constructiv întotdeauna. Dar din păcate, am ce. Indignarea e la cote maxime.
Pentru că altceva aşteptam după ce Cortina comunismului a căzut. Ok, aşteptam să avem mai multă libertate a cuvântului, şi am avut-o, ne doream să ieşim “afară”, şi s-a întâmplat. Dar mult mai multe lucruri trebuiau să se întâmple, şi nu s-au întâmplat, iar în schimb s-au petrecut altele. Negative.
Cum să nu fiu indignat şi consternat? Ţara noastră a fost lăsată de Creator cu atâtea bogăţii, încât doar trebuia să întindem mâna şi să le luăm. Am întins mâna, dar nu pentru a lua şi folosi ce e al nostru, ci pentru a cerşi. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă, zice vorba veche românească. Şi cât de adevărată e! Ne e greu să facem mobilă, un produs finit, mai bine vindem la pachet pădurea ca să obţinem banii cât mai repede, iar după aceea cumpărăm mobilă la supra-preţ de la italieni ori nemţi. Nu ne putem exploata resursele de hidrocarburi ale subsolului, trebuie să vină austriecii să ni le exploateze şi să le valorifice.
Educaţia copiilor, atâta câtă era pe vremea Împuşcatului, se destramă şi ea. Cu bună ştiinţă, şi cu ajutorul direct chiar al celor care ar fi trebuit să dea învăţământului nostru o altă faţă, şi chiar i-au dat-o, dar una mult mai ştearsă. Generaţia messenger se impune în faţa rigorilor fireşti ale limbii române, nu mai vorbesc de englezismele introduse cu japca şi fără a fi de vreun folos vocabularului limbii române.
Sunt indignat, deci, de tot ce s-a întâmplat urât după ’89, pentru că acum îmi dau seama că lucrurile ar fi trebuit să decurgă altfel. Democraţia prost înţeleasă nu a devenit în niciun caz puterea din mâna poporului, aşa cum înseamnă acest cuvânt din punct de vedere etimologic. DIntr-un stat unde o mână de nomenclaturişti din aparatul de stat controlau tot ce mişcă, am devenit o ţară a contrastelor, unde poţi întâlni într-o antiteză evidentă oameni ce scurmă prin gunoaie, iar doi paşi mai încolo indivizi cu super-maşini, evident cumpărate cu bani “cinstiţi”. Dobândirea libertăţii cuvântului şi a dreptului la libera exprimare, e prea puţin faţă de zecile de lucruri pe dos ce s-au întâmplat pe la noi după loviluţie. Indignarea mea de aici pleacă, din constatarea că o ţară cu potenţial uriaş îşi bate joc de ea însăşi, iar oamenii ce puteau deveni cetăţenii de drept ai unei ţări de cel puţin clasă medie în Europa, stau şi se uită cum ţara lor o ia din ce în ce mai rapid la vale şi începe din ce în ce mai mult să nu mai fie a lor.

Nu uitati ca astept si articolele voastre...doar nu vreti sa-l lasati pe Loopoo sa concureze de unul singur. :)))

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...