sâmbătă, 29 august 2015

Apă neagră, de Nicolae Stan

Am pornit la drum cu oarece așteptări de la romanul acesta și,  la început, am avut impresia că nu este cum îmi imaginasem eu. N-a durat însă prea mult până să constat că am în față o scriere deosebită, complexă, care ridică ștacheta literaturii de azi. Încetișor, am pătruns într-o lume zugrăvită cu precizie, cu un umor de calitate, o lume recognoscibilă și incredibilă, totodată. Epoca totalitară ce a marcat profund societatea românească, și ale cărei urmări le resimțim și astăzi, se găsește radiografiată cu luciditate în aceste pagini dense. Nimic nu-i scapă autorului în acest mozaic narativ, astfel că „Apă neagră” comportă multiple interpretări, urmărind alternanța diferitelor planuri. Este un roman surprinzător, în care frazele au naturalețe, dar par, totodată, lucrate cu migală, conturând personaje pitorești, stări de fapt sau de spirit, o întreagă lume care, în mâinile autorului, dar și în malaxorul istoriei, se comportă ca un boț de lut, frământat și modelat după nevoi.

Continuarea cronicii, pe Bookhub.  


joi, 27 august 2015

Francisc de Assisi, de Hermann Hesse

Editura RAO, 2015
Traducere din limba germană: Graal Soft

Scrierea lui Hermann Hesse nu se constituie într-un roman,  ci într-o scurtă biografie a sfântului Francisc, pentru care autorul simte o deosebită admirație,  îl venerează mai bine spus.  Într-un stil oarecum diferit de cel pe care i-l cunoșteam lui Hesse,  istorioara curge blând,  pe parcursul a câtorva zeci de pagini,  cuprinzând puținele amănunte din viața lui Francisc de Assisi care se cunosc. Totuși, se conturează un tablou destul de clar, în care nuanțele sunt accentuate de entuziasmul autorului în fața acestui personaj inedit,  învăluit în misterul inaccesibil muritorilor de rând.



marți, 18 august 2015

Melancolie, viață, bucurie

De câte ori încerc să scriu despre altceva decât cărțile pe care le citesc,  gândul meu se îndreaptă spre vară.  E firesc, pasiunile sunt primele care ne vin în minte.  Încerc să savurez ce a mai rămas,  intens, cu nesaț,  de parcă lumea s-ar sfârși mâine.  Am tras o fugă în week-end la Bacău,  doar 3 zile în care am absorbit ultimele șuvoaie ale verii, o evadare neprevăzută. Ne-am bucurat de soare, de căldură,  de apa din piscină,  de chipurile celor dragi, am făcut și o plimbare pe jos până în parcul Gherăieşti,  din proximitatea cartierului în care locuiesc ai mei, am hălăduit un pic cu mama prin magazinele în care am simțit din plin pulsul orașului - pe scurt, am trăit, am simțit viața așa cum e, fără ca ziua de mâine să mă înspăimânte. Știu că nici frământările,  nici datoriile și grijile cotidiene nu-mi aduc vreun folos sufletesc și că,  într-un fel sau altul trec, iar eu,  gândindu-mă la ele, nu fac decât să-mi adaug riduri pe frunte și,  mai încolo, pe obraji.

Azi, la metrou, o doamnă în vârstă m-a interpelat și mi-a spus că arătăm toate 3 ca niște surori,  așa cum și ea părea cândva alături de copiii ei. I-am zâmbit și i-am mulțumit,  mândră de remarca ei.  Apropo de copii, îl felicit pe această cale pe prietenul Marian Grecu,  blogger și el în anii trecuți,  care de câteva zile a devenit tătic. Îi împărtășesc bucuria și îi urez mult succes în misiunea grea, dar frumoasă care îl așteaptă.  Uneori, nu e necesară întâlnirea în carne și oase ca să fii pe aceeași lungime de undă și viața în spațiul virtual mi-a demonstrat din plin acest lucru.  Sunt oameni pe care abia dacă i-am văzut sau nu i-am văzut deloc, de care mă simt legată prin fire nevăzute și îi consider prieteni buni.

Săptămâna aceasta s-a anunțat una ploioasă.  Eu sper totuși să ne lase timp de plimbare,  căci o consider una de vară,  totuși.  Până acum, vara a ținut cu mine, nu cu recoltele însetate,  și pot spune că am avut zile minunate, chiar dacă cei mai mulți s-au plâns de căldură.  Am tras chiulul de la munci și când începe grădinița va trebui să recuperez din greu, dar în sinea mea sunt mulțumită.  Carpe diem - e motto-ul pe care mi-l alesesem demult și pe care uitasem să-l urmez.  Mi-am reamintit la timp și am luat cât am putut din lunile acestea însorite,  din prinosul pe care natura mi l-a oferit fără să ceară în schimb decât bucurie și apreciere.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat însemnărilor mele!

marți, 11 august 2015

Două-trei vorbe

Iar au trecut zilele fără să simt.  Dar mă pot lăuda că am terminat de citit " Apă neagră" și apoi, dintr-un foc, am scris aproape 4 pagini pe caiet și nu am terminat. Dacă mă gândesc și la citatele pe care le voi  culege ulterior, pentru că nu-mi place să subliniez direct pe carte, voi avea un text cam lung. Pe Kindle este mai facilă sublinierea citatelor, se duc toate într-un fișier și le găsesc repede. Am început apoi o altă carte,  una dintre noutățile verii, într-o ediție lucioasă - "București ", de Paul Morand. N-am plănuit ce voi citi după, căci mi-e cam greu să mă decid. A trecut ceva timp de când n-am mai ales o carte veche, uzată, iar sugestia culeasă din zbor zilele trecute îmi cam face cu ochiul, dar voi vedea dacă mă opresc acum asupra ei.

Vă las acum, oalele mele așteaptă atenție. Și,  ceva mai încolo,  când se mai golește parcul, voi poposi pe banca preferată,  încărcată de bagaje, de parcă aș fi la picnic. Zilnic port după mine o grămadă de lucruri ce se dovedesc necesare când petreci câteva ore în aer liber. Numai bine!

sâmbătă, 1 august 2015

Un cadou și câteva gânduri

Cât timp am fost plecată, n-am avut multă vreme de citit și simt că am rămas în urmă. Am oscilat între ultimele zeci de pagini și primele zeci de pagini din două cărți diferite- una în engleză, cealaltă în română, una electronică, iar cealaltă tipărită. Acum am rămas la cea tipărită pentru că n-am reușit să aleg și un e-book, să citesc în paralel, cum obișnuiam. Se întâmplă astfel când una dintre cele două mă acaparează complet și nu-mi lasă loc de altceva.

Cartea de acum am primit -o de la fiica mea cea mare, Bianca. Am ales-o oarecum amândouă.  Eu am mers și am nominalizat câteva titluri pe care le doream, iar ea a ales dintre acestea. O carte pe care mi-am dorit-o de când am citit impresiile scriitorului Şerban Tomşa. Cum de obicei am fost încântată de cărțile pe care el le amintea ca fiind extraordinare pe blogul său, înclin să cred că și acum va fi la fel.  Pe măsură ce pătrund în profunzimile sale, "Apă neagră", de Nicolae Stan își dezvăluie un miez suculent, plin de taine pe care sunt nerăbdătoare să le savurez.



Week-end-ul este numai bun pentru a face asta  deși nu sunt sigură că voi reuși să termin de citit cartea. Am nevoie de oarece liniște și,  noaptea târziu,  când ai casei visează, pot citi cel mai bine. Deși mă descurc și în parc, făcând abstracție de copiii gălăgioși. Nu vreau să pierd nimic pe drum și încerc să -mi creez un cadru confortabil.

Între timp, poate voi reuși să transcriu de pe caiet recenzia pentru "A thousand splendid suns". Așa scriu cel mai bine, pe caiet. Nu e la fel de plăcută transcrierea, dar mă descurc.

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...