Asta-noapte m-am uitat pe Viasat History la un documentar intitulat
Rutka si Jurnalul Holocaustului. Un documentar impresionant, prezentand un jurnal inedit si impresionant al unei fetite evreice de 14 ani, ce traia in orasul polonez Bedzin. Jurnalul acopera o perioada de cateva luni a anului 1943, in timp ce orasul respectiv se afla sub ocupatie nazista, iar evreii erau izolati intr-un ghetou. El este nu doar o marturie a calvarului evreilor, ci are in plus filtrul unui suflet tanar, framantat de lucruri firesti pentru orice adolescent, care par atat de tulburatoare in contextul respectiv. E interesant sa afli cum vedea o adolescenta tot ce se petrecea in jurul sau.
Povestea m-a facut sa-mi doresc sa citesc acest jurnal, vizionarea documentarului nu mi-a fost de-ajuns. Mi-ar place ca acest jurnal, acest caiet al Rutkai sa fie tradus si la noi, drept pentru care fac o sugestie in acest sens editurilor de la noi, poate- poate, stiu eu, ma aude cineva.
Povestea nu e noua, dar eu abia acum am aflat de ea. Iata cateva articole mai edificatoare in legatura cu ea.
Diary of 'Polish Anne Frank' published 64 years on
Rutka Laskiers, o noua Anne Frank
As the Nazis and Adolescence Took Hold
Sursa foto-
www.theepochtimes.com
E prea multa durere si tristete in astfel de jurnale (carti). Si la sfarsit ramai cu un gust amar si cu o intrebare care iti staruie multa vreme in gand: De ce? si cui au ajutat toate aceste atrocitati?
RăspundețiȘtergereDin cauza lui Hitler, un tacnit si un paranoic, au murit 60 de milioane de oameni (in lagare si pe front). Si toti acestia aveau o viata a lor, o casa, o familie. Si poate un alt destin randuit de Cel de sus.
A inceput sa-mi fie sila de istoria lumii - si asta numai din pricina celor doua Razboaie mondiale.
Cititi astfel de carti, nu zic sa n-o faceti, dar o sa vedeti ca toata durerea din ele vi se va aseza in suflet ca zatzul pe fundul unei cesti de cafea. Si se stie: orice cafea e buna...pana dai de zatzul ei!
Poate ca asa e. Am mai citit carti pe tema asta, dar fictiune, nu jurnale sau memorii. Ma intereseaza mult subiectul, chiar daca e unul dureros, tulburator. Sau poate tocmai de aceea.
ȘtergereVreau si eu acest jurnal tradus in romaneste! Voi face si eu un apel pe blogul meu editurilor din Romania sa faca demersurile necesare pentru publicarea in limba romana a Jurnalului Rutkai Laskier.
RăspundețiȘtergereMa bucur daca preiei ideea. Poate asa, fiind mai multi doritori, se va concretiza propunerea.
ȘtergereEu am primit cadou Jurnalul Annei Frank in lb franceza de la o prietena de familie a parintilor mei cand am implinit 11 ani, si eu, copilfiind atunci,pemine m-a interesat asa sa citesc un jurnal scris de alt copil, desi puin mai mare decat mine, si eram, cred,prea mic,pt a ma gandi la faptul ca stiam ca acel copil murise dupa aia, adica pt mine la varsta aia nu era clar nici acest concept, dar eu am citit acel jurnal asa ca si cum as citi gandurile unui alt copil, ca si cum ar fi fost o colega de la scoala dintr-o clasa putin mai mare, si ma ganeam mai mult la acel copil cat era in viata, si asa ma raportam la el, ca era ca si cum ar fi fost colega si vecina mea, si imi placea de ea si o admiram ca stia sa scrie asa de curgator atat despre camera ei cat si relatiile ei cu parintii, eu asa mi-am luat-o oarecum role model pe Anne Frank, desi desigur ea fiind fata,pt mine chiar si la varsta aia,eu eram convins ca ea era mai buna decat mine in tooate domeniile posibile, atat la scoala, cat si la intelegerea relatiei ei cu mediul inconjurator si familia, si din jurnalulei rasare atat optimism natural si legatura cu viata, incat pur si simplu pe mine asta mi-a servit ca role model,optimismul si increderea in sine, chiar si daca era uneori poate enervata de parinti sau de sora maimare, Margot, sau de Peter, baiatul prieten, pe care la inceput nu-l prea suferea, dar pe urmaa inceput sa-l indrageasca, in sensul asta de copil viu a fost Anne Frank role-model pt mine, si pt mine ea ramane mereu un copil viu, un copil intotdeauna viu si in continua dezvoltare. Ca eu nu am putut sa ma gandesc la faptul ca a fost ucisa, atat pt ca era de neinteles pt mine cat si desigur poate si pt ca era ceva prea ingrozitoor asa de contemplat. Dar eu din cauza acestui jurnal de copil care intra in adolescenta, eu personal am putut si eu sa intru asa in adolescenta cu gandul sa fiu mai bun si mai tolerant atat fata de alti colegi, cat si fata de parinti, (desi ma rog asta era mai greu, ca la orice adolescent), dar sentimentul de baza de intelegere si de empatie a ramas acolo, ca altfel sincer cred ca daca nu as fi citit acea carte eu as fi devenit o persoana mai ursuza si mai putin empatica social, plus nici nu as mai fi avut acea intelegere si chiar grija pe care o am astazi fata de alti copii si tineri in formare, pt ca eu as fi crescut, as fi devenit adult, as fi lasat propria mea copilarie in urma, si nu as fi avut copii, asa ca pt mine alti copii ar fi ramas asa ca niste mogaldete acolo, simpatice, desigur, si demne de ingrijit, (desi nu de catre mine desigur, ci de catre altii), dar asa, stiind de acel jurnal, eu acum sincer cred, ca adult, am o grija asa in sufletul meu mai mare pt alti copii si tineri mai mici decat mine, adica eu am devenit un barbat mai BUN,si mai empatic, datorita acelui jurnal,si sincrer cred ca daca as fi fost pe calea de a deveni eu personal tata invreo zi,(ceea ce desigur nu e ceva realist, dar daca as fi fost pe acea cale), eu cred ca as fi reusit sa devin si un tata mai bun, datorita faptului ca as fi citit acel jurnal, chiar dincolo de iubirea naturala pe care o are un parinte de tip tata obisnuit fata de copii lui,chiar asa un tata mai bun, mai realist care intelege mai bine ce e aia un copil, care are propria lui identitate si individuualitate care se dezvolta asa independent, incet dar sigur, si nu m-a sfi gandit la copil doar ca un mostenitor acolo, sau cineva asa care e al meu ca posesie, dar m-as fi gandit la el ca om,ca seamna omin formare,(desi ma rog nu zic ca as fi fost asa un tata neempatic, dar oricum sincer cred ca as fi devenit un tata real mai competent decat as fi fost daca nu as fi citit acel jurnal).
RăspundețiȘtergereStiu ca suna ff egoist, adica zic de la ce mi-a folosit mie, in loc sa zic despre tragedia uciderii acelui copil, dar eu de aia zic ca e bine ca si copii si tinerii sa citeasca acest fel de carti, ca adultii care sunt deja adulti, deja se vor gandi mai mult la tragedie decat sa culeaga asa ceva pt ei insisi, desi desigur si acest respect este important, dar e si mai important, cred eu, daca o carte chiar te ajuta pe tine in mod fundamental la dezvoltarea ta personala cand esti mic, ca asa dupa ce esti deja adult, ce naiba sa mai inveti, decat ca viata e tragica si adesea injusta, zau, pai asta devine destul de clar oricum atunci cand cresti mare, dar ca sa inveti sa fii tu om mai bun si mai intelegator fata de alti semeni, mai ales fata de semeni de tip copilsi adolescent, care oricumpt barbatii adulti reprezinta asa o alta planeta lasata in urma, asta e mare lucru, ca intra asa in tine, efectiv devine asa structural, si de aia eu zic ca e bine ca copii si tinerii sa citeasca si carti de non-fictiune, desigur adecvate pt nivelul lor de intelegere, nu numai romane inventate.
RăspundețiȘtergereFetele care citisera jurnalul erau foarte impresionate, le placuse mult. Erau cam de acceasi varsta cu Rutka si invatau la aceeasi scoala la care invatase ea. Acum, ce sa zic, nu stiu cat de binevenita e o astfel de lectura la o varsta frageda, dar probabil 14-15 ani nu ar fi o varsta nepotrivita, depinde insa si de personalitatea adolescentului, care, oricum, este in formare.
Ștergere