Câteva fotografii dragi mie

Aceste fotografii le-am făcut în Sâmbăta Mare, când am mers cu bunicii la cimitirele în care odihnesc străbunicii, stră-străbunicii și alții din neamul nostru. Am fost și le-am aprins câte o candelă, să aibă lumină în noaptea Învierii, după cum este obiceiul.

Aceasta este biserica veche, în care acum nu se mai slujește. S-a construit o alta nouă. Când eram mică, mergeam tot cu bunicii, îmbrăcată în haine noi și încălțată cu pantofiori de lac, la slujba de Înviere. Această biserică o înconjuram cu lumânările aprinse în mâini și aceasta este una dintre amintirile cele mai pregnante pe care le am.









Acestea sunt cele două morminte ale celor din familia noastră care s-au dus. Cel cu cei doi brazi ce par a se îmbrățișa este cel în care odihnesc părinții bunicului meu. Alături, în dreapta cum priviți fotografia, este mormântul stră-străbunicilor mei, dar și al mamei bunicii mele și al surorii acesteia- împreună pentru totdeauna, în aceeași bucată de pâmânt pe un deal, la poalele pădurii.






În această fotografie puteți vedea dealurile și pădurea pe care le port în suflet mereu și care mă cheamă adesea să le colind. Anii au trecut și pe coclauri n-am mai ajuns.







Iar aici, în aceste două fotografii, puteți vedea monumentul din satul natal al bunicii, închinat eroilor căzuți în cel de-al doilea război mondial. Printre ei, doi unchi ai bunicii mele, care au pierit la vârsta de 20 de ani și un pic.