Misterul de Craciun. Ca intr-o oglinda, in chip intunecat...

Desi Craciunul a trecut, aceste doua carti mi-au ramas in minte si nu mi se pare tardiv sa va vorbesc despre ele. Jostein Gaarder imi era cunoscut de cativa ani buni, gratie romanelor Lumea Sofiei si Fata cu portocale, pe care le-am citit foarte captivata la vremea respectiva. Citind cele doua carticele din titlu in preajma Craciunului, urmand indeaproape momentele din ele, m-am lasat cuprinsa de atmosfera mirifica premergatoare sarbatorii si apoi am gustat bucuria Craciunului invaluita de sentimente noi.

Misterul de Craciun cuprinde primele 24 de zile ale lunii decembrie si se invarte in jurul calendarului de advent (obicei necunoscut mie pana acum si asupra caruia il rog pe Rudolph sa imi dea mai multe amanunte), pe care un baietel pe nume Joakim il primeste in dar de la un batran librar- un calendar neobisnuit lasat pe raftul librariei de un misterios vanzator de flori. Calendarul acesta dezvaluie o poveste fascinanta, plina de mister, a unei fetite pe nume Elisabet, care intreprinde o lunga calatorie din Norvegia, stabatand intreaga Europa, pana la Bethleem. Pelerinajul este insa unul neobisnuit, caci antreneaza personaje legendare, ingeri si oi, si, in plus, strabate istoria in sens invers, pornind din secolul XX pana in anul Nasterii Domnului. Calatoria este una initiatica, in istoria Europei si a crestinismului deopotriva. Insa povestea nu ramane doar una dintr-un calendar de advent, caci, cu multi ani in urma, o fetita cu acelasi nume a disparut in realitate din oras, din acelasi loc ca si eroina calendarului de advent.

Cateva randuri printre ganduri

Inca un pic si va fi gata si acest an. Parca in fiecare an aceleasi ganduri ma strabat in aceasta perioada. Si ma incearca nevoia de retrospective, de planuri pentru anul ce va sa vina, uneori imi pare rau ca anul se sfarseste, alteori parca abia astept sa inceapa un alt an, mai bun. Cum e acum, greu de spus. N-a fost un an prea bun, dar poate nici cel mai rau. Si daca imi pare rau ca se duce, e mai degraba un regret fata de timpul ce se scurge mult mai repede decat as dori. Pe de alta parte, treispele din coada acestui an parca si-a cam facut efectul, daca e sa privesc in urma asupra evenimentelor mai importante, dar per ansamblu, poate ca tot raul e inspre bine si viitorul acela impalpabil va arata mai bine. Cel putin asa ne place celor mai multi dintre noi sa credem si daca n-ar fi asa, n-am putea trece peste momentele nefavorabile ale vietii.

Spiritul Craciunului inca pluteste in aer, in seara aceasta am privit cerul plin de stele si le-am putut vedea ca pe ceva miraculos, ca pe un fenomen extraordinar, nu ca pe o banalitate. Luminite aprinse prin curti, pe la ferestre, prin pomi... Afara nu e foarte frig si aerul e intesat de povesti. Demult n-am mai visat fara sa fiu adormita. De fapt, asta ar fi trebuit sa o spun in recenzia cartii pe care o citesc, dar nu m-am putut abtine. Imi amintesc ca obisnuiam candva sa visez inainte de a adormi, sa ma las purtata de ganduri, de inchipuiri intr-o lume care arata asa cum eu ma gandeam, in care totul se desfasura dupa cum imi imaginam eu. Am uitat sa fac asta, nu mai stiu nici eu de cand. Poate ca n-ar strica uneori sa  repet experienta, dar oare mai pot?

O seara cu povesti despre Craciun

La invitatia Editurii UNIVERS, joi seara am participat la evenimentul Craciunul intre biserica si mall, alaturi de  Constantin Piștea, Alexandra Blaș, Ciprian Enea și Dragoș Butuzea, intr-un loc in care m-am simtit minunat si in care imi doream de mult sa merg- ceainaria La un ceai. Decorul te imbie la povesti despre carti, despre Craciun, despre copilarie, despre viata. Am avut ca punct de pornire cartile din seria de autor Jostein Gaarder, mai precis cele ce se tes in jurul acestei importante sarbatori ce se apropie- Misterul de Craciun si Ca intr-o oglinda, in chip intunecat. Pe prima dintre ele, pe care am si citit-o si va voi povesti despre ea, mi-am luat-o, premonitoriu parca, de la Kilipirim. N-as vrea sa ma abat prea mult, insa trebuie sa spun ca nu intamplator am ales cartea, fiind deja familiarizata si cucerita de stilul lui Jostein Gaarder, al carui nume, in sfarsit, am aflat cum se pronunta corect. 

Am povestit asadar despre Craciunul de azi, despre cel din amintirile noastre, despre semnificatiile Craciunului pentru fiecare dintre noi. O discutie interactiva, fara fraze invatate pe de rost sau discursuri epatante- o intalnire ca intre prieteni, un castig spiritual pentru fiecare dintre cei prezenti caci, in orice imprejurare, Craciunul ne transpune intr-o stare aparte.  

Sa-i scriu sau nu lui Mos Craciun?

Daca ar fi sa-i scriu acum o scrisoare lui Mos Craciun, cu siguranta ea ar cuprinde cateva carti, desi nu m-as supara daca Mosul mi-ar aduce altele decat cele de pe lista, caci, inainte de orice, surpriza este esentiala pentru mine. De fapt, si cadourile pentru cei dragi ar putea cuprinde carti. Chiar si pentru cei ce nu au obiceiul de a citi, as gasi eu ceva care sa li se potriveasca si, mai ales, sa ii atraga in minunatul univers literar. Deja pot spune ca am facut un astfel de cadou, putin anticipat, dar cu acelasi pretext al Craciunului si, sper eu, ca surpriza mea a fost bine primita.

Nu-mi permite timpul sa alerg prea mult dupa cadouri, caci eu nu am o sanie fermecata ca a Mosului, asa ca prima mea vizita va fi intr-o librarie online, din care voi culege in cosul virtual cate ceva  pentru fiecare. Sa nu credeti ca pe mine ma voi lasa deoparte, caci obisnuiesc sa-mi fac singura cadou carti, cam saptamanal, dar cu atat mai mult la momente speciale, incat doar eu si cu mine stim ca ne-am facut reciproc cadouri. Asa ca, pentru mine, voi vizita un anticariat online, plin de titluri ce ma atrag de fiecare data mai ceva ca magnetii. Am eu in vedere cateva titluri, dar sunt deschisa oricarei tentatii livresti, cum mi se intampla mereu. Caut ceva, gasesc si altceva si in final sunt mai bogata cu cateva carti la care poate nici nu ma gandisem pana atunci.

Colindam, colindam

Sambata trecuta, la invitatia lui Loopoo, adica Marian Grecu, am asistat la un frumos concert de colinde la Sala AGIR- Asociatia Generala a Inginerilor din Romania. Sub titlul Colindam, colindam am ascultat corul Concertino Junior, compus din elevi ai Liceului Teoretic Horia Hulubei din Magurele,  si corul AGIR (al seniorilor) numit Concertino, ambele sub obladuirea doamnei dirijoare Teodora Stirbu. Din acest cor fac parte si Marian si sotia sa, Madalina, si am avut ocazia sa-i cunosc personal, nu doar virtual, pe amandoi.

In afara colindelor, spectacolul a cuprins si alte momente muzicale speciale- recitaluri la pian si vioara ale elevilor de la Scoala de arte nr. 5, iar studentii de la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti- Conservator ne-au incantat cu vocile lor deosebite. S-a cantat din suflet, pentru suflete. A fost o experienta minunata, emotionanta, mai cu seama pentru mine, care in timpul spectacolului ma gandeam la bunicul meu, caruia ii plac foarte mult evenimentele de acest fel, mai cu seama copiii si tinerii pasionati de muzica adevarata.

Am aflat ca astfel de concerte au loc de mai multe ori pe an, in preajma unor momente importante si cu siguranta voi mai merge si altadata, daca, bineinteles, voi fi invitata. Nu stiusem ca Loopoo are aceasta pasiune si am fost surprinsa de acest lucru. Ii multumesc asadar pentru invitatie, pentru experienta inedita pe care mi-a dat ocazia sa o traiesc.

La un ceai...despre Craciun

Copilaria nu piere niciodata din sufletele noastre. Craciunul este, poate, unul din putinele momente in care putem descuia lacatele ce o tin prizoniera si, totodata, unul din motivele pentru care copilaria continua sa traiasca in noi. In fiecare an, de Craciun, retraiesc fara sa vreau emotiile ce au incoltit in sufletul meu inca din copilarie. Amintirile legate de Craciun au un farmec ce atinge miraculosul, au aroma de scortisoara, de cozonac, de coji de portocala si ne invaluie in aura lor magica, euforica. Va invit sa depanam povesti de-ale Craciunului de ieri si de azi, joi seara pe la 7, La un ceai, pe str. Luigi Cazzavillan nr. 25, la evenimentul organizat de Editura Univers si la care vor participa Constantin Piștea, Alexandra Blaș, Ciprian Enea și Dragoș Butuzea.

Mai multe detalii gasiti in pagina de Facebook a evenimentului. Va astept cu drag!

Intre brazii fiecarui an...

Ce greu venea candva Craciunul! O vesnicie parca se scurgea intre brazii fiecarui an. Momentul impodobirii bradului si aerul feeric ce cobora in incapere, zumzetul sarbatorii si caldura ce ne cuprindea sufletele faceau ca timpul acela sa para ceva rar si scump. Si acum... parca mai ieri dadeam jos ornamentele din brad, cautand vreo bomboana uitata printre ambalajele stralucitore atarnate de crengile sale ce picurau ace verzi pe covor. Nici nu s-au stins bie aceste imagini, ca un alt bradut a poposit in prag de seara, prin ger, prin ceata, dupa un drum lung. L-am ajutat sa-si desfaca crengile, i-am dat sa bea si  nu mai e mult pana ce il voi imbraca in culori de sarbatoare.

La fel de repede vor trece zilele in care el va aduce o umbra de copilarie peste sufletele inghetate si va potenta miracolul Craciunului in inima celei mici. Brazii fiecarui an vor sa isi impleteasca intre ei crengile, asa repede alearga unul dupa altul. Amestec de bucurie si nostalgie, cam asta inseamna astazi Craciunul pentru mine. Intr-o vitrina am zarit o papusa. Simpla,de carpa, cu ochi facuti din margele. Nu era mare si nici scumpa. Era o papusa asa cum ar fi dorit copilul ramas, undeva, in adancul sufletului meu. Candva, am primit una asemanatoare. I-am aratat-o celei mici. Nu i-a placut. Altele sunt gusturile acum. Poate ca Mosul mi-o va aduce mie, daca in inima mea inca mai exista un copil care sa-si doreasca o jucarie... zarita intr-o vitrina...