luni, 14 februarie 2011

Se mai da gumita rest?


Mi-am amintit zilele astea o chestie de pe vremea cand locuiam in Bacau...gumitele pe care vanzatoarele mi le ofereau ca rest in loc de 20-30 de bani. Era o chestie aproape universala, in cele mai multe cazuri mi se intampla asta...poate nu intotdeauna cu guma...la Pambac de exemplu mi se bagau sub nas cutii de chibrituri sau pliculete de zahar vanilinat(bune s-alea, cand aveam chef de vreo prajitura).Peste tot aceeasi atitudine...stiti, nu am sa va dau rest, va dau o gumita. La Pambac nici nu se mai oboseau sa se scuze, imi puneau direct pe tejghea in loc de monedele cuvenite, chibriturile, iar uneori, pliculetul de zahar, de parca in casa de marcat, in locul monedelor, ar fi fost cutii de chibrituri.Probabil o fi fost criza de bani marunti. De multe ori, grabita si cu copilul atarnand de fusta(vorba vine, ca fuste nu prea purtam), le luam nervoasa, de ajunsesem sa am colectie de gume in buzunare, in poseta.Uneori, luam guma de jena, n-aveam chef sa ma cert cu vanzatoarea de la magazinul de cartier, cu care altadata stateam la taclale sau ma pasuia cand nu aveam bani suficienti.Totusi, ma gandesc ca nu criza de monede o fi fost cauza. Fiind o practica atat de raspandita, ma gandesc ca ori o faceau pentru profit, ori aveau dispozitii sa vanda fortat guma.
Mi-amintesc insa o intamplare petrecuta in centru, in fata la Luceafarul, la non-stop-ul din perete. Era un tip care vorbea in engleza...ca o fi fost strain sau roman care voia sa faca misto de vanzatoare, nu stiu, dar prea putin conteaza. Ideea era ca el cumparase un pachet de tigari si vanzatoarea ii daduse restul in bancnote, iar ce trebuia sa fie in monede, inlocuise cu o guma. Ala ii explica in engleza ca nu a cerut guma si nu voia sa o ia, isi voia restul.Aia se facea ba ca nu intelege, ba se chinuia sa ii explice ca nu are sa-i dea rest.In cele di urma omul si-a cerut banii inapoi, a lasat tigarile si a plecat. M-am gandit mult ca asta ar fi trebuit sa fac si eu de atatea ori cand mi se intamplase la fel. Poate asa le-as fi dezvatat de obiceiul asta.
Aici in Bucuresti insa, nu-mi amintesc sa mi se fi intamplat asta. Uneori, cand vedeam ca e casiera in dificultate si nu gaseste suficient rest, mai ceream eu ceva ce as fi avut nevoie,de exemplu un ness sau o punga.In orice caz, nu mi-a varat nimeni pe gat gume, bomboane, chibrituri si altele asemenea.

8 comentarii:

  1. Aici însă,unde?Ca din cate stiu eu ,care merg foarte des la cumparaturi, se practica cam peste tot, in Ro.

    RăspundețiȘtergere
  2. aici, in Bucuresti. scuze, am omis acest detaliu.completez imediat.

    RăspundețiȘtergere
  3. tot ceva frumos despre vanzatoare...ma rog despre unele iti recomand aici: http://ianculescuhimself.blogspot.com/2010/12/postul-de-joi-3.html !

    RăspundețiȘtergere
  4. Cumpara niste gume, mergi la un magazin de asta, ia marunti la tine si da-i si tu o guma in loc de 20-30 bani. Si fa-o natural si normal. Daca nu, da-i bani normali si nu pleci de acolo pana nu iti schimba.
    Si cred ca e zahar vanilat, nu vaniliat:)

    RăspundețiȘtergere
  5. e vanilinat.stiu ca i mod curent se zice vanilat, dar daca te uiti pe un pachetel vei vedea ca se numeste zahar vanilinat
    da, ideea cu guma in loc de bani se afla si in articolul indicat de ioana

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu ce greseli se fac pe pachetele... Cauta in dex si vezi. E vanilat toata ziua.

    RăspundețiȘtergere
  7. amandoua sunt valabile, dar cel din comert se cheama vanilinat pentru ca are in compozitie vanilina, produsa adesea pe cale sintetica.zaharul vanilat e cel la care s-a adaugat vanilie naturala, si care cred ca e cam greu de gasit in comert.eventual ti-l faci acasa

    RăspundețiȘtergere

Rămas-bun, iulie

Sunt îndrăgostită de vară, mai ales de luna iulie, cea în care m-am născut și care s-a strecurat și în numele meu. Parcă aș suporta tot r...