miercuri, 27 aprilie 2011

Dilema fotbalistica


Ii invit mai mult pe baieti, dar nici fetele nu sunt excluse, sa incerce sa ma lamureasca si pe mine intr-o problema...legata de fotbal. Eu inteleg pasiunea pentru fotbal, mai inteleg si ca a vedea un meci pe stadion e mult mai interesant decat in fata televizorului, e alta atmosfera...inteleg sa fii fanul unei echipe...e normal sa ai preferatii tai...dar nu inteleg de ce suporterii merg pe stadion ca sa se bata, sa arunce petarde, fumigene sau altele asemenea...nu inteleg de ce atata scandal,
circ si orice altceva fara legatura cu scopul teoretic al unui meci de fotbal. Unde e placerea? Mergi sa vezi meciul sau sa te bati cu galeria echipei adverse? De ce se recurge la violenta intre cei care merg pe stadion? Inclin sa cred ca alora putin le pasa de sport in sine, important e sportul pe care il practica ei, nu echipele din teren...si la o adica, de ce trebuie sa fie o tragedie daca echipa ta preferata pierde? De ce trebuie sa te folosesti de rezultatul unui meci ca prilej pentru a te rafui cu fanii celeilalte echipe? Ce au de impartit oamenii astia? Daca pierd...le e ciuda pe ceilalti...daca e sa castige echipa lor favorita, tot se iau de ceilalti, de data asta pentru ca au fost mai prosti...Serios, asta nu se mai cheama pasiune pentru fotbal...nici nu stiu cum sa-i spun.

3 comentarii:

  1. te lamuresc eu repede. Pustii aia care se bat pe stadion sau in apropierea lui n-au gasit o forma mai buna de a-si manifesta "barbatia" si smechereala lor. SUnt in genere copii de 16-19 ani care asa stiu, sub adapostul unor cutii cu bere, sa-si arate talentul lor masculin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu @ loopoo. Mersul la stadion este un pretext de a-si manifesta violenta. Gasesti un motiv care sa se justifice moral si.... poti sa dai in cap oricui, fara sa te simti vinovat pentru asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai nu cred ca se infrangerea justifica moral comportamentul lor. Pana la urma, ce pierd ei personal, in mod concret?

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...