Câteva rânduri, nimic interesant

Ziua ce tocmai s-a încheiat a avut un aer ciudat. Începând de dimineață, cu norii aceia spectaculoși și ținându-mă în suspans în orele ce au urmat, așteptând ca ploaia să cadă și să mă țină în casă. N-a plouat și nici în casă n-am stat întreaga zi. Am ieșit la amiază, dar am ieșit și seara și, în plus, am reușit să fac și pe bucătăreasa și să termin romanul pe care îl citeam. După săptămâna Altfel, în care activitățile de la grădiniță au fost unele speciale, deși ploaia le-a cam încurcat planurile, urmează vacanța pe care n-am idee cum o voi umple. Având în vedere că nu eu sunt cea care are vacanță, treburile mele nu-și permit să intre în vacanță. Am în plan ceva activități de lucru manual, inspirată și de cele de la grădi, care, de altfel, mă tentează și pe mine, nu doar pe cea mică.



În plus, vom intra în Săptămâna Mare. Treburi ar fi și prin casă destule, în strânsă legătură cu sărbătorile pascale, dar mi-ar place să merg la denii, măcar într-una din seri. Nu cred că îmi încerc talentul la cozonaci, dar ouă roșii voi face cu siguranță. Nu doar roșii, ci în tot felul de culori. Aș mânca niște pască cu ciocolată, cum făcea bunica, dar și una cu smântână, delicioasă, vă garantez.

Ei, s-a făcut târziu, sper să revin mâine. Altfel, eu scriu, scriu zilnic, dar nu pe blog, ci în caiet. Între timp, au devenit caiete. Însemnări, gânduri, începuturi de povești. Ceva îmi scapă sau mă împiedică să ajung la forme consistente. Mai am de lucru, e clar. Și de învățat, cu siguranță.