Nu mă întrebați ce m-a făcut să-mi îndrept pașii în seara asta către Piața Universității, pentru a asista la cea de-a doua ediție a evenimentului Noaptea Cărților deschise, organizat de Editura Litera cu prilejul Zilei Internaționale a Cărții și a drepturilor de autor, dar și pentru a marca 25 de ani de existență a editurii. Fiasco-ul de anul trecut ar fi trebuit să fie un motiv suficient pentru a alege o altă destinație. Totuți, am sperat, nici eu nu știu prin ce resorturi ale minții, că s-a schimbat ceva, că de data aceasta va fi altfel. Că ideea lăudabilă și plină de sensibilitate, de a oferi, o carte, o floare și un semn de carte, va fi apreciată acum altfel, având un antecedent aducător de gusturi amare.
Nu am mers acolo pentru a prinde o carte gratis, am foarte multe și, oricum, dintre cele ce se anunțau a fi oferite, nu cred că era ceva care să mă intereseze și să nu existe deja în bibliotecă. Mi-ar fi plăcut să culeagă cea mică de pe pavaj o carte și o floare, în oarecare ordine și respect pentru cărți și pentru flori. Mi-ar fi plăcut. Însă nu aici, nu acum. Nu suntem pregătiți pentru astfel de evenimente, foamea vizează orice este gratis, fie că avem sau nu nevoie de acel ceva. Nu știu câți au reușit să vadă ce cărți apucă înainte de a ieși din mulțime și a-și arunca privirea peste ele.
Inițial am stat deoparte de mulțimea adunată lângă gardurile de fier. Am vrut să văd ce se întâmplă, cum se comportă cei care, în mare parte, păreau mai cizelați ca mine, erau îmbrăcați bine, păreau a avea oarece educație. Apoi, când s-a permis accesul la cărți, am văzut oameni ieșind din mulțime cu câte o carte în mână și mi-am zis că totuși va fi frumos, astfel că m-am aventurat și eu laolaltă cu mulțime. Cert e că n-a durat un minut, cât să pășim peste acel gard dărâmat și locul fusese devastat. Garoafe rupte, călcate în picioare, semne de carte aniversare ce avuseseră aceeași soartă.
Am vrut să mă retrag, dar cea mică voia să vadă cărțile și să ia și ea una, căci îi explicasem că este Ziua Cărții și o atrăsese sărbătoarea în sine, probabil își făcuse multe iluzii. Am rămas acolo și mulțimea s-a dispersat. Alexandrei îi era milă de florile de pe jos și le aduna, dezamăgită- dezamăgită de oamenii needucați care luaseră câte zece cărți și nu lăsaseră și pentru copii, dezamăgită de oamenii needucați care călcaseră săracele floricele.
E drept că unii au luat și cărți și flori, cum, de altfel, erau și doamne în vârstă care adunau garofe de pe jos, ca să nu plece cu mâna goală.
Un gust amar, asta mi-a rămas. Și rușinea de a mă fi aflat acolo.
Totusi eu pot sa zic ca am impresia ca inghesuiala destul de dezinhibata si aparent cam inestetica la obiecte oferite gratis nu tine neaparat de gradul de
RăspundețiȘtergerecivilizatie si de felul culturii grupului respectiv, nici macar de GDP-ul lui, cred ca are un substrat regasibil la mai toti
oamenii, desi desigur nu cred ca e prea recomandabil a se aduce minori in asemenea gloate, pt ca nu mi se pare ceva util educativ, chiar si daca obiectele in sine sunt bune de consumat sau admirat de
minori. E mai bine ca minorii sa fie lasati acasa ca cei 3 iezi, desigur insa cu supraveghetor plus instructiuni mai bune de securitate, si doar capra sa se duca sa culeaga diverse, pe care sa le aduca in cos acasa la iezi, dupa cum bine demonstrau si doamnele pensionare care au venit acolo de capul lor fara nepotei. (Ma rog, nu am vrut sa zic ca esti ca o capra, doar ca ma gandeam asa la diverse plus si la articolul despre vaci al lui Decenu, in care e vorba si acolo de un simt de proprietate chiar destul de puternic fata de diverse obiecte tangibile acumulate care devin si ff personale pt cineva).
:))))) Capră, vacă, fain.
ȘtergereDa, nu trebuia să o duc pe cea mică acolo, voi aștepta să se mai civilizeze lumea. Deocamdată...