M-am dus si eu in parc sa-mi clatesc creierii, dar mai mult i-am incarcat. Un paznic al unei vile asculta muzica la maxim intr-un harb de masina, cu usa deschisa, ambaland periodic motorul. Asta cam o ora cat am stat eu. Si nimeni nu i-a zis nimic, desi eram in Kiseleff. Ce castiga unii din astia, nu stiu. Sper sa nu-mi cante muzica lui in cap.
A, mi-am prmit pixul si bricheta de la Chiliman. Numa ca eu n-am cum sa-l votez, desi ar merita. :)))
marți, 29 mai 2012
duminică, 27 mai 2012
Vine o saptamana plina
...de emotii, de bucurii, de ploaie, de carti. Plina e tara de bannere si afise cu moacele iubitilor candidati. La tara pe toate gardurile- numele lor. Ba chiar si bannerele au ajuns sa umple vederea tatei Frosa. Agresivitate vizuala maxima. Dar sa nu intru in politica, desi habar n-am daca si cu cine sa votez. Nu-mi cunosc consatenii, asa ca... tot aia e. Oricum tot aceeasi branza acra.
Mai bine ma delectez cu bijuteriile ce au strabatut negura timpului. Sunt multe astfel in zona unde locuim, vile vechi, splendide. Imi place sa leadmir, parca ma incarc pozitiv cand fac o plimbare prin cartier. Ba chiar mi-a trecut prin minte sa ma inscriu la o biblioteca. Dar totusi, am eu destule si parca imi place sa fie ale mele. Cartile, ca despre ele vorbeam. Deja imi imaginez cum voi face drumul pana la Romexpo si nu mai scapamde codurile de ploaie. Vreau cod de canicula. Apoi astept surpriza pentru cea mica pentru care ii multumesc Loredanei Modoran si Grupului editorial All www.all.ro
Saptamana faina va doresc!
Mai bine ma delectez cu bijuteriile ce au strabatut negura timpului. Sunt multe astfel in zona unde locuim, vile vechi, splendide. Imi place sa leadmir, parca ma incarc pozitiv cand fac o plimbare prin cartier. Ba chiar mi-a trecut prin minte sa ma inscriu la o biblioteca. Dar totusi, am eu destule si parca imi place sa fie ale mele. Cartile, ca despre ele vorbeam. Deja imi imaginez cum voi face drumul pana la Romexpo si nu mai scapamde codurile de ploaie. Vreau cod de canicula. Apoi astept surpriza pentru cea mica pentru care ii multumesc Loredanei Modoran si Grupului editorial All www.all.ro
Saptamana faina va doresc!
sâmbătă, 26 mai 2012
M-am saturat de ploaie
Cred ca multi dintre voi puteti spune acelasi lucru. Ploaie- ploaie, dar cat? Totul are o limita, in cazul ploii nu se aplica? Am obosit sa car umbrela dupa mine si m-am saturat sa aleg destinatii apropiate de casa, ca nu cumva sa ma prinda ploaia cine stie pe unde. Sper sa inceteze macar pe durata Bookfest, ca am ceva de mers din statie pana la pavilionul Romexpo in care se desfasoara.
In rest, cam nemultumita de unele aspecte in noua locatie, proprietara e interesata doar de bani, nu si de confortul nostru, astfel ca de atata timp, noi stam cu niste vechituri pe care nu le ia si nici nu le arunca pentru ca nu are de gand sa investeasca in altele noi dupa ce vom pleca noi, balconul nu-l putem folosi caci, din cate am discutat ultima oara, nici nu are de gand sa iace e acolo. O caruta de bani- pentru ce? Sa nu pot nici aerisi din cauza lazilor ei care put? Sa vedem cum si daca rezmolvam problema, daca nu...
In alta ordine de idei, viata curge parca dupa acelasi tipar, mereu aceleasi treburi care nu se termina niciodata, in fiecare zi o iau de la capat, dupa aceeasi reteta. Doar iesirile sunt mai scurte cu ploile astea ce au pus stapanire pe vara mea. Stiu, calendaristic nu e inca vara, dar pentru mine e.
Luna asta am reusit sa ne achitam de toate alea mari si au insumat foarte mult, cu groaza ma gandeam la ele, dar uite ca Doamne-Doamne ne-a ajutat si acum rasuflu usurata, pregatindu-ma psihic pentru luna ce vine.
Hai ca a iesit o raza de soare, stinghera, dintre nori. Dar nu ma incred prea mult in ea, vrea doar sa ma amageasca.
In rest, cam nemultumita de unele aspecte in noua locatie, proprietara e interesata doar de bani, nu si de confortul nostru, astfel ca de atata timp, noi stam cu niste vechituri pe care nu le ia si nici nu le arunca pentru ca nu are de gand sa investeasca in altele noi dupa ce vom pleca noi, balconul nu-l putem folosi caci, din cate am discutat ultima oara, nici nu are de gand sa iace e acolo. O caruta de bani- pentru ce? Sa nu pot nici aerisi din cauza lazilor ei care put? Sa vedem cum si daca rezmolvam problema, daca nu...
In alta ordine de idei, viata curge parca dupa acelasi tipar, mereu aceleasi treburi care nu se termina niciodata, in fiecare zi o iau de la capat, dupa aceeasi reteta. Doar iesirile sunt mai scurte cu ploile astea ce au pus stapanire pe vara mea. Stiu, calendaristic nu e inca vara, dar pentru mine e.
Luna asta am reusit sa ne achitam de toate alea mari si au insumat foarte mult, cu groaza ma gandeam la ele, dar uite ca Doamne-Doamne ne-a ajutat si acum rasuflu usurata, pregatindu-ma psihic pentru luna ce vine.
Hai ca a iesit o raza de soare, stinghera, dintre nori. Dar nu ma incred prea mult in ea, vrea doar sa ma amageasca.
luni, 21 mai 2012
Cevengur-Andrei Platonov
Am fugit mereu de literatura rusa, datorita denumirilor greoaie si pentru ca imi inspira raceala si ceva nedefint. Prietenii de la Grupul editorial All mi-au daruit un exemplar din Cevengur si, vrand nevrand, am purces la citit. Si mi-a luat mult sa o termin, nu pentru ca nu mi-ar fi placut, ci pentru ca scriitura e atat de profunda si cnsistenta, incat adesea ma opream sa recitesc pasaje, fraze, idei pline de intelesuri, un bogat continut nu doar epic, ci si filosfic, daca nu gresesc.
Astfel ca nu ma voi lansa intr-u rezumat, mi-ar fi si greu sa sintetizez subiectul pentru ca nu de dragul subiectului am citit cartea. Scrie sublim acest autor, nu exagerez, dar nu e o carte usoara, rapid digerabila. E o carte a ideilor, o carte despre om, despre aspiratiile sale, folosind dreptfundal un oras numit Cevengur in care cativa eroi proclama comunismul, zugravindu-l in minte si cautand-l in jurul lor. Decorul- stepa, salbatica, indarjita, atat de amplu descrisa, rflectand parca zbuciumul dinsufletele oamenilor.
Nu stiu daca voi mai incerca vreo carte scrisa de un rus, dar aceasta mi-a aratat ca sunt inca la un nivel inferior ca si cititor.Mi-a deschis noi orizonturi si mi-a dezvltat gustul pentru o literatura mai subtila, mai patrnzatoare.
Astfel ca nu ma voi lansa intr-u rezumat, mi-ar fi si greu sa sintetizez subiectul pentru ca nu de dragul subiectului am citit cartea. Scrie sublim acest autor, nu exagerez, dar nu e o carte usoara, rapid digerabila. E o carte a ideilor, o carte despre om, despre aspiratiile sale, folosind dreptfundal un oras numit Cevengur in care cativa eroi proclama comunismul, zugravindu-l in minte si cautand-l in jurul lor. Decorul- stepa, salbatica, indarjita, atat de amplu descrisa, rflectand parca zbuciumul dinsufletele oamenilor.
Nu stiu daca voi mai incerca vreo carte scrisa de un rus, dar aceasta mi-a aratat ca sunt inca la un nivel inferior ca si cititor.Mi-a deschis noi orizonturi si mi-a dezvltat gustul pentru o literatura mai subtila, mai patrnzatoare.
Jar. Amandoi- de Liviu Rebreanu
Trebuie sa recunosc ca nu auzisem pana acum de aceste doua scurte romane ale lui Rebreanu si, desi critica vremii nu le-a apreciat prea mult, pe mine m-au surprins intr-un mod placut. Talentul incontestabil al autorului se remarca si aici, chiar daca subiectele sunt destul de simple. Pe mine m-a fascinat atmosfera, imaginea societatii interbelice cu personajele pitoresti.
In Jar este tratata tema iubirii nefericite, avand in vedere faptul ca, pe atunci, in aceasta materie exista mai multa strictete. Fetele care se daruiau inainte de casatorie riscau sa fie lesne parasite. Pe fundalul epocii interbelice, iubirea prinde viata pe nesimtite la petrecerile mondene, cu invitati reprezentativi pentru societatea acelei vremi. Liana-eroina principala, intruneste calitatile femeii ideale, ravnite de orice barbat. Dragostea o orbeste si in locul simpatiei de la inceput, mi-a starnit indignarea, imi venea sa o scutur, sa-si revina, sa vada lucrurile asa cum sunt in realitate.
In Amandoi, intriga are trasaturile unui roman politist, avand in centru uciderea a doi batrani bogati si avari, al caror ucigas trebuie descoperit fie printre rudele interesate, fie printre cunostintele ce aveau motive sa-i urasca, fie printre pungasii obisnuiti. O intriga nu doar palpitanta, ci si amuzanta, datorita personajelor colorate, a situatiilor in care acestea sunt expuse si a limbajului. Mai mult decat rezolvarea cazului supus atentiei, autotul scoate in evidenta societatea de provincie, cu moravurile sale. Da viata in pagnile sale si unui detectiv- judecatorul de instructie Dolga, care, la aflarea adevarului, va fi mai surprins decat cititorul.
Nu doar atmosfera si epoca descrisa sunt punctele comune ale celor doua mici romane, ci si cenele din final. Cliseele sunt foarte asemanatoare, cu deosebirea ca in Jar pare oarecum fortat, nejustificat si fara a i se fi conturat precis pasii declansarii. In orice caz, mie nu mi s-au parut veridici. In Amandoi cliseul acela pare oarecum justificat si premisele sunt nu doar veridice, ci si de inteles. In orice caz, ambele finaluri mi-au produs surpriza, fiind un fel de rasturnari de situatie.
Mie mi-au placut aceste doua opere plasate in plan secundar. Se citesc usor, au savoarea specifica perioadei interbelice atat de dragi mie. Si vi le recomand si voua, fiind ultimul volum al seriei de literatura romana din colectia Biblioteca pentru toti.
In Jar este tratata tema iubirii nefericite, avand in vedere faptul ca, pe atunci, in aceasta materie exista mai multa strictete. Fetele care se daruiau inainte de casatorie riscau sa fie lesne parasite. Pe fundalul epocii interbelice, iubirea prinde viata pe nesimtite la petrecerile mondene, cu invitati reprezentativi pentru societatea acelei vremi. Liana-eroina principala, intruneste calitatile femeii ideale, ravnite de orice barbat. Dragostea o orbeste si in locul simpatiei de la inceput, mi-a starnit indignarea, imi venea sa o scutur, sa-si revina, sa vada lucrurile asa cum sunt in realitate.
In Amandoi, intriga are trasaturile unui roman politist, avand in centru uciderea a doi batrani bogati si avari, al caror ucigas trebuie descoperit fie printre rudele interesate, fie printre cunostintele ce aveau motive sa-i urasca, fie printre pungasii obisnuiti. O intriga nu doar palpitanta, ci si amuzanta, datorita personajelor colorate, a situatiilor in care acestea sunt expuse si a limbajului. Mai mult decat rezolvarea cazului supus atentiei, autotul scoate in evidenta societatea de provincie, cu moravurile sale. Da viata in pagnile sale si unui detectiv- judecatorul de instructie Dolga, care, la aflarea adevarului, va fi mai surprins decat cititorul.
Nu doar atmosfera si epoca descrisa sunt punctele comune ale celor doua mici romane, ci si cenele din final. Cliseele sunt foarte asemanatoare, cu deosebirea ca in Jar pare oarecum fortat, nejustificat si fara a i se fi conturat precis pasii declansarii. In orice caz, mie nu mi s-au parut veridici. In Amandoi cliseul acela pare oarecum justificat si premisele sunt nu doar veridice, ci si de inteles. In orice caz, ambele finaluri mi-au produs surpriza, fiind un fel de rasturnari de situatie.
Mie mi-au placut aceste doua opere plasate in plan secundar. Se citesc usor, au savoarea specifica perioadei interbelice atat de dragi mie. Si vi le recomand si voua, fiind ultimul volum al seriei de literatura romana din colectia Biblioteca pentru toti.
sâmbătă, 19 mai 2012
Doua vorbe
Pare-se ca vremea nu tine azi cu noi. Si nici maine. De obicei imi plac ploile torentiale, dar ce e acum afara nu prea intruneste trasaturile unei astfel de ploi. Si-apoi, sunt cam satula de instabilitate meteo. Asa ca vreau, nu vreau, imi petrec ziua de azi la cratita.
Kilipirim mi-a adus cateva titluri pecare le voiam de mult si nu le gaseam- Suflete cenusii si Din varful degetelor, dar si altele sub impulsul momentului. Anul acesta m-am infipt in standul de la Polirom. Si mai vreau destule de acolo. Dar nu mai sunt bani. Pentru Bookfest nu mai am niciun leu, darpana atunci poate adun. Anul trecut cumparasem multe de la anticariatul Nemira. Acum erau multe carti si la 3 lei, darcele care le voiam le cumparasem deja de-a lungul timpului. Mi-am luat doar Trois, de Julian Barnes.
Oricum, ziua de miercuri a fost una incantatoare, desi m-a prins ploaia la intoarcere si a trebuit sa ma intorc cu metroul, nu pe jos, asa cum planuiam. Dar de cand fii-mea urca si coboara scari fara sa oboseasca, parca nu mai e un chin mersul cu metroul.
Aseara, trecand prin piata Victoriei, mi-a luat fata un banner. Eu crezusem ca e o gluma proasta, da' Iri chiar candideaza? Daca nu prea ma uit la stiri, vad ca pierd multe. :))) Si de fapt cesa vad la stiri? Cum sunt batuti si chiar omorati copiii in scoli? De ti-e si frica sa-ti mai trimiti copilul la scoala. Si nu numai de asta, ci si de teama ca va iesi din el o catastrofa. Pesemne ca va reveni moda invatatului in particular, cu profesori chemati la domiciliu, caci mersul la scoala a devenit mai periculos decat mersul in cluburi.
In rest ce sa mai zic? Ascult ploaia si visez la soare. Si as merge diseara la Muzeul Antipa, ca este Noaptea Muzeelor. Dar ma tem ca e prea aglomerat. Aseara cel putin intrau multi. Sau poate am prinseu un moment in care debarcase vreungrup.
Week-end placut, chiar si pe ploaie. Un ceai cald si o carte buna rezolva problema. :)
miercuri, 16 mai 2012
Kilipirim, sosesc!
Azi (ca e trecut de miezul noptii) incepe targul de carte Kilipirim la Sala Dalles. Voi fi acolo la scurt timp dupa deschidere, desi tine pana duminica, dar eu nu mai am rabdare. De cand il tot astept... Economiile sunt putine in comparatie cu dorintele, dar atmosfera si multitudinea de carti ma vor umple de entuziasm. Abia astept. Cu ceva carti tot plec de acolo, nu caanul trecut, dar voi vana reducerile si titlurile mult dorite.De neratat! Si apoivine Bookfestul. Atata bucurie am si eu.Daca am carti, viata e maifrumoasa. :)
Asadar, iubitori ai cartilor, dati navala, ma bucur foarte mult cand vad ca lumea totusi citeste. Sau macar o parte din ea. Va povestesc apoi ce mi-am luat. Nu am o lista propriu-zisa, doar in minte am cateva titluri. In rest maorientez la fata locului.
Scuze pentru cuvintele legate. Nu reusesc sa mut cursorul in interiorul textului si pace. Dar progresez in ceeace priveste scrisul in sistem touch screen.
Asadar, iubitori ai cartilor, dati navala, ma bucur foarte mult cand vad ca lumea totusi citeste. Sau macar o parte din ea. Va povestesc apoi ce mi-am luat. Nu am o lista propriu-zisa, doar in minte am cateva titluri. In rest maorientez la fata locului.
Scuze pentru cuvintele legate. Nu reusesc sa mut cursorul in interiorul textului si pace. Dar progresez in ceeace priveste scrisul in sistem touch screen.
marți, 15 mai 2012
Eterna nemultumire
Cred ca atat cat voi sta in chirie nu mi se va intampla sa fiu multumita de acest lucru. Motive se gasesc- spre exemplul cheia pe care vrea musai sa o aiba, de parca, in caz de extrema neintelegere, n-ar putea patrunde in casa prin alte mijloace.Asa, stau cu grija vizitelor in lipsa. Sau alta faza- nu-mi plac cei care vor euro si taman peste asa ceva am dat. Nu-mi pierd speranta. In ziua sper cat mai apropiata in care sa nu mai trebuiasca sa ma umilesc in fata niciunei tanti sau nene. Ziua in care nu vom mai fi chiriasi. Bani aruncati in garla cum spunea, daca nu ma insel, Intuneric. Oricum asta era ideea si, in plus, mai suporti si toanele fiecarui proprietar.
duminică, 13 mai 2012
Tigari aprinse invers
Mult timp am fumat tigari cu filtru portocaliu, ce se deosebea clar de partea cealalta a tigarii, ce trebuie aprinsa. Dar de vreo 3 ani am trecut la unele complet albe si p-astea reusesc destul dedes sa le incurc candvine vorba de aprins. Nu e ceva frecvent, dar e suficient cat sa ma enerveze. Cand ma trezesc ca aprind filtrul tigarii, fara macar sa fiu sub influenta alcoolului, e clsr ca am probleme de concentrare. Sau oi fi eu prea aeriana uneori. Nasol e cand se intampla cand ramai fara, atunci sa vezi . Nu mi s-a intamplat inca s-o aprind pe ultima la filtru, dar imi inchipui ca e o senzatie bestiala. O sa incerc sa fiu cat mai atenta, nu de alta, dar la cat is descumpe, nu-ti convinen sa le mai si arunci. :)
sâmbătă, 12 mai 2012
E sambata si parca vreau ceva...
Vreau sa fac ceva special, sau macardiferit. Nici eu nu stiu ce, dar as vrea sa dau zilei o culoare diferita. As merge in Herastrau sau in alt loc in care nu am mai fost de mult. Undeva unde sa nu imi trebuiasca bani, sa fiu in mijlocul naturii. Soarele isi arunca razele spre mine si ma cheama. De cand scriu rar pe blog, scriu mult in caiet, cu stiloul. Poste va iesi ceva din asta. Stiloul ma inspira intr-un mod aparte.
Incaa n mi-am conturat o idee despre ziua de azi sau de maine. Am destulede facut in casa, dar vreau si ceva pentru mine, pentru sufletul meu. Imi plac week-end-urile, daca sunt marcate deceva special. Asa sunt eu, uneori preacopil, dar nu vad nimicrau in asta...
Incaa n mi-am conturat o idee despre ziua de azi sau de maine. Am destulede facut in casa, dar vreau si ceva pentru mine, pentru sufletul meu. Imi plac week-end-urile, daca sunt marcate deceva special. Asa sunt eu, uneori preacopil, dar nu vad nimicrau in asta...
Vreau si eu net la cote normale
Daca fara tv mai traieste omul fara net greu mai e-fara blogareala si alte navigari necesare. un lucru mi-e clar- tehnologia touch nu e pentru mine. In rest, astept targurile de carte- miercuri incepe Kilipirim iar pe 30 mai Bookfest. Dezmat literar nu alta. Acum ma delectez cu un mic roman politist scris de Rebreanu. Aici pot spune ca am o linidste nesperata. Abia acum mi-am datt si eu seama cat ma oboseau trenurile. Dar ma simt ca in vizita. Sunt mai aproape de cer, il privesc de la fereastra cand stau in pat si parca prind aripi. Euro asta isi bate joc denervii mei si ma oftic. De ce trebuie ca totul sa se raporteze la euro, cand noi suntrem platiti in lei... Bine ca a venit vara, macarcu asta sa prind pofta de viata. Si sa vedem cum reolvam cu tanti asta deaici sa ne puna net, ca ea zice ca putem pune noi doar cu buletinul. O fi ramas cu reminescentede pe vremea creditelor cu buletinul. Deh, oameni si oameni...
sâmbătă, 5 mai 2012
Pe scurt cate ceva
Tot de pe tableta dar ma mananca limba sau mai degraba degetele. Atatea evenimente si eu stau pe tusa. Va trebui sa scriu despre controversatul dogtown. Am scris pe laptop dar nu pot posta. Apoi va pregatesc recenzia Cartii calatoare ca nu puteam sta deoparte de aceasta noua campanie a bunilor nostri prietenni de la editura All. De la mine a plecat Papesa Ioana. Nu stiu pe unde a ajuns acum. Eu am trimis-o la Bacau- coincidenta.
Acum ma lupt cu Cevengur cartea pe care am castigat-o prin tragere la sorti pe grupul valluntar de pe facebook. Sitrebuie sa recunosc ca imi da ceva batai de cap. Nu ma impac eu cu literatura rusa dar am trecut dejumatate asaca o termin pana la urma. In rest toate bune deocamdata nici mai bine nici mai rau. Nu mai zic de bani ca destul ma doare maseaua nu mai vreausi dureri de cap. Pana la urma toate trec noi sa fimsanatosi. Inca o data imi cer scuze pentru greselile de scriere. Nu ma impac cu noua tehnologie asa-s eu, mai inapoiata. Na ca am gasit sivirguladin greseala.
Nu pot pune link pentru canu stiu darvreau sa va dau de stire ca O fata pecare o gasiti in blogroll cu titulatura asta are un concurs intereesant la care m-a invitat sa particip. Sper sa potonora invitatia.
bit
In rest am citit si eu ce am putut, cateva articole m-au tentat in mod deose la Mircea Vladut, pe la Loopoo, Intuneric, Emil studentul minune, FlorentinDraganescu
Acum ma lupt cu Cevengur cartea pe care am castigat-o prin tragere la sorti pe grupul valluntar de pe facebook. Sitrebuie sa recunosc ca imi da ceva batai de cap. Nu ma impac eu cu literatura rusa dar am trecut dejumatate asaca o termin pana la urma. In rest toate bune deocamdata nici mai bine nici mai rau. Nu mai zic de bani ca destul ma doare maseaua nu mai vreausi dureri de cap. Pana la urma toate trec noi sa fimsanatosi. Inca o data imi cer scuze pentru greselile de scriere. Nu ma impac cu noua tehnologie asa-s eu, mai inapoiata. Na ca am gasit sivirguladin greseala.
Nu pot pune link pentru canu stiu darvreau sa va dau de stire ca O fata pecare o gasiti in blogroll cu titulatura asta are un concurs intereesant la care m-a invitat sa particip. Sper sa potonora invitatia.
bit
In rest am citit si eu ce am putut, cateva articole m-au tentat in mod deose la Mircea Vladut, pe la Loopoo, Intuneric, Emil studentul minune, FlorentinDraganescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...