
Sursa
Acel potential creator existent in multi dintre noi este inabusit inca dinainte de a fi constientizat. Ori ramane anonim, ferecat intre peretii umezi ai unei casute bolnave. Chinuindu-se sa incropeasca un pranz din cativa cartofi si doua cepe, scurgand ultimele picaturi de ulei din sticla, o femeie canta. Glasul sau se intretaie cu zgomotele cutitului ce loveste fundul de lemn si cu bolborositul apei din oala de pe aragaz. In casa e frig, doar in preajma aragazului se simte o caldura toxica. Geamurile se aburesc, vocea rasuna nestingherita, dureroasa. Miroase a saracie.
Lansari de carte, festivaluri, simpozioane, concerte. Cum ar putea sa se gandeasca la cei ce mesteca imbucaturi de saracie, cei pentru care acoperisul de deasupra capullui e subred, poate oricand sa fie smuls de vantul sortii.
E toamna, e frig si ploua. Din departari vine miros de iarna crunta. Cultura ia forma fierturii si a gatejelor din ce in ce mai putine.
Mda. Se poate pune si asa problema. Dar eu vad altfel lucrurile. Intr-adevar, saracia te poate impiedica in situatiile neplacute din viata inveti mult mai multe decat din viata monotona a bunastarii. Inveti la nivel emotional si asta e mai important, cred eu. :)
RăspundețiȘtergere