Viața pe "repeat"

După ziua de ieri, cea de azi pare un vis urât. Prima mea postare pe aprilie. Fără păcăleli, nu m-a păcălit nimeni pe întâi, am scăpat anul ăsta. A încercat soțul ceva, dar s-a păcălit singur. Mă chemase el să-mi arate că s-a stricat ceva la frigiderul cel nou. (Da, poate am uitat să mă laud, am frigider nou, mare și frumos, de ți-e mai mare dragul să-ți iei mâncarea din el.) Și mă duc eu să-mi arate el ce și cum și el de colo- ha, ha, ha, păcăleală, e 1 aprilie! La care eu- hă, hă, hă (mai tare ca el), țeapă, e 31 martie. Așa că a doua zi nu prea a mai avut elan să mă păcălească și, oricum, ne-am luat cu altele mai emportante ce nu admiteau glume și-am uitat.


Per ansamblu, săptămâna a fost tot una plină. Ori încep să mă repet, ori viața mea e o melodie pusă pe "repeat". Dar am reușit să rezolvăm multe, am mai aruncat ceva pietre de moară și m-am mai eliberat de stres. Nu de alta, dar viața e numai una și e scurtă. Așa zic acum, dar când sunt în focul evenimentelor, nu mai am glas. Fizic, m-am mai întremat. Mai tușesc, mai una-alta, dar e departe starea aceea urâtă pe care am avut-o.

A fost și Biencuța pe aici, ieri am ieșit toate trei pe la anticariate și în Cișmigiu. Fiecare s-a ales cu câte două obiecte, soare, căldură, priveliști încântătoare. Multă lume era ieri în Cișmigiu, copaci înfloriți, păsărele care cântau- o plăcere să stai pe o bancă, să citești sua pur și simplu să privești. Dacă aveai bancă pe care să te așezi, căci s-au scos multe bănci, vechi, ce-i drept, dar mai bune decât nimic, și încă nu au fost înlocuite.

Iar azi, cu vremea asta parcă mi s-a strâns și sufletul. Vuiește vântul, îi ascult sumbrul cântec și am senzația că m-am teleportat într-un alt anotimp. Sper să treacă repede acest episod rece și urât. Mai ales că astăzi am zărit primul liliac înflorit.