sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Sabina Cantacuzino- Din viața familiei Ion C. Brătianu. 1821-1891

Potrivită mai degrabă cu ceaiurile aromate savurate în căldura binefăcătoare a propriului cămin, în serile mohorâte de toamnă sau în cele geroase de iarnă, decât cu naveta zilnică făcută cu metroul, mai mult în picioare, agățată de o bară, cartea aceasta este îmbibată cu aroma secolului al nouăsprezecelea, pe care m-am bucurat să o pot simți pagină după pagină. Un volum de memorii ce surprinde viața lui Ion C. Brătianu și a familiei sale, reconstituită de fiica cea mare a acestuia, Sabina Cantacuzino, din propriile amintiri dar și cu ajutorul documentelor și corespondenței din arhiva familiei.

Farmecul evocărilor este sporit de prezența fotografiilor- membrii familiei Brătianu, rude, dar și prieteni, figuri importante ale acelor vremuri, însoțesc din imagini toate aceste aduceri-aminte, completând tabloul. Dintre toate, cel mai complex este portretul lui Ion C. Brătianu.


 Dar, cu toate că vorbim despre un important om politic, nu aceasta este latura predominantă a volumului. Accentul cade, cred eu, pe latura umană și pe cea morală, subliniind confluența acestora și modul în care ele se oglindesc atât în viața de familie, cât și în cea politică. Sabina Cantacuzino evidențiază meritele și înfăptuirile tatălui său în ambele planuri ale vieții care, de multe ori, se întrepătrund. Valorile morale, principiile puternice, caracterul plin de modestie, dar de neclintit. Nu putem exclude subiectivismul, cât se poate de normal într-o astfel de conjunctură.

 Și totuși, aceste pagini au nu doar valoare memorialstică, ci și valoare istorică- una mai puțin convențională, dar demnă de luat în seamă pentru a ne face o imagine asupra vremurilor invocate, asupra oamenilor și a modului lor de viață. Sunt pagini scrise din suflet, cu admirație, dar și cu nostalgie, cu mult spirit de observație, conturând siluete ce privesc din fotografiile prăfuite ale memoriei, din încăperile cu ziduri groase de piatră ale unui alt secol. Ca și în alte ocazii, am încercat să-mi închipui toate aceste vestigii ale trecutului așa cum erau ele în vremea în care erau mărci ale prezentului.

3 comentarii:

  1. O recenzie absolut superlativa dat fiind si dificultatea extrema a topicului abordat, (ma rog, dupa parerea mea de elev cu groaza fata de materia istorie, chiar si vazuta bland, prin prisma unor biografii de familie) ! Zau, ar vrea dl Lucian Boia, distinsul popularizator de istorie, sa aiba dansul sansa sa ii recenzezi tu o carte ! Fa-l sa astepte !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru aprecieri! Deși, după părerea mea, aș fi putut scrie mai mult și mai bine despre cartea aceasta.

      Păi să știi că am scris despre Istorie și mit în conștiința românească, http://andreeaiuliatoma.blogspot.ro/2014/05/lucian-boia-istorie-si-mit-in.html , iar o a doua carte pe care am citit-o a rămas momentan fără recenzie, n-am mai apucat să scriu despre ea, mai ales că nici nu pot spune că m-a dat pe spate. Mai am pe lista de lecturi viitoare câteva cărți ale sale.

      Ștergere
  2. Inteleg ca este o pagina de istorie, a noastra! De fapt partea umana a acestei familii mai putin cunoscute...
    O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...