Un fel de jurnal sau cum e să porți povara unui text

Am terminat în sfârșit romanul lui Sorin Titel -"Femeie, iată fiul tău" şi acum încerc să scriu un text despre el, operațiune ce mă solicită mai mult decât credeam. Nici nu pot trece mai departe la o altă carte până nu mă eliberez în scris de impresiile puternice pe care acesta mi le-a lăsat. Dar mi-e greu să-mi adun ideile, să nu las ceva neatins, nespus. Prea complex pentru o trecere în revistă superficială a temelor şi reperelor stilistice abordate. Dar totodată mult prea încântător pentru a fi lăsat deoparte. Aş vrea să îl fac cunoscut şi altora, să vă conving că merită descoperit şi citit. Dacă aveți răbdarea şi capacitatea de digerare atât de necesare. Căci nu este o lectură facilă, nu este suficient să iei în vizor multitudinea poveștilor adunate în această scriere. Este necesară o privire sau mai multe în profunzimea textului.

 Voi reuşi să îmi adun cuvintele după un răgaz în care va avea loc un proces de sedimentare. Pe parcursul zilei, când voi tăia ceapa şi restul legumelor în cadrul reprizei săptămânale de gătit,  mă voi gândi cu siguranță la tot ce am citit, la aspectele mai clare sau mai puțin clare ale acestui minunat roman şi într-un final voi reuşi să îmi scriu textul aşa cum îmi doresc, aşa cum îl simt acum pulsând în mintea mea, încă incapabil să se cristalizeze.

În alt registru, am reușit să scap de 3 kilograme din surplusul acumulat în ultimele două luni. Încă par mai plină decât de obicei, astfel că rezultatele sunt vizibile doar pentru mine sau pentru cei ce m-au putut vedea în ultimele săptămâni. Abia când voi ajunge undeva sub greutatea obișnuită va fi vizibil şi pentru alții.

Megaconcurs aniversar pe Bookhub.ro

Mâine,  Bookhub.ro împlinește un anișor și cu acest prilej avem în desfășurare un concurs cu premii care de care mai atrăgătoare, încât mi-aș fi dorit să fi putut participa și eu, dar, fiind parte din echipă, mi-e imposibil. Cerințele aferente participării sunt în ton cu atmosfera pe care ne-am dorit să o imprimăm acestui proiect, adică nu va trebui să dați like, share sau să tăguiți enşpe prieteni, ci să vă puneți nițel mintea la contribuție oferindu-ne impresiile și sugestiile voastre referitoare la Bookhub.ro .

A fost un an frumos,  plin de satisfacții și mă simt onorată să fiu o părticică a acestui minunat proiect, în care m-am regăsit de la bun început.

Vă invit așadar să participați la concurs AICI și vă doresc mult succes!

Curățarea de primăvară

Privindu-mă în oglindă  (cu toate că puteam constata şi fără ajutorul acesteia) şi văzând ce rotunjoară m-am făcut în ultima vreme, mi-am propus să iau măsuri. Cântarul îmi arăta de la un timp rezultate îngrijorătoare, aşa că mi-am zis că e momentul să fac ceva. Şi ieri m-am aprovizionat cu ceaiuri. Pe urmă m-am apucat de făcut prăjituri. Ca să îmi fac în ciudă. Am mâncat aseară din ele, dar nu pe săturate. Iar astăzi, de dimineață, am trecut la fapte.

Într-o oală am pus 6 căni de apă la fiert. Când a început a clocoti, am pus plantele, şi anume: 2 lingurițe soc, 2 lingurițe sânziene, 1 linguriță coajă de cruşin şi 2 lingurițe ceai Sveltaflor (un amestec de plante în care predomină Senna). Am lăsat 10-15 minute la infuzat şi apoi am strecurat toată treaba asta urmând să beau ceaiul pe parcursul întregii zile. Are un gust plăcut, suportabil, nu este prea amar, cum mă temeam că va fi. Bine, eu beau de regulă ceaiurile neîndulcite, aşa că nu am dificultăți în a accepta gusturi ciudate.

La micul dejun am mâncat două feliuțe de ruladă de pui, însumând 70 de calorii şi o cană de lapte degresat în care am pus 4 linguri de fibre, un amestec cumpărat de-a gata, format din tărâțe de ovăz,  tărâțe de Psyllium şi semințe de in. Am calculat toate caloriile îngurgitate- 225. Ceea ce este bine. Sunt la a treia cană de ceai şi trebuie să recunosc că mă simt mult mai bine decât după un pahar cu Pepsi sau cu Strongbow, sunt mai uşoară, mai sprintenă. În vremea asta, frigiderul geme de eclere şi prăjituri cu nucă şi bezea. Hai că-i bine! Sper să reuşesc ce mi-am propus.

O duminică plăcută vă doresc!

Eu şi moda, baba şi mitraliera

Eu nu mi-s cu moda,  cu magazinele de haine, așadar ceea ce pentru mulți înseamnă un peisaj banal sau o noutate ca oricare alta,  pentru mine a fost ceva şocant şi amuzant în acelaşi timp. Am mers la mall să îmi cumpăr şi eu un pantalon, o bluză,  ceva nou de primăvară. Şi intru în câteva magazine pe care le ştiam cu prețuri mai de oameni de rând şi de la care mi-am cumpărat în alte ocazii haine ce mi-au plăcut la vremea respectivă. De data asta voiam şi eu altceva decât uzualii blugi elastici sau tricourile croite simplu, drept, de care mi-e plin dulapul. Şi ceea ce am putut vedea acolo mi-a amintit de hainele din şifonierele bunicelor mele - materialele, croiala, imprimeurile, culorile etc.

Asa de bine aduceau hainele alea cu cele pe care le studiam şi le probam când eram mică, păstrate de bunici de când erau ele tinere şi își permiteau garderobe bogate. Altele mi-au amintit de haine uitate prin cuierele de la țară de cine ştie câtă vreme şi apoi transformate de bunică-mea în cordeluțe de legat via. Ştiu că moda are obiceiul să readucă în actualitate tendințe ale altor vremuri, dar tot nu mi-am putut stăpâni uimirea.

Cum n-am putut asimila aceste trenduri,  am vizitat alte magazine, în care până acum n-am avut curaj să intru. Într-unul din ele, pe un umeraş, mi-a atras privirea o cămașă croită exact cum voiam eu fără s-o fi ştiut,  cu un imprimeu în culori alese parcă de subconștientul meu. Era exact aşa cum mi-ar fi plăcut să fie, ceea ce rareori poți găsi făcut de-a gata. Nu prea port eu cămăşi, însă aceasta era deosebită şi a fost dragoste la prima vedere. Pentru a înțelege amploarea trăirilor trebuie să ştiți că eu nu acord mare importanță capitolului vestimentar, nu am gusturi bine definite şi nici pretenții ieşite din comun, nu sunt dedicată trup şi suflet hainelor. Ei bine, această dragoste la prima vedere a fost sortită a rămâne neîmplinită căci,  de unde până atunci ce îmi plăcea mie era mai de fiecare dată în mărimi prea mici,  de această dată cămașa cu pricina era prea mare şi alte fix ca ea nu mai era. Am cumpărat --o în cele din urmă pe soră-sa, în nuanțe diferite. Este frumoasă,  îmi place, dar gândul tot la cealaltă mi-a rămas. Am deslușit apoi şi un motiv subconștient ce m-a dus către ea - cu ani în urmă eram fan al mărcii respective, deşi o culegeam de prin second hand-uri.

Amalgam de gânduri

Fiecare obiectiv bifat îmi aduce o anumită satisfacție, mai ales când mă gândesc la stresul anterior,  la tot zbuciumul care l-a precedat. Paşi mărunți pe portativul vieții, din care mâine nu va rămâne decât o vagă mireasmă ce se va risipi asemeni prafului în mii de zări. Suntem fire de praf şi noi, cei care ne credem atât de importanți când ne privim şi ne gândim la noi înşine. Din noi nici măcar praful nu rămâne, dar, cât timp lăsăm inimile să ni se zbată pe acest pământ,  un întreg univers sufletesc se desfăşoară împrejurul nostru. Iar noi, captivi în el, ridicăm la rang înalt frământări  ce se vor pierde în neant în clipa ce vine şi trece mai repede ca vântul.

Seară bună în această zi în plus pe care ne-o oferă matematica.

La o cafea pe blog

După două zile calde,  vântul rece de astăzi și de ieri m-a bulversat. Omul se obișnuiește repede cu binele,  ştiam asta, iar eu nu fac excepție. Vineri seară am fost oarecum târâtă la mall şi acolo era şi o librărie  (de fapt mai multe) în care am găsit o carte despre care ştiam ceva dar nu se afla pe firmament. Mi-am amintit că mi-a fost recomandată la un moment dat. Sau poate doar autorul ei, amintirile legate de acest aspect îmi sunt tulburi. Ştiu cam care ar putea fi persoanele ce au amintit cândva de romanul respectiv, dar din moment ce nu mi-e clar, nu dau nume. Cert e că am luat cartea şi imediat ce am găsit timp, am început să o citesc. Şi este minunată. Savuroasă. Păcat că nu am prea mult timp pe care să i-l pot dedica,  momentan sunt foarte ocupată, dar acele câteva pagini cu care mă delectez zilnic sunt o binecuvântare.

Aștept ca de obicei să vină vara, cu zilele și serile sale de vis. Parcă aș trăi într-o eternă așteptare a ei căci,  în miezul ei fiind, eu o aștept deja pe cea ce va să vină,  conștientizând efemeritatea celei pe care o trăiesc în acele momente. Dar până să vină vara,  mai e. Multă apă mai e de curs pe Bistrița, pe Dâmbovița,  pe unde-o mai fi. Am recurs la ceva schimbări de look, chestii pe care nu puneam deloc accent, dar care acum mă fac să mă simt altfel, mult mai bine. Nu exagerez la capitolul cosmeticale, dar e o schimbare pentru mine. Caut echilibrul în toate planurile vieții și echilibrul înseamnă liniște, mulțumire.

Mi-e dor să scriu pe blog, n-am avut timp nici de fugare însemnări în caietele mele ce se flenduresc cu repeziciune purtate zi de zi în traista cu povești în care până de curând păstrasem chiar și scoici de la mare. Voi căuta să scriu din când în când,  mai ales că am reluat șirul lecturilor. Am scris pe Bookhub.ro un text despre o carte de parenting pe care mi-a împrumutat-o mama prietenului cel mai bun al celei mici (în paranteză fie spus, cel cu care ea vrea deja să se căsătorească). Dacă sunteți interesați,  puteți citi impresiile mele despre cartea "7 pentru o viață", de Gabriela Ciucurovschi,  aici.

În pregătire - o recenzie a romanului "Soloviov și Larionov ", de Evgheni Vodolazkin, text pe care trag speranță să îl finalizez în curând.  Semnalez și aici, cu siguranță.

Câteva rânduri

Bine v-am regăsit în noul an. A trecut mult timp de când nu am mai scris măcar un rând pe blog. Nu am simțit nevoia, nu am avut starea necesară. De fapt a fost printre ultimele lucruri la care m-aş fi putut gândi.  Nici colaborările nu le-am onorat în ultima lună, planul personal al vieții a atras toate resursele şi energia de care am dispus. 2016 a început pentru mine zbuciumat, urât. Va fi un an dificil, cu siguranță mult mai greu ca 2015.

Nu voi renunța la blog însă nu ştiu în ce măsură mă voi ocupa de el. De cărți nu m-am putut apropia în ultimele săptămâni, așadar nici recenzii nu am din ce scrie momentan şi nu pot şti acum când şi dacă voi reuşi să mă întorc la această pasiune care a ocupat atâta vreme un loc foarte important în viața mea.

Mă aflu într-un punct dificil al vieții şi nu mă pot ancora în lucruri care în alte condiții mi-ar fi oferit satisfacție şi stabilitate. Scrisul nu îmi oferă ceea ce îmi oferea altădată, dimpotrivă,  pare o corvoadă. Ori poate spațiul acesta virtual nu îmi este potrivit în acest moment.