vineri, 8 aprilie 2011

In febra plecarii


Nu stiu de ce, plecarile astea de-acasa, chiar si pentru un week-end, declanseaza o stare febrila, agitatia e la cote maxime...desi am incercat sa fiu altfel, innebunita fiind in copilarie de plecarile in concedii, cand facutul bagajelor incepea cu o zi doua inainte si se terminau la cateva ore dupa cea preconizata pentru plecare...vad ca tot agitata am ramas, ca un pepsi...cu deosebirea ca eu nu incep decat in ziua plecarii, cel mult cu o seara inainte daca plecarea trebuie facuta cu noaptea-n cap. Am facut eu bagaje si la 4 dimineata...deci am experienta la aruncatul lucrurilor in viteza intr-o geanta...dar si in uitatul unor obiecte importante. 
Ce mi-ar place sa-mi pot face bagajele fara stres, sa nu dau importanta evenimentului, sa nu mai fug de colo-colo cu cate ceva in mana, invartindu-ma adesea in loc...logica mea dispare tocmai cautand sa fac totul cu logica. In ultimele ore incerc sa ma concentrez, sa impart totul in categorii, incercand sa nu uit nimic. De cand cu bebele, am si mai mult de munca, pentru ea sunt destinate cea mai mare parte a bagajelor...de fiecare data car aproape jumatate din dulapul cu hainute...si niciodata nu apuc sa o imbrac cu mai mult de un sfert din ce iau...dar...sa fie acolo. 
De fiecare data mama ma suna sa imi spuna sa nu uit pijamaua sotului meu...stie ea de ce...are experiente din astea. O data a uitat sa-i puna tatalui meu pijamaua, altadata a uitat sa-i puna haine, (avea saracul o singura pereche de pantaloni si pentru plaja si pentru seara), in timp ce pentru noi carasem 3 valize din alea mari, de tip vechi, daca le mai stiti, basca perne, pernute si plapuma, de batrana Dacie mergea cu fundul pe jos.  Culmea ca din toate valizele alea, nici daca ne schimbam de cateva ori pe zi, nu apucam sa epuizam garderoba. Acum nu mai avem valize, imi car hainele in sacose de Carrefour...de fapt impart sacosa cu sotul meu, si parca nici asa nu le consumam pe toate. Dar se intampla sa nu-i pun tricoul pe care il voia, ci un altul...si o regula...de cate ori mergem noi la Bacau, vremea e ploioasa...se pare ca nici acum nu se va dezminti.

4 comentarii:

  1. Daca pleci mai putin de 3 zile, nu se merita sa faci un bagaj mare. Nu o sa ai timp sa te bucuri de ceilalti, pentru ca trebuie sa despachetezi, apoi la plecar te gandesti ca terbuie sa impachetezi. cateva haine, cat sa intre intr-un rucsac de serviciu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu, cand eram mic, imi indesam hainute din dulap in niste sacosele si ma faceam ca plec la tara. Atat de mult imi placea sa calatoresc, cu orice, tren, masina, autobuz. Nu mi-am pierdut obiceiul, ba dimpotriva. Acum, bucuria mare e cand facem bagajul pentru plecat undeva, in concediu, de exemplu. La intoarcere, a stat bagajul nedesfacut si o saptamana, ca n-a avut numeni chef sa-l desfaca :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimeni nu e perfect. Insa daca incerci sa faci totul perfect, intervine frica de a nu gresi. Cand intervine frica de a nu gresi, aceasta se transforma in stres. Stresul, in afara de efectele negative asupra fericirii personale si asupra sanatatii, mai are dezavantajul ca-ti micsoreaza capacitatea de concentrare distributiva. Deci, cu cat esti mai stresata, cu atat poti gresi mai mult.

    Da-o-ncolo de perfectiune! Nu perfectiunea asta e importanta in viata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de mult m-am stresat, tot am uitat sa iau ouale de tara...iar cand am plecat ieri spre casa, am uitat sa iau din frigider o parte din mancarea pentru asta mica. :))) Zapacita mai sunt!

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...