sâmbătă, 2 aprilie 2011

Compromisul- un rau necesar


Fiecare din noi si-a conturat intr-un fel sau altul propriile principii, propriile aspiratii si  dorinte...fiecare are propria viziune despre viata si modul in care si-ar dori sa se desfasoare aceasta. Insa nu ne traim viata in mod izolat...cu sau fara voia noastra, ne desfasuram existenta in cadrul unei societati guvernate de reguli, scrise sau nescrise, interactionam cu alti oameni, care la randul lor au anumite conceptii, interesele noastre intra in conflict cu ale lor, si adesea si cu regulile pe baza carora e construita societatea. Trebuie sa respectam legi, trebuie sa traim intr-un cadru trasat de altii...scoala, apoi munca pentru a procura resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor noastre...nu ne putem dedica intreaga viata placerilor, satisfacerea dorintelor noastre este conditionata de cele mai multe ori de anumite activitati pe care sa le desfasuram...Compromisurile fac adesea parte din cotidian...uneori mai marunte, alteori mai mari...fie ca renuntam la satisfacerea unei dorinte sau a unei placeri in favoarea unei activitati impuse sau necesare, fie ca ne incalcam unele principii, pentru a nu pierde sau pentru a castiga ceva intr-o anumita situatie. Compromisurile marunte nu ne afecteaza intr-o masura semnificativa gradul de multumire interioara. Uneori nici nu le sesizam, caci am fost educati in respectarea unui minim de reguli. Cele mai mari insa produc anumite efecte asupra starii noastre de spirit, declanseaza sentimente de nemultumire, de frustrare...Sunt situatii in care suntem impinsi de imprejurari sa acceptam compromisuri majore...acestea ne pot marca cel mai mult viata, pe acestea e important sa le evitam, pentru a ne feri de o viata plina de regrete.

2 comentarii:

  1. Compromisurile majore te afecteaza atunci cand mai ai si constiinta, altminteri poti face compromisuri toata viata fara sa te afecteze. Pe cine nu-l doare capul de constiinta nu are nicio ezitare in a face compromisuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. E mult de vorbit pe tema asta, adica sunt cazuri si cazuri. Intotdeauna compromisul scoate in evidenta 'lupta' dintre bine si rau, legal si ilegal, moral si imoral.
    Sunt cazuri cand ne mintim constiinta interpretand situatia subiectiv, insa compromisul nu ar trebui sa aiba loc in viata noastra.
    Sunt totusi cazuri si cazuri. De exemplu:
    - un prieten mi-a relatat ce a patit o prietena cu conditia sa nu spun nimanui. Insa pentru a o ajuta trebuia sa aflu unde s-a ascuns, iar acest lucru nu il stia decat fratele ei.
    Problema a fost ca fratele ei nu a vrut sa imi dea adreasa pana nu ii spun de unde stiu de 'intamplare'. Si am facut un compromis.

    deci, cazuri si cazuri ..... raul cel mai mic....

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...