sâmbătă, 30 martie 2013

Multumirea mea, nemultumirea lui

Cand eram si eu ultra-multumita de progresele mele, de apropierea schimbarii decadei la cantar, sotiorul meu, ale carui preferinte in materie de forme mi-e greu sa le inteleg, sa le descriu etc., imi sugereaza sa ma opresc aici, gandindu-se ca voi slabi prea mult. Are el un feeling ca nu as fi eu multumita nici cu 60 si un pic. Si ca pana nu ajung bat, tot grasa ma voi vedea. Stiu, el se gandeste in primul rand la sanatate. Dar eu i-am argumentat ca mai sanatos de atat nu cred ca ar putea spune ca ma pot hrani. E drept, cantitatile sunt reduse, dar altfel, regimul meu e ecgilibrat. Contine alimente si substante nutritive din toate grupele.



Ceea ce nu mananc eu sunt chestii nesanatoase pentru oricine. Si de altfel, fara exercitii fizice, ritmul nu ar fi prea accelerat.  Si eu care credeam ca siluetele de manechin sunt tot ce-si pot dori barbatii. Dar cand ii prezint poze cu mine la 50 de kile, de ziceai ca-s sora cu fii-mea, stramba din nas ca eram prea slaba. Ca n-aveam fund in pantalonii scurti minusculi si alte alea. Iar eu pot spune ca a fost singura perioada in care am fost vreodata multumita de greutatea mea. Nici cand eram pustoaica sau mai ales atunci, si cine ma stie de atunci poate confirma, nu am fost multumita de silueta, plinuta sau mai mult de atat am fost intotdeauna.

Si acum, o data intrata pe un fagas bun, nu am de gand sa ma opresc aici. Nu inca. Chiar daca, dupa doua nasteri, nu pot sa ma mai gandesc la un trup perfect nici la o greutate ideala. Totusi, stiu si simt ca pot, fara sa-mi periclitez sanatatea. Ba chiar cred ca ii fac un bine organismului, il curat de o parte din toxinele acumulate de-a lungul timpului. S-a dus vremea in care gras era sinonim cu sanatos. Acum e invers.

In timp ce sotiorul meu e la randul lui nemultumit de oarece colacei aparuti in zona abdomenului. Eu zic ca nu vrea sa-l ajung. El are 69. De kilograme, nu va ganditi la altceva cum m-am gandit eu scriind numarul asta. Eu- am 71 astazi. Sunt aproape de greutatea lui.

Of, barbatii...

2 comentarii:

  1. Ha ! Ha ! Cred ca e un pic asa invidios sau gelos ! Si isi face probleme sa nu cumva sa incepi sa te uiti la el cu un ochi mai critic daca cumva il intreci (in jos) la greutate !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Ca nu cumva sa incep sa vad tentativele lui de colacei mai mari decat sunt. :))) Si nu prea sunt, dar asa vad eu raportat la mine.

      Ștergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...