vineri, 29 martie 2013

Focarele de infectie de langa noi

Acum ceva vreme am vazut o stire referitoare la un fost spital devenit focar de infectie din pricina probelor biologice nedistruse din fostul laborator de analize, devenit si el extrem de rapid paragina, ca si restul spitalului. Bineinteles, totul prezentat in cel mai indignat ton posibil. Dar  focarele de infectie de acest tip nu se ascund doar in astfel de locatii, care, oricum, prin imaginea lor indeparteaza oamenii obisnuiti. Acolo, de regula, doar persoane pentru care sanatatea e ultima problema se incumeta sa paseasca, ba chiar sa si locuiasca in ruinele care le ofera un adapost. Noi, ceilalti, mai ales copiii nostri, trcem zilnic pe langa obiecte ce prezinta urme biologice cu potential de infectare. Si despre acestea rar auzim cate ceva la TV, iar masurile luate impotriva fenomenului sunt si mai greu observabile.



In locuri aparent inofensive, pe care nu te-ai gandi sa le ocolesti, in locuri in care copiii se joaca, pe spatii verzi sau iarna, acoperite de zapada, seringi si ace folosite de cei ce se drogheaza te infioara prin prezenta lor. Oricand copilul tau s-ar putea intepa cu un astfel de ac, curiozitatea lui gasind in iarba sau in zapada un obiect atat de interesant pentru el, poate fi foarte periculoasa. Daca nu stii dinainte ca un anumit loc este folosit de inconstienti din astia, iti expui copilul unui mare risc. Si din pacate, nu ai nici un indiciu pentru a recunoaste un astfel de loc.  Poate fi oriunde si mai ales in zone in  care se pot juca cei mici.

Un astfeld e loc se afla langa blocul meu-  un mic spatiu verde in care copiii adora vada sa se joace, deoarece este ferit de masini, iar iarna acolo zapada se  pastreaza mai mult timp. Intr-una din serile inzapezite, cea mica se juca acolo, eu o priveam de pe margine. Nu stiam nimic. La un momentdat vine un barbat si imi spune ce se petrece acolo noaptea, sfatuindu-ma sa iau copilul de acolo. Si chiar cand o extrageam oe cea mica peste gardutul de fier, la picioarele mele am zarit un astfel de ac, in zapada, care altfel putea ascunde cu succes obiectele incriminate. Omul pesemne locuia intr-una din casele de langa si avea ca panorama nocturna rondul respectiv cu toate chestiile neplacute si nedorite petrecute acolo.

De altfel, si in parc am vazut de cateva ori seringi sau ace, dar nefiind in iarba, au fost usor de vazut si indepartat. Chiar locurile de joaca pentru copii sunt preferate seara tarziu de tineri ce nu sunt interesati in mod expres de a se da pe tobogan, dar totusi fac si asta, ci de a se juca cu vietile lor. Si, indirect, si cu ale altora, nevinovati de viciul lor.

Un comentariu:

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...