vineri, 8 martie 2013

Cativa stropi de primavara, din strafundurile mintii

Sacul cu bunataturi s-a revarsat iar la noi acasa. Doar maine este sarbatoarea marcata de obiceiul prepararii mucenicilor- sau sfintisori, cum li se spune pe-acolo de unde vin eu. In alti ani mi-am incercat talentele culinare pentru acest eveniment, dar anul acesta n-o voi mai face, deoarece bunica mea a pregatit special pentru noi mai devreme traditionalii colacei si i-a trimis cu trenul la capitala. Cum eu nu ma pot lafai mancand, sunt suficienti acestia si oricum vom prepara si mucenici cum se fac in zona asta. Este unul din momentele din an in care deosebirile dintre cele doua zone ale tarii devin pregnante, ca si cum am fi o familie mixta, reunind doua natii sau doua religii diferitee, desi nu e deloc asa. Suntem amandoi romani si amandoi ortodocsi. Si totusi, diferente de acest gen nu sunt putine, dar sunt interesante.

In afara de sfintisori, am mai primit 3 ghiocei plapanzi de la tara, din curtea bunicilor in care am petrecut cele mai frumoase momente ale copilariei. Acolo cred ca mai e inca zapada, trebuie sa intreb. Cand am vazut stirea cu elicopterul prabusit intr-o comuna invecinata, am ramas surprinsa sa vad atata zapada si acum imi imaginez cum acesti ghiocei au scos tematori capetele in acel strat de zapada.


Si azi este 8 Martie- o zi in care tin sa urez La multi ani fericiti si sa le doresc toate florile si bucuriile din lume, in primul rand mamei, bunicii Flori si bunicii Pia, surorii mele, precum si  tuturor femeilor pe care le cunosc ori nu le cunosc, dar citesc acum aceste randuri ale mele

Eu mi-am facut cateva mici cadouri in avans, am innoit cate ceva prin garderoba, dar nu prea mult, caci vreau sa mai slabesc si n-are sens sa investesc in lucruri care or sa-mi ramana mari. Totusi abia imbracand pantalonii cei noi am realizat cu adevarat ca s-au dus 9 kg in 2 luni. Eu purtam pantaloni stil trening, desi nu erau de trening, dar erau largi, asa era modelul lor, chiar si in urma cu 2 luni tot nu ma strangeau.

Datorita voua s-au strans comentariile necesare plantarii unui copacel. Am avut ceva emotii ca nu voi reusi, dar nici nu am vrut sa cer insistent comentarii. Va multumesc asadar pentru sprijinul oferit. Sper sa va placa si cea de-a doua carte aleasa de mine, la jumatatea careia am ajuns- deh, timpul asta, soarele si alte treburi nu mi-am permis sa-mi vad de lectura cat ar fi trebuit. Si ziua de astazi se arata a fi una imbietoare, inca nu am un plan de bataie, cel putin pentru prima parte a zilei. Fara sa simt, iar s-a scurs saptamana, zboara dom'le timpul asta, ceva de necrezut...

Oricum, sunt intr-o dispozitie relativ buna, mai trece asa cate un nor, dar incerc sa nu-i dau atentie. Maine seara astept selectia nationala EUROVISION. Eu il sustin pe TUDOR TURCU, cu melodia HELLO. Desi desfasurarea si rezultatele acestui tip de competitie sunt mai mereu puse sub semnul intrebarii, de dragul spiritului competitiei, a adrenalinei si nu in ultimul rand, a preferintei mele, ma las antrenata in vizionarea selectiei.

Acum trebuie sa ma gandesc ce urmeaza sa fac, in ce fel sa ma rasfat pana ce-mi vine acasa cel care ma rasfata. Idei se gasesc, resurse pentru realizarea lor sa fie. 




6 comentarii:

  1. La Multi Ani, din intuneric!

    P.S. Despre Eurovision nu ma pronunt. Suntem atat de "tristi" la capitolul asta... Si nici politica nu ne ajuta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Si din lumina cand?:)
      Intr-adevar, e dezamagitor subiectul Eurovision, dar de data asta fac exceptie pentru ca imi place o melodie si interpretul sau.

      Ștergere
  2. La multi ani, doamna Andreea!
    Sa va bucurati de sanatate si de o viata lunga si frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...