sâmbătă, 24 august 2013

Traducerea face diferența


V-am spus parcă într-o postare zilele trecute, că am început să citesc  Crimă și pedeapsă. Exemplarul meu face parte din seria apărută la Editura Adevărul, în traducerea doamnei Antoaneta Liliana-Olteanu. Într-una din zilele astea, am răsfoit în librărie o altă ediție, reprezentând o altă traducere, realizată de Ion Covaci. M-am oprit asupra pasajelor la care ajunsesem în cartea mea, am citit și altele, din urmă și am fost uimită de diferență, încât acum parcă regret că m-am ieftinit în privința unor astfel de cărți. Traducerea din cartea mea este greoaie, frazele sună uneori aiurea, încât trebuie să le citesc de câteva ori să înțeleg ce a vrut să spună. Ori în cartea de la librărie, pasajele citite de mine erau atât de fluide, deloc forțate, fără opintiri. Ideile erau exprimate limpede. În cartea mea, cu toate că nu cunosc limba rusă și evident, nici nu am răsfoit varianta originală, mi se pare că traducerea e de multe ori cuvânt cu cuvânt, dar se știe că unele expresii, unele fraze trebuie traduse astfel încât să transmiți ideea ce stă la baza lor, nu să redai efectiv traducerea fidelă a fiecărui cuvânt.

Nu vreau să fiu răutăcioasă, dar sunt totuși dezamăgită de versiunea pe care o dețin. Bineînțeles că nu am de ales și voi citi așa, dar dacă pot măcar atrage altora atenția, sunt mulțumită să o pot face. E drept că o traducere din limba rusă poate fi mai dificil de realizat decât una din limba engleză, de exemplu. Asta nu înseamnă însă că este scuzabilă oferirea unei calități slabe, cu atât mai mult cu cât este vorba de o carte atât de importantă. Deci, nu vă zgârciți. Dacă aveți posibilitatea de a confrunta două traduceri diferite, vă sfătuiesc să o faceți, atunci când intenționați să cumpărați o anumită carte. E suficient să alegeți un fragment, la întâmplare, și vă puteți face o idee.

20 de comentarii:

  1. Nu stiu daca ma crezi, dar din colectia Adevarul pe care o am in biblioteca nu am citit (greeeeeeeu de tot) Procesul lui Kafka. M-am cam ferit de ele...si cred ca acum inteleg si de ce...

    Laura A

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, stiu, parca tin minte ca spuneai ca nu reuseai sa te simti atrasa. Poate o fi fost si traducerea unul din motive, caci si la mine a mers greu lectura la inceput. La cartea de acum, sunt portiuni pe care le citesc usor si altele care merg cam greu. Am mai citit din cartile aparute la Adevarul, dar nu prea multe, intr-adevar. Unele au mers foarte bine, cele traduse din engleza, daca imi dau bine seama. Chiar ar trebui sa fac un exercitiu de memorie. Mai am destule carti, dar nu colectiile complete, doar ce am dorit sa cumpar. Si acum imi dau seama ca mare parte din ele sunt carti importante, renumite. Sper sa nu mai traiesc experiente asemanatoare, dar daca ma gandesc numai la seria Dostoievski, deja mi se preconizeaza cateva volume bune in acelasi stil.

      Ștergere
  2. am si eu colectia de la Adevarul si aceeasi senzatia am avut-o citind Insemnari din subterana, ca parca nu suna foarte bine, ca ceva imi scapa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha, de aia am lasat-o eu si am trecut direct la celalalt roman din acelasi volum- Eternul sot. Mi-am zis atunci ca nu e pe placul meu subiectul si nu aveam chef sa citesc asa ceva in acel moment.O sa mai incerc, nu ma dau batuta. :)

      Ștergere
  3. Ce nu face azi romanul pentru a parea si el un intelectual cu pretentii? Colectia cu pricina, cu carti mai mult si mai putin bune, se vrea a fi o crema a selectiei, din punctul meu de vedere e doar o triere intamplatoare cu titluri care sa mai si atraga atentia asupra ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce sa zic, pe mine nu m-au interesat toate titlurile din aceste colectii, iar motivul pentru care le-am cumparat pe cele pe care le am a fost pretul mai mic pentru acelasi titlu fata de editiile aparute la marile edituri Humanitas, Rao, Polirom etc. A fost probabil si o strategie de marketing la momentul aparitiei lor. Acum insa au cam disparut cartile cu ziare, in genul celor care m-ar fi interesat.

      Ștergere
  4. Tocmai azi citeam in mass-media internationala ca dl Jeremy Gardner, traducator principal raspunzator la curtea de audit UE, cunoscator de lb engleza materna, franceza, italiana, portugheza, germana, greaca, si "ceva spaniola", (care dupa parerea dansului este aprox o "medie aritmetica intre lb italiana si portugheza"), care a compilat un raport intitulat "O scurta lista a unor termeni si expresii de lb engleza in publicatiile emise de UE", in care noteaza ca exista o gramada de termeni folositi gresiit in lb engleza de catre diversi traducatori pt care lb engleza ese doar una din limbile secundare pe care le cunosc ei, de ex utilizeaza "a ajuta", (to assist) in loc de "a fi prezent" (to attend), sau "faptic" (actual) in loc de "actual" (current), sau creeaza noi semnificatii pt cuvinte care nu existau inante si despre a caror utilitate ca neologism exista destule dubii, de ex "a transpune" a ajuns sa insemne "a implementa", etc, si povesteste ca a fost oarecum intristat ca raportului dansului nu i s-a acordat prea mare importanta de catre o gramada de natii care comunica unii cu altii intr-o "novolingua bruxeleza", care e un fel de engleza gresita chiar prin parti destul de esentiale, si care contribuie la declinul calitatii documentelor emise de UE, care in plus de ca nu le citeste nimeni, si le considera si asa neimportante, mai sunt si eronate si transmit informatii total aiurea, insa, in sens mai optimist trage totusi concluzia ca de fapt daca toata lumea face aceleasi greseli si vorbesc cu totii la fel de gresit, de fapt asta AJUTA la o comunicare mai buna, chiar daca ea nu este asa de riguroasa si nu transmite vreo informatie cat de cat reala ! Adica intr-un fel aceste comunicate ale UE au de fapt valoare de sueta asa intre amici, asa mai mult de suport moral reciproc, nu au valoare de utilitate informationala riguroasa !

    Ma rog, desigur, cand e vorba de texte literare, care sunt texte artistice, nu doar tehnice, atunci e deosebit de super important ca libertatile pe care si le permite un traducator sa redea cat de cat tonul stilistic al autorului in plus de semnificatia textului care e transmis de autor, si e super-dublu dificil de evaluat daca o greseala, sau o licenta de fapt poate fi mai utila uneori decat a traduce mot-a-mot....desi desigur, daca textul suna total aiurea, cum Crima si Pedeapsa si alte romane considerate clasice NU ar trebui sa sune niciodata, atunci zau, asta poate ajunge sa aduca aproape a jignire atat fata de literatura generala, cat si autorul respectiv cat si publicul larg de cititori cat si fata de fostii profesori ai acelui traducator subcompetent.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. erata: titlul raportului d-lui Gardner este, (in traducerea mea aproximativa si mai ales ff lunga relativ la titlul ei mai concis in original in lb engleza, ca asta e stilul meu propriu de traducator subcompetent !), "O scurta lista a unor termeni si expresii de lb engleza utilizate in mod eronat in publicatiile emise de UE". Iata aici acest raport de 58 de pagini, http://ec.europa.eu/translation/english/guidelines/documents/misused_english_terminology_eu_publications_en.pdf

      Ștergere
  5. Daca tot pomenesti de traduceri greoaie si editii lowcost, am dat si eu de o carte care se confrunta cu aceleasi probleme pe care le aminteai si tu. Cartea cu pricina, publicata de un faimos autor american, are ca subiect de dezbatere erorile de copiere si de traducere ale unor manuscrise antice. Iar ca o ironie traducerea acestei carti in limba romana este plina de erori si in plus multe cuvinte sunt tiparite gresit. Cu adevarat haios este faptul ca la un moment dat notele traducatorului ocupa mai multe pagini decat capitolul autorului. Chiar a trebuit sa verific de cateva ori varianta originala pentru a deosebii ce este autentic si ce reprezinta nota explicativa a traducatorului, deoarece au fost cazuri cand cele doua viziuni se suprapuneau. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca la sfarsitul cartii au fost anexate de catre editorul roman niste documente chipurile istorice dar pur speculative, a caror autenticitate nu poate fi dovedita. Aceste anexe insa nu se regasesc in editiile americane. Si cand te gandesti ca ideea de baza a cartii era tocmai alterarea textelor originale prin interventia scribilor in esenta textului etc etc. Editia romaneasca totusi a fost un chilipir pe langa cea americana, dar oare a meritat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha ! Ha ! Pai a meritat pt ca macar poate ca te-ai distrat tu cu aceste observatii, asa ca entertainment personal...desigur daca te poti distra din cauza acestor chestii....desi eu nu as da niciodata bani pe o carte ca sa ma distrez in felul asta, ca ne putem distra si pe gratis sau mult mai ieftin asa in viata de zi cu zi sau de pe Internet in legatura cu o gramada de erori de traducere !

      Ștergere
    2. Cartea a fost ok, dar avand in vedere ca era vorba despre o editie in limba romana a unui "bestseller international" ma asteptam la mai multa seriozitate. M-am convins: calitatea vine odata cu pretul. Cartea:22 lei, Taxe curier 9 lei, Distractia: nepretuita :)

      Ștergere
    3. Presupun ca este vorba de cartea aceea despre care ai scris la un moment dat, nu? Deh, se intampla, dar in cazul tau chiar ca a fost un paradox, nu?

      Ștergere
  6. Deci, doamna Andreea, nu va ramane decat sa invatati limba rusa, ca sa-l cititi pe Dostoievski in original.

    Bine v-am regasit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar am mai zis eu ca asta ar trebui sa fac, si nu doar cu rusa ci si cu limbile nordice, dar cred ca as ajunge baba pana sa ajung sa realizez acestea. :))) Doar bunicul a vrut sa ma invete si stiam alfabetul rus inainte sa merg la scoala, dar acum nu mai stiu aproape nimic.
      Stiti, ma gandeam sa incerc sa citesc in spaniola, doar in vremea adolescentei am mancat cu parzier si paine ceva telenovele si ar trebui sa ma descurc.

      Ștergere
  7. Dar sunt sigur ca exista si traduceri romanesti ff bune, de ex eu am citit Crima si Pedeapsa in lb romana, dar nu mai tin mintecine era traducatorul, ca era o carte din biblioteca lui bunicul, insa mi-a placut, a reusit sa ma captiveze, desi nu asa de mult ca alte carti, dar nu din cauza traducerii ci mai mult din cauza patologiei prezentate in aceasta poveste, in legatura cu care, zau, numai despre teme de psihiatrie legala nu aveam chef de citit in timpul liber. Sau nu am sa uit niciodata ce traducere minunata a d-lui Lucian Blaga a lui Faust de J W Goethe am citit eu, ca zau numai din cauza d-lui Blaga cred ca m-am apropiat eu asa de acea carte, ca eu chiar ca nu o aveam cu dramaturgia in versuri, nici W Shakespeare nu am citit decat ffffff ultra traziu, si pana si atunci am citit-o mai mult asa fortat din obligatie, pt ca ma simteam vinovat ca nu citisem totusi si eu macar asa o piesa de W Shakespeare, in general am evitat acest gen de piese de teatru in versuri, chiar daca erau faimoase, si m-am bucurat pana la urma sa o pot citi, dar daca nu era traducerea d-lui Blaga, zau, nu cred ca mi-ar fi placut, desi povestea e ff interesanta, dar nu as fi avut rabdare sa o citesc daca nu ar fi fost o traducere buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu dramaturgia in versuri nici eu nu prea cochetez. De fapt, in general, nu prea pot citi piese de teatru. As prefera sa le vad pe scena, nu stiu de ce.

      Ștergere
  8. Lasa ca Dostoievski a avut parte de traducatori excelenti in romana. Asa au avut si Marquez, Faulkner sau Proust (varianta Irina Mavrodin). Avem traducatori straluciti din spaniola (Colan, Scipione, Sandru-Mehedinti etc), exceptionali din germana (Ion Roman, M. Ivanescu etc). Thomas Mann suna ca un balsam in romana in care l-a transpus regretatul Ion Roman. Portugheza: Clarisa Lima si M. Ghitescu (pe JL Peixoto si A.L. Antunes).

    Am patit acelasi lucru cu Alegerea Sofiei. Pana in ziua de azi simt o neimplinire ca am citit cartea aceea in varianta Adevarul, tradusa execrabil de Cristina Jinga. O catastrofa! Feriti-va de aceasta traducatoare, desi acum este prea tarziu. Alegerea Sophiei nu este singura carte pe care a pus-o in lb romana, din nefericire.

    De asemenea, de ocolit variantele pentru opera lui Nietzsche de la Antet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca sa nu fiu rautacioasa, trebuie sa recunosc ca nu e toata cartea tradusa greoi. Si stii ce mi se pare ciudat? Am mai citit o carte tradusa de aceeasi persoana aparuta la Allfa, si acolo nu am intampinat dificultati.
      Sa inteleg ca am facut bine ca nu am cumparat Alegerea Sofiei in varianta respectiva? :)

      Ștergere
  9. Groaznic tradusa Alegerea Sofiei. Sigur, dincolo de stingacii si de traduceri mot-a-mot, fara a urmari esenta mesajului, ne putem face o idee asupra subiectului si asupra frumusetii cartii. Insa Cristina Jinga a avut o mare problema cu adverbele de mod si folosirea lor. La vremea respectiva, am dat niste exemple la mine pe blog.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...