Daca-i leapsa despre carti, s-o facem

Mai intai a fost Rudolph, acum vreo doua saptamani, cel care mi-a pasat o leapsa referitoare la carti. Apoi, acum cateva zile, m-am gasit nominalizata in toanele Ninei Costea, pentru aceeasi leapsa. Si cum mi se paruse interesanta de la prima vedere, vazand ca o primesc de doua ori, mi-am zis ca-i semn clar ca trebuie sa-mi fac timp de ea. Si mi-am facut. Mai greu, dar in sfarsit am reusit sa postez raspunsurile.

1. Prima amintire cu mine citind
Se regaseste atat de departe in copilaria mea, ca nu stiu sigur care e, cronologic vorbind, prima amintire- probabil cea cu o carte de engleza al carei titlu nu mi-l amintesc, dar stiu cum arata coperta si ca in primele pagini citeam this is a dog, this is a frog.

2. Prima carte pe care am citit-o si recitit-o
Prima carte consistenta citita si recitita de mine (in afara celor de poezii)  fost Heidi, fetita muntilor. Desi, daca ma gandesc mai bine, cred ca mai timpuriu am citit si recitit de nu stiu cate ori povestirile din volumul Furnica si porumbita, de Lev Tolstoi.  Va sa zica, literatura rusa, de care tot fugeam eu pana nu demult, imi era de fapt una din primele pe care le-am cunoscut, copil fiind.

Tot cu gandul la carti, la cat mai multe carti

Pentru mine, a fi inconjurata de carti este un lucru minunat. Imi place sa le scot pe toate din locurile lor si sa le reordonez dupa alte criterii, ori, pastrand criteriile existente, le mai schimb locul, astfel incat la suprafata sa apara mereu alte titluri. Sunt carti pe care le-am citit sau le voi citi o singura data si carti asupra carora mi-ar place sa revin, peste ani, si pe care as dori sa le citeasca si fetele mele. E adevarat ca timpul schimba multe si gusturile lor probabil vor fi diferite de ale mele, insa imi place sa cred ca anumite carti vor ramane repere de seama in literatura viitorului.

Am cautat recent, dupa cum v-am mai spus, chiar si la Gaudeamus, parte din proza fantastica scrisa de Mircea Eliade. Ceea ce imi lipsea, se regasea fie in 3 volume distincte, noi, la preturi care, cumulate, depaseau posibilitatile mele, si, in plus, nu prea erau de gasit, fie intr-un volum mai vechi intitulat In curte la Dionis, care le cuprindea si pe celelalte doua volume cautate de mine.

Seri feerice...

Decembrie...8...aproape 9... cam asa anticipez eu zilele inainte ca ele sa vina efectiv. La ora aceasta ziua in curs e ca si dusa. Mai devreme, o perdea de nori s-a scuturat intr-un mod aproape de necrezut, de parca ar fi nins in toiul verii, din norii adunati a furtuna. In casa... miros de scortisoara, de rom, de vin fiert, de prajitura... cald, bine, griji latente si o nerabdare ce se simte. Sa treaca o data iarna, desi ea nici nu a inceput bine.

O seara de duminica, parca altfel decat altele, parca aromele sale au mai mult farmec si ceva pluteste in aerul acesta pamantiu. Seara trecuta- am rupt clipe dintr-o poveste... pe malul unui lac, o sala decorata magnific, un brad impodobit cu nuante aurii, trei copilasi privind pe fereastra, langa brad, luminitele curgand din pomi, asteptand parca deopotriva zapada si pe Mos Craciun... in surdina, cantece lente de Craciun... superb... o particica din atmosfera Greciei se stransese acolo, intre acei pereti si am simtit clipele memorabile scurgandu-se in fata ochilor mei. Le-am privit si le-am adunat cu grija, le-am pus la pastrare...

... Mos Nicolae exista

Sub o forma sau alta, chiar daca nu se manifesta ca in povestile pentru copii, el exista. Cumva, prin cineva, el si face simtita prezenta si infaptuieste minuni ce aduc zambetul pe buze. Parca nu-mi vine a crede ca starea urata de dimineata a ramas undeva in urma, desi nu pot sa ma desprind inca in totalitate de efectele ei. Dar zambesc. Si am inima usoara. Si nu pot decat sa multumesc Mosului pentru aceasta bucurie, pentru ajutorul pe care mi l-a dat ca sa ies din impas.

Acum imi pot canaliza intreaga energie catre activitatea ce, sper eu, va incepe sa-si arate roadele. Ma pot concentra pe ceea ce am de facut, mai ales ca nu trebuie sa fac greseli, iar zidul acela a fost daramat si pot privi increzatoare spre viitorul apropiat si indepartat.

Multumesc, Mosule!:)

In asteptarea lui Mos Nicolae...

Cu greu am putut constientiza ca azi suntem in 5 decembrie, ca in aceasta seara Mos Nicolae ar trebui sa lase cate ceva in ghetute. Si ma gandesc la aura pliina de mister si bucurie de altadata, care cuprindea nu doar seara zilei de 5 decembrie, ci si intreaga zi urmatoare. Iar azi... azi viata mi-a rapit aceste sentimente, mi-a rapit bucuria de a darui, caci la aceea de a primi nu ma mai gandesc de mult. Sarbatoare... o sarbatoare trista in care poate nu m-as intrista atat de lipsa cadourilor, daca o alta piatra nu mi-ar sta pe suflet strivindu-mi-l.

Insa miracolele nu se produc atunci cand le imploram, iar eu am nevoie de un miracol. Alta rezolvare nu vad. Acest obstacol ce s-a suprapus peste o zi ce ar fi putut fi minunata. Si altadata asa si era. Nu, nici maxar nu-mi mai permit sa imi amintesc de vremurile cand imi lustruiam ghetutele asteptand ca ele sa fie umpplute cu dulciuri.

Si acum astept, insa ceea ce astept nu poate sa vina. Am obosit sa trec prin astfel de momente in care nu pot privi catre viitor din cauza zidului inalt si solid aflat la doar un pas in fata mea. Chiar daca perspectivele sunt incurajatoare, momentul critic poate anula tot.

Dar eu il mai astept... inca il mai astept pe Mos Nicolae...

In cautarea cartilor pierdute

Cand te gandesti la un anticariat, prima imagine ce iti vine in minte este aceea a unei micute pravalii cu vechituri. Daca esti o persoana pasionata de carti, te vei gandi la un loc in care poti gasi carti vechi, citite si recitite, cu un farmec al lor ce incearca sa concureze vitrinele dichisite ale librariilor.  Astfel de locuri nu se gasesc insa in toate orasele. Daca in capitala ele sunt destul de raspandite, in provincie oferta nu este atat de bogata. Un anticariat online poate fi solutia de compromis prin care acele carti mai greu de gasit devin accesibile unui public mult mai larg. Imi amintesc cum tanjeam pe vremuri dupa anumite carti si nu aveam unde sa le gasesc. Pe atunci insa nu explorasem asa mult mediul virtual, nu ii intuiam beneficiile si rareori ma aventuram la cumparaturi online.

Imi plac cartile vechi, dar imi plac si cartile noi. Cand caut una anume, nu fac pretentii, fie ca e o editie noua, fie ca e una mai veche, sunt la fel de incantata. Cu aproximativ un an in urma, am descoperit un loc in spatiul virtual, in care puteam gasi o oferta de carte pe gustul meu. Pe atunci, era doar un anticariat online. Intre timp a crescut si si-a alipit si o librarie online, astfel ca poate satisface ambele gusturi, daca pot spune asa. E drept ca pe segmentul de librarie online oferta nu este inca foarte vasta, insa preturile sunt foarte bune.

Huliganii- Mircea Eliade

Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de blog, demult, am citit doar povestiri fantastice. S-ar putea spune ca Eliade este unul din scriitorii mei preferati, dar exprimarea ar fi desprinsa din limbajul cotidian si s-ar pierde mult din substanta simtirilor mele. Asadar, mai potrivit mi se pare sa spun ca Eliade este unul din scriitorii a carui opera mi s-a infiltrat in suflet. De cate ori am citit din cartile sle, m-am cufundat intr-o atmosfera densa, intr-un timp indepartat si fascinant, cu oameni supusi framantarilor de constiinta, cu decoruri patrunzatoare, dar subtil descrise. Desi dedicat mai mult interiorului decat exteriorului, Eliade reuseste sa te transpuna in atmosfera epocii interbelice fara sa iti dai seama. Senzatia de regasire a unei lumi trecute este atat de pregnanta, incat eu, cel putin, de cate ori reluam lectura, inainte de a deschide efectiv cartea, ma gandeam la cele dinauntrul ei ca la ceva viu- o lume care exista intre paginile cartii, al carei timp incremeneste cand cartea este inchisa.

Romanul Huliganii face parte din ciclul Intoarcerea din rai, un ciclu neterminat insa. Ca si in romanul ce il precede, unitatea actiunii nu este data de un singur erou principal, ci de cadrul si multitudinea de personaje ce se intersecteaza, fiecare cu povestea sa, cu framantarile sale. Ca personaj generic- tanarul intelectual interbelic, cu preocupari antitetice ce totusi se imbina armonios- distractia si gandurile profunde, dorinta de innoire, de creare a unei noi oranduiri. Sentimentele- dragostea, ura se dezvaluie dintr-o perspectiva mai degraba lucida.