O carte, un strop de soare

Iata ca aceasta zi de luni, asa cenusie si aspra cum e, mi-a fost luminata de un zambet, de un premiu, de o carte. In urma cu cateva zile, am participat la un concurs organizat de Constantin Pistea pe blogul sau, concurs ce avea ca premiu cartea In saboti de Andre Baillon, aparuta la Editura Univers. Pe acelasi blog, abia citisem o recenzie a acestei carti si chiar fara acest concurs, mi-as fi dorit sa o citesc.

 Nu am sperat prea mult la castigarea acestui premiu, modalitatea de desemnare a castigatorului fiind tragerea la sorti, si eu, in general, cu tot ceea ce tine de noroc, nu prea ma potrivesc. Si azi, cand m-am intors de la gradinita, la scurt timp dupa incheierea concursului, fara sa ma fi asteptat sau sa fi urmarit rezultatul (sincera sa fiu, nu retinusem exact cand se incheie), imi verific mailul, ca de obicei, si... surpriza, vad ca am castigat. Apoi intru pe blog si in blogroll imi sare in ochi propriul nume in titlul unuia din articole.

Miros de saracie

Dimineata...luni...ploaie...frig...cafea fara lapte. Deodata, ganduri peste ganduri navalesc asupra mea in cele cateva minute dinainte de inceperea efectiva a activitatii. Intuiam cateva subiecte despre care sa scriu, le simt acolo, inmagazinate, dar fiind coplesita de gandurile legate de traiul zilnic, nu ma pot axa pe acele subiecte mai demne de interes public. Si asa am realizat inca o data de ce cultura nu este printre cele mai importante preocupari ale oamenilor. Apasati nu doar de grija zilei de maine, ci si de a celei de azi, de drumul dificil printre datorii, preturi mari si venituri insuficiente, cum sa le stea mintea la hrana sufletului?

                                                                                              Sursa

Despre filme si cartile ce le-au inlesnit aparitia

S-a scurs o buna bucata de timp de cand nu am mai vizionat un film. Imi lipseste pasiunea pentru acest domeniu. De fapt, nu cred ca am fost vreodata pasionata in adevaratul sens al cuvantului. Cand ma uitam la un film o faceam pentru placerea de moment, pentru a alunga plictiseala ori cine stie din ce motiv trecator. De cand am patruns atat de adanc in labirintul nesfarsit al cartilor, sunt foarte rare ocaziile cand las la o parte cartea pentru a urmari un film. Totusi, anumite resorturi intre filme si carti exista.

 Adesea imi spun ca, atunci cand citesc o carte, sunt regizor si spectator totodata. Pornind de la cele citite, mintea mea plasmuieste imagini- astfel, acelasi personaj de carte poate arata intr-un fel in inchipuirea mea si altfel in inchipuirea ta.  De locuri, nu mai spun. Posibilitatile sunt infinite, decorurile variaza de la o minte la alta. Fiecare cititor isi creeaza propriul film si il proiecteaza pe ecranul mintii sale, pornind de la aceeasi carte.

Cri, cri, cri, toamna gri

Daca pana acum ne impresurase o toamna oarecum blanda, acum iata in deplina putere toamna cea mohorata. Cea al carei frig te patrunde prin oase, prin fiecare fibra de carne. Privesc pe fereastra si ma infior. Simt umezeala de la distanta, umezeala aceea rece. Si gandul mi se duce la soarele pe care deja incepusem sa-l caut si sa-l prefer in ultimele saptamani. Cat de placut era sa stau pe banca in soare, sa citesc... Si ce urat e acum. Nu gasesc pic de farmec in acest peisaj. Si este doar inceputul. Nu am avut curajul sa ies afara, de altfel nici in serile trecute nu prea mi-a venit sa scot nasul afara. Ma gandesc la ziua de ieri, ce soare placut, desi ma asteptasem sa fie mai frig, la plimbarea pe care am facut-o. Anticariate, Gaudeamus- in corturile din Piata Universitatii, vantul caldut inca, lumina placuta- o stare de bine pe care o presimteam efemera si de aceea incercam sa o sorb pe toata.

O astfel de vreme cica ar trebui sa ne imbie catre un fotoliu sau o canapea, cu o cana de ceva fierbinte sau macar cald si cu o carte pe brate- plus o patura moale, in cazul in care temperatura din casa nu e prea ridicata. Dar senzatiile pe care peisajul autumnal mi le inspira sunt atat de diferite Nici vorba sa ma trimita sa pun mana pe carte, desi stiu ca asa mi-as omori plictiseala, transpunandu-ma pe tarmul cretan, in miezul primaverii, prin livezile de portocali infloriti. Citesc, nu zic nu, insa ma insoteste un accentuat sentiment de dezolare, de frig interior, tot ce e mohorat in viata mea se contureaza si mai bine pe acest fundal cenusiu si sumbru.

Dupa bureti prin padurile dintre amintiri

Cam pe vremea asta a toamnei, cand eram eu mica, mergeam la ghebe, la padure, cu bunicii, uneori si cu parintii. La tara la noi, padurea e deasupra satului, dealurile acelea impadurite parca strajuiesc intregul sat. Si mergeam dupa ghebe. Ce frumos era... sa simti mirosul acela de pamant reavan de padure, de frunze uscate, sa te chinui sa urci, dar si sa cobori, alunecand pe covorul de frunze uscate, uneori sa-ti dai drumul ca pe gheata, in fund, scuzati expresia, din deal pana in vale. Sa te umpli de frunze uscate pe haine si de tot felul de scaieti. Erau si pe atunci capuse, dar nu stiam noi de boala Lyme si, chiar daca luam in calcul ca ne-am putea pricopsi cu vreuna, nici vorba de vreo isterie, ca acum. Adunam ghebe si alti bureti care se mai gaseau, uneori mai mult, alteori mai putin, dar si cand ne intorceam cu traistile pline si bunica mea se apuca sa le curete in curte si apoi sa le pregateasca, mai bune ciuperci ca acelea nu cred ca am mai mancat.

Inspiratie

Printre valuri de secretii specifice racelii, printre servetele mototolite, m-a lovit inspiratia. De ieri, cand incercam sa dorm, molesita, sleita de puteri, mi-a rasarit in minte subiectul. In linii mari, vagi, dar suficient de persistent incat azi sa ma impinga spre unul din caietele mele de incercari literare. Si am inceput sa scriu. Si voi continua sa scriu pana ce epuizez resursele legate de aceasta povestire. Ma uimeste ca nu are legatura nici cu mine,nici cu ceva cunoscut de mine din auzite, nici cu vreo persoana cunoscuta. Pur si simplu, o povestire- fictiune si atat. Sper sa reusesc sa astern pe hartie ceea ce se contureaza tot mai puternic in mintea mea. Cand scriu, ma transpun in locurile descrise, ma simt acolo si insir ceea ce vad, ceea ce constat, ceea ce stiu despre personaje.

Raceala nu ma lasa sa ma simt prea confortabil, dar sunt mai bine decat eram ieri. O sa treaca si asta. Eu astept. Ca sa-mi pot relua rtualurile cotidiene, sa ma pot bucura de aerul toamnei fara sageti in gat. Sa mai strabat cat inca mai e cald parcurile si strazile.

Cu leacuri babesti

Iar am avut parte de un sfarsit de saptamana mai greu, in principal pentru ca raceala celei mici a revenit in forta si, mai ales in noaptea de sambata spre duminica, ne-a tinut treji si a chinuit-o fara pauze. Asta-noapte, insa, dupa ce de-a lungul serii a tusit fara incetare, de cateva ori pe minut, am apelat la metode mai apropiate de leacurile bunicii si, spre surprinderea noastra, au functionat. Ceea ce nu au facut alte siropuri din farmacie. Un adevarat cocktail anti-tusiv i-am administrat- sirop de muguri de pin, ceai de coji de ceapa indulcit cu miere, plus siropul de tuse de la farmacie pe care i-l dadusem si in zilele precedente. Si efectul s-a instalat dupa putin timp. A adormit si nu s-a mai trezit pe parcursul noptii din cauza tusei sau a nasului curgator sau infundat. E drept ca acum tot mai tuseste, da nu la intensitatea de aseara, e vizibil ameliorata toata boala, dar la gradinita nu am dus-o. La cum se prezenta ieri, pana sa-i dam toate astea, nu mi-ar fi primit-o la gradi. O mai tin cred si maine acasa, daca evolueaza in bine si abia miercuri o voi duce iar la gradinita.

Prima zi de gradinita

Astazi a fost prima zi de gradinita a celei mici- am sarit direct in grupa mijlocie, da' nu-i bai, trebuie sa progresam, sa invatam lucruri noi, nu unele pe care le stim deja. Dimineata- emotii. De fapt, emotiile au inceput de aseara cand, in sfarsit, ne-am vazut cu rezultatul exudatului, ceea ce insemna unda verde. I-am semnat rechizitele, ghiozdanelul, penarul, am pregatit hainutele- nu imi sariti in cap pentru atatea diminutive, stiu ca-s enervante, dar la mine e justificat. Sau asa imi place mie sa cred. Ei, daca toate-s la dimensiuni reduse, le adaptez si denumirile. Asaaa... si o data pregatirile incheiate, in timp ce o adormeam, incercam sa-mi amintesc ce as fi putut uita. Imi cadeau ochii in gura la o ora mai mult decat timpurie pentru obisnuintele mele. M-am tinut tare si nu am cazut prada somnului, mai aveam unele de rezolvat.

In zorii zilei, de cateva ori m-am trezit si m-am uitat la ceas, de teama sa nu ma trezesc prea tarziu. Spre uimirea mea, s-a trezit si ea fara scandal, in mai putin de o ora am reusit sa iesim din casa imbracati, impachetati, ceea ce e o minune, nu reusim niciodata sa iesim mai devreme de o ora jumate din momentul in care ne propunem asta. Cu ghiozdanel in spate, cu caciulita si multa curiozitate, mogaldeata a facut primii pasi in viata de prescolar. Drumul cel lung a inceput, intr-o dimineata insorita de vineri, racoroasa, dar in limite normale, cu mami si cu tati penduland pe langa ea, mai emotionati decat protagonista principala.

Ajunsi acolo, dupa formalitatile necesare- dezbracat, imbracat, predat acte medicale, Alexuta a intrat in clasa si a inceput sa se simta ca acasa. Stiam eu ca n-o sa stea ea rusinoasa in vreun colt, dar a fost mai bine decat ma asteptam. In cateva secunde deja isi gasise si partenera de joaca si jucarii, nu mai avea nicio treaba cu noi. Am mai discutat una-alta cu educatoarea, apoi ne-am luat la revedere si am plecat- nu tu plansete, nici macar nu ne-a pupat, ne-a facut din mana si si-a continuat joaca. Noi doi, plini de emotie, am iesit de-acolo cu o puternica senzatie ca ne lipseste ceva.

Medgidia, orasul de apoi- Cristian Teodorescu

De trei ori am inceput cate o fraza si de trei ori am sters. Acum imi impun sa nu mai fac asta si sa continui sa scriu, asa cum ma pricep, despre aceasta carte, de fapt, acest roman- denumirea aceasta, ferm precizata, mie mi s-a parut initial nepotrivita. Pe urma, am constatat ca ma insel, roman este, desi teoretic il poti citi de oriunde, si, la o prima vedere, l-ai putea considera doar o grupare de povestiri, de multe povestiri, peste o suta. Stiam cate ceva despre carte, altfel nu ar fi ajuns in biblioteca mea, si am avut prilejul de a citi recenzii si inainte de a ma apuca efectiv de ea, dar si in timp ce citeam.

N-as vrea sa reiau idei ale celor ce au scris inaintea mea, dar nu pot ocoli acest lucru, pentru ca ele reprezinta amanunte esentiale, definitorii ale atmosferei create in acest inedit roman. In debutul cartii, autorul precizeaza ca ea pooate fi citita in mai multe feluri, in functie de fiecare, de stilul fiecaruia de a citi. Eu am ales insa metoda clasica de parcurgere a unui text- de la cap la coada. Cunosteam oarecum Medgidia inainte de a incepe lectura si credeam ca voi reusi sa citesc transpunand cele citite in decorul pe care il aveam eu in minte. Am regasit insa o Medgidie a anilor din preajma celui de-al doilea Razboi Mondial, care imi amintea intr-o anumita masura senzatiile pe care le legam eu in mintea mea de acest oras, dar totusi, era atat de diferita. Nu am reusit sa fac suprapunerea imaginilor, oricat m-am chinuit. Lumea redata de autor intre paginile cartii avea alt iz, alte coordonate- era mult mai fascinanta decat crezusem.

Cateva fotografii

Si de carti, si de-alte cele

Sper ca v-au placut ultimele mele articole legate de carti- cel despre Crima si pedeapsa, si cel care arata ce inteleg eu printr- O carte... buna. Probabil in acest gen de articole pun cea mai mare doza de pasiune, dar daca ma gandesc totusi si la alte alrticole scrise de-a lungul timpului, cred ca au fost si altele, fara a avea legatura cu domeniul livresc, ce mi-au adus la fel de multa placere in timpul elaborarii lor. De cand in viata noastra a intervenit aceasta schimbare, aceasta rupere a echilibrului, vizitele mele in zonele in care se gasesc carti au fost extrem de rare si marturisesc ca mi-e dor sa dau o raita prin anticariate.

 Intr-una din putinele incursiuni, gasisem in sfarsit cam tot ce imi lipseste din cartile lui Marquez, aproape noi, in stare foarte buna, dar evident, scumpe, aproape de pretul de librarie. Oricum nu aveam cu ce le lua nici daca erau 10 lei bucata, dar la experienta mea de cumparator de carti din diverse locatii, acele carti subtirele, chiar daca foarte cautate, la 30-35 pret de librarie, ma asteptam sa aiba un pret in jur de 15 lei. Ei, lasa, le voi gasi eu si cand voi sta mai bine cu banii- daca asta se va mai intampla in vreun viitor apropiat sau indepartat. Prioritatile mele sunt altele, grijile se axeaza pe probleme vitale. Remediul impotriva lipsei acestor plimbari prin anticariate mi-l ofera sutele de carti din casa. Este foarte posibil sa fi ajuns deja la pragul de 1000 de bucati, cine a mai stat sa numere?

O carte... buna

Cunoscuta librarie online Libris a lansat o provocare, de a raspunde la o intrebare ce apare adesea in mintea unui cititor impatimit- Ce este o carte buna? Dintr-o bogata diversitate de carti online, nu pare sa fie usor sa le alegi pe cele mai bune. Bineinteles, raspunsurile pot fi multe, multe, variind de la o persoana la alta, dar eu voi incerca sa redau esenta, raportandu-ma la mine.

O carte buna este cea care patrunde in sufletul si in mintea mea, incet-incet, de la primele pagini, isi face loc cu fiecare pagina parcursa si o data ajunsa la finalul sau,  isi infinge puternic radacinile, continuand sa traiasca acolo, in interiorul meu, chiar si dupa ce copertile s-au inchis.

O carte buna nu se margineste in a-mi dezvalui propria poveste, ci ma indeamna sa impletesc si eu o poveste, folosind firele sale, naste in sufletul meu intrebari si ma calauzeste pe drumul gasirii raspunsurilor.

O carte buna este cea ale carei ecouri rasuna mereu in mintea mea- fraze, imagini, apar la rastimpuri, dupa ani si ani, amintindu-mi mereu atmosfera sa, acel ceva ce a facut ca ea sa-mi ramana in suflet. Din senin imi revine in memorie o frantura dintr-o carte si pentru o vreme ma intorc cu ochii mintii intre paginile acelei carti, in lumea pe care credeam ca am parasit-o.

O carte buna isi lasa o puternica amprenta asupra mea si continua sa se cristalizeze pe masura ce timpul isi depune sedimentele asupra sa...

Ati incerca tigari electronice ?

Dupa cum ma cunoasteti de fumatoare inraita, ar trebui sa para ceva bizar faptul ca am ales sa va vorbesc in acest articol despre o metoda de renuntare la fumat. Si cu siguranta ca nu pot evita aceasta senzatie de uimire. Totusi, daca vreodata m-as hotari sa renunt la acest viciu periculos pentru sanatate, as incerca sa fac asta apeland la Tigari electronice . Caci, de ce sa nu recunosc, fumatul in ansamblul sau este puternic legat de ritualul aferent lui- aprinderea tigarii, inhalarea fumului, miscarile specifice. Asadar, dependenta de fumat este data nu doar de substantele pe care le contin tigarile, ci si de acest ritual. Cele mai multe metode de renuntare la fumat inlatura orice legatura cu acesta, facand o trecere brusca, schimband radical viata celui ce se lasa de fumat, ceea ce poate fi foarte greu de suportat si de asemenea, unul din motivele pentru care acestea esueaza.

Crima si pedeapsa

Crima si pedeapsa- F. M. Dostoievski

Editura Adevarul, 2011

Traducere Antoaneta-Liliana Olteanu

Daca pana acum am tot mentionat ca citesc aceasta carte, nu am facut-o ca sa ma laud, ci pentru a contura o anumita stare care m-a insotit de-a lungul lecturii. Cred ca e una din cartile care chiar nu mai au nevoie a fi recomandate, cei care au citit-o inteleg la ce ma refer iar cei care inca nu au citit-o, au cules deja din multe surse ideea ca va trebui, candva, in viitor, sa citeasca aceasta carte. Titlul sau, ca expresie de sine statatoare, il stiam si il foloseam inca dinainte de a sti ca reprezinta titlul unei carti. Mult mai tarziu am aflat la ce se refera acea expresie, si ulterior cine a creat opera literara.

Dupa ce am depasit prejudecatile, reticentele fata de literatura rusa, a devenit aproape o nevoie sa citesc si cartea aceasta. Cum spuneam mai sus, referindu-ma la o anumita stare din timpul lecturii, intr-adevar m-am simtit coplesita de tot ce inseamna aceasta grandioasa constructie literara. Prin atmosfera, prin personaje, prin forta de patrundere in mintea si in sufletul uman, m-a subjugat, s-a infiltrat in constiinta mea  pe o cale diferita decat au facut-o alte carti puternice. In afara de faptul ca mi-am constientizat mediocritatea, am simtit cat de puternica este aceasta carte, cate valente ascunde intre paginile sale. 

Sa cumparam rechizite pentru gradinita

Inarmata cu o lista nu foarte lunga de rechizite, din care doar doua treimi era obligatorie, restul optional,  purces-am catre Carrefour, de care cam dadusem divort in ultimele luni, ca de orice alt hypermarket- deh, criza pe bune, nu aia generala de care sunteti satui sa tot auziti de cativa ani incoace. Dar cum asta era varianta cea mai ieftina de cumparat rechizite, stiind sau macar presupunand preturile din librarii, am pornit la drum cu vreun milion jumate, cu gandul ca iau chestiile de pe lista (cat or putea costa niste caiete si creioane si hartii colorate? imi ziceam eu) si in plus ii iau si ghiozdan si penar si colanti si papuci de interior. Stiu, suna ca si cum nu as mai fi facut cumparaturi de prin 2008, daca am putut pleca la drum cu aceste ganduri vise.

Mai, frate... Si incep frumos cu lista in mana, cat in ordine, cat cum imi venea la indemana, sa caut obectele scrise pe ea. Dupa vreo trei chestii, deja mi se invartea capul. Pai culorile tebuiau sa se cheme cumva, acuarelele  iarasi (astea a fost usor sa le gasesc ca vazusem pe net cum arata- acuarele clasice, din alea de care aveam si eu cand eram la gradinita si la scoala, dar in douaj si de ani nu aflasem ca se cheama Colibri), lipiciul si el trebuia sa fie de un anume fel (p-asta nu l-am gasit- am unul acasa, dar s-a uscat varful si nu mai iese). Nimic de zis, astea or fi mai bune, ca doar educatoarele au testat atatea si atatea si deh, recomanda ce li s-a parut mai bun.

Ganduri parfumate

Nu stiu ce parere aveti voi despre parfumuri, daca va plac sau nu, daca ati dezvoltat o pasiune pentru ele sau le considerati mai degraba niste fite. Opiniile pot fi diverse. Exista tot felul de parfumuri, mai ieftine sau mai scumpe, mai grele sau mai proaspete, mai placute sau mai insuportabile. Dar exista si parfumuri ale naturii, ale mediului in care traim. Parfumuri pentru care nu e necesar sa platim un pret. Parfumul verii, parfumul toamnei, parfumul iernii- patrunzator si datator de fiori (sau tremurici, depinde) si nu in ultimul rand, al primaverii. Ei, nu visez inca de pe acum la primavara, eu visez mai departe, la viitoarea vara, dar asa v-am batut la cap cu pasiunea mea pentru vara, incat devin sacaitoare.

Cocktail cu de toate

Toamna e. Una inca blanda si timida, raspandind doar cate putin din racoarea sa. Un tumult de evenimente de tot felul, o agitatie polivalenta. Nu doar in neinsemnata mea existenta, ci si in general, in lumea larga, mai apropiata sau mai indepartata. Desi evit in mare parte sa ma uit la tv in timpul zilei, oricum aflu ce e mai important de pe internet. Daca ma gandesc bine,cam asta ar fi sursa mea principala de informare. Totusi, de curiozitate mai dau o raita si pe la posturile de stiri, din doi in doi, cand am un timp mort. Caci de obicei, timpul meu e al naibii de viu, se misca, de am senzatia ca il si vad cum pedaleaza prin fata mea.

Vrei sa surprinzi? Incearca un Bike trailer

Publicitatea nu cunoaste limite. Nici nu ar trebui, de altfel, sa fie limitata in ceea ce priveste inventivitatea si asta deoarece publicul, potentialii clienti trebuie sa fie mereu surprinsi de ceva nou, ceva deosebit, care sa le ataga atentia asupra unui anumit produs sau serviciu. Dupa cum am mai scris in unele articole anterioare, promovarea unui produs este esentiala pentru succesul sau. Daca nu ajunge la cunostinta potentialilor clienti, eforturile depuse pentru calitatea sa raman nerasplatite. Caile de promovare sunt diverse, dar cu cat sunt mai mult folosite, tind sa-si parda din atractivitate. In urma cu ani buni, cand publicitatea la tv prindea aripi, ne dadeam in vant dupa reclamele din timpul filmelor, le stiam pe de rost, le fredonam, intr-un cuvant, ne placeau. Cu timpul, au ajuns sa ni se para enervante, cei mai multi se arata sacaiti si indignati de fluxul ridicat de spoturi publicitare pe parcursul programelor tv. Apoi, cand au aparut panourile publicitare si bannerele montate pe fatadele cladirilor, le priveam cu aceeasi incantare, pentru ca ulterior sa devina si ele ceva obisnuit. Astfel ca fiecare detinator al unei afaceri ar trebui sa aiba in vedere noi si noi metode de promovare care sa ataga atentia celor ce ar putea sa-i devina clienti. O metoda atractiva prin care iti poti promova afacerea, produsul sau serviciul pe care il oferi pe piata ar putea fi un Bike trailer. Nu-i asa ca suna interesant?

Doua recomandari

De sufletul bunelului

Noi, mojicii

Mi-au placut foarte mult aceste doua articole si am tinut sa le recomand aparte de o proiectata postare cu recomandari de pe alte bloguri. Nu voi comenta, pentru ca nu am nimic de adaugat, doar faptul ca le-am considerat demne de a fi citite de cat mai multi. 

Pe picior de razboi?

Ies de la metrou si o iau spre casa usor-usor. Nu merg decat cateva zeci de pasi si vad o impresionanta desfasurare de forte in asteptare- jandarmi, politisti, autobuze, dube si chiar un camion militar. Jandarmii blindati, echipati ca de lupta, beau cate o cafea sau haleau cate un covrig pe trotuarul de vis-a-vis de gara. Care voorbea prin statie cu atcineva probabil de mai sus, sa primeasca ordine, care cu mainile-n sold comenta cu un coleg ceva. Ce sa fi fost? Sau ce va fi? Deja imi imaginam cine stie ce atacuri teroriste undeva in apropiere si ma gandeam sa grabesc pasul, ca nu se stie. Apoi, vazand autobuzele,  m-am dezmeticit, ca eram cat pe ce sa intreb vanzatoarele de la chioscuri care e spilul.

De-ale vietii valuri

O zi ceva mai buna, dupa atatea si atatea pline de framantari. Macar am bifat doua din probleme mai mari si una mai mica. Esentialul insa e deocamdata departe de a fi rezolvat, in pofida promisiunilor datatoare de sperante. Eu, cel putin, am incetat a mai le lua la modul serios in calcul, sunt fericita pentru rezolvarea urgentei, dar in acelasi timp destul de ingrijorata pentru cele ce urmeaza sa vina. La datorii ma refer. Si singurele optiuni ce ar putea rezolva definitiv problemele ar fi joburi stabile care adunate sa aduca venituri fixe suficiente macar pentru acoperirea datoriilor curente si daca au si o componenta variabila cu atat mai bine sau daca exista posibilitatea efectuarii de activitati suplimentare in vederea unor venituri suplimentare, si mai bine, ori implorarea unei minuni care sa ne ia de pe umeri povara chiriei si atunci am putea supravietui si cu niste salarii modeste, adica romanesti.

Gata, un scurt respiro

In sfarsit, am terminat de citit Crima si pedeapsa. Inca nu m-am apucat de recenzie, am avut altele de facut si am nevoie de un ragaz ca sa-mi asez impresiile in privinta sa. Ma simt ciudat, cu mintea oarecum incarcata. Nu vreau sa incep a spune cate ceva chiar acum, pana ce nu imi conturez cum trebuie ideile. De fapt, nici nu cred ca va fi o recenzie propriu-zisa, e greu sa realizezi recenzia unei astfel de carti daca nu esti profesionist.

Avem insa o dilema in ce priveste cartea pe care o voi incepe acum. Fara prea mare bataie de cap, am rezolvat aceasta dilema. De fapt, nu eu, ci acesta recomandare. Asa ca, acum stiti ce anume voi citi.

De ce ai avea nevoie de un Ups centrala termica

In ceea ce priveste incalzirea pe timp de iarna, raman adepta alternativei unei centrale termice pe gaz sau pe lemne. De altfel, in orasul meu natal, de provincie, cei mai multi oameni adoptasera aceasta varianta, ca fiind mai eficienta si mai economica. Insa exista un mic dezavantaj in cazul centralelor termice individuale, legat de faptul ca acestea functioneaza pe baza de curent electric. Inca nu s-a inventat reteaua de electricitate care sa nu dea rateuri si sa functioneze impecabil permanent. Intreruperile ocazionale ale curentului electric, de o durata mai mica sau mai mare, ne sunt cunoscute tuturor. Daca ai o centrala termica, esti constient de dependenta ta de electricitate. Nu de alta, dar nu e prea placut, in miez de iarna, cand e ger de crapa pietrele, sa se intrerupa curentul electric. Ramai si fara apa calda (ceea ce, hai sa zicem, mai poti suporta cateva ore, dar nu prea mult), dar si fara caldura. Poate ca nu se intampla foarte frecvent, dar si cand se intampla... e o bucurie. Insa poti fi mai istet decat vecinul si sa afli la timp ca ai posibilitatea de a-ti procura un Ups centrala termica. Ce e ala? Daca nu stiai pana acum, poti afla mai multe detalii aici