sâmbătă, 2 martie 2013

Sa gatim, zic!

Dupa ce in prima parte a zilei a trebuit sa mergem la tara, ca facea soacra-mea un parastas- care mie mi se pare putin ciudat, caci nu cheama oameni la masa, ci imparte farfurii cu mancare prin vecini- acum, spre seara, m-a apucat pofta de gatit, de ceva bun pentru ceilalti, caci eu nu m-am atins nici de sarmalele soacra-mii, dar nici de prajitura ce se coace incuptor nu ma voi atinge. Am calcat stramb cu doua inghitituri de coliva, atat, n-o fi foc, suplimentez sportul.

Si acum sa va zic ce prajitura am facut. O prajitura cu mere rase.

Am folosit urmatoarele ingrediente:
6 oua
un plic zahar vanilinat
5 linguri zahar pudra
7 linguri zahar tos
100 gr margarina
un varf cutit de sare
250 gr faina
un praf de copt
2 linguri cacao
2 lingurite scortisoara
vreo 6 linguri bune de mar ras(am avut la borcan, dar trebuie echivalentul a 3 mere potrivite)


Am pus ouale cu toate cele trei tipuri de zahar intr-un vas, le-am mixat pana s-au omogenizat bine, apoi am adaugat margarina. Nu toata, o mica bucata o folosisem la uns tava. Am mixat din nou. Pe urma, in alt vas am amestecat faina, cacao, scortisoara, praful de copt si putina sare, pe care apoi le-am amestecat cu compozitia din oua. Dupa ce s-a omogenizat bine, am pus si merele rase, am amestecat si am turnat tot in tava unsa cu margarina si tapetata cu faina. Trebuie data la cuptor vreo 40 de minute.


Acum astept sa se coaca. Se poate orna cu zahar pudra si/ sau glazura.

Atmosfera e una de duminica, nu ne vine sa credem ca mai avem si maine o zi pentru noi. Din cauza ca noi mergeam de obicei duminica la tara. N-am avut aproape deloc timp de citit si eu speram sa termin azi cartea, mai am vreo 50 de pagini, dar nu cred sa reusesc.


O seara minunata va doresc!

6 comentarii:

  1. Mama soacra a dvs. a facut parastas, astazi? Si socra-mea, la fel: de sapte ani, pentru tata socru. Am fost cu coliva la biserica, apoi la cimitir; aceleasi farfurii impartite prin vecini si o masa restransa in familie. Sarmalele au fost delicioase, cam grase, acum ma cam supara ficatul. S-a mancat, s-a glumit, mortii se uita repede...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, la noi a fost de 9 luni tot pentru socru, dar noi am ajuns tarziu, cand se statea la masa in familie. Restransa caci pe vremea asta rece e lipsa de spatiu. Si a fost frig, de nu m-am mai oprit ca de obicei la padure.

      Ștergere
  2. Dumnezeu sa-l odihneasca! ...
    Noi trebuia sa-i facem parastasul pe 31 martie, cu bucate de post, ca de obicei - doar se stie, martie nu lipseste niciodata din post! - numai ca, de data asta mama soacra a hotarat ,,sa-i dea" mancare de dulce, ,,c-o pofti si el, saracul!"

    Ziceti c-am fost mai harnic la lista de carti? Asa o fi...
    Sper ca nu voi mai fi ,,urechiat" pentru ,,dezamagirea lunii" (Cainul lui Saramago).
    Ati citit comentariile la lista de lecturi din luna ianuarie?

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit, stiu despre ce vorbiti, dar de data aceasta nu va mai trage de urechi nimeni. Ce sa facem? O carte nu poate placea tuturor, fiecare avem dreptul si chiar avem opinii proprii, uneori diferite de asteptarile autorilor. Iar noi, bloggerii astia mici, nici macar nu avem competente de critici literari, doar ne exprimam opiniile, subiective, neavizate, opinii de oameni simpli, nu? Pana la urma si noi ne expunem opera publicului larg prin intermediul blogului si putem fi si noi criticati, ca doar nu ne poate place toata lumea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei, poza nu am facut. Iar acum nu prea mai am ce trage in poza. :))) Se pare ca le-a placut, am gustat si eu asa, cat iei cu degetele si mi s-a parut buna, dar nu pun baza pe simturile mele gustative, care s-au dezvatat de dulciuri.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...