Am lipsit cam mult de pe aici și acest lucru se datorează într-o bună măsură intensei fierberi din ultima săptămână a campaniei electorale. Am trecut treptat de la un vot negativ la un vot cât se poate de pozitiv, dat cu toată încrederea și speranța. Iar de duminică noapte trăiesc senzația incredibilului. Ca și cum ar fi avut loc un miracol. Nu credeam că suntem atât de mulți. Dar, probabil, nu ieșim în evidență. Am trecut prin emoții pe care nu credeam că mi le-ar putea provoca un eveniment de această natură. Nu pot spune că, de obicei, procesul electoral îmi era indiferent, dar nici nu mă antrena într-o atât de mare măsură ca acum.
De ieri dimineață, aerul îmi pare mai respirabil și atmosfera mai senină, chiar și atunci când burnițează și vântul umed îți izbește obrajii. Și, într-un mod bizar, din respect pentru votul meu și pentru cel căruia i l-am acordat, un impuls interior mă îndeamnă să dau dovadă de mai mult bun-simț, de mai multă politețe, de mai multă responsabilitate în ceea ce fac. Poate că aceasta este cheia. Un singur om, fie el și în cea mai înaltă funcție a unui stat, nu poate face tot. Fiecare din noi poate și trebuie să facă ceva pentru o Românie a normalității, în care corectitudinea, decența, eficiența să nu mai fie considerate însușiri excepționale.
Închei cu un selfie cu o carte care se lansează mâine la Gaudeamus, la ora 17.30.
După ce termin cartea (abia am început să o citesc), îmi voi împărtăși impresiile cu voi. O modalitate pe gustul meu de a-l cunoaște mai bine pe Klaus Iohannis- președintele nostru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Ce bine arati cu cartea asta in maini! Se vede ca evenimentele ti-au aprins o flacara ce mocnea in tine.
RăspundețiȘtergereCa in noi toti, de altfel. E placut sa crezi in ceva.
Mulțumesc! Așa este. N-am mai trecut printr-o astfel de stare până acum, a fost ceva deosebit, care a trezit simțăminte nebănuite, incredibile.
ȘtergereSunt de acord ca Andreea I Toma arata ff bine in fotografie, imi place ff mult si Tshirt-ul pe care-l poarta, chiar cred ca mi-as dori si eu unul ca el pt la vara, deoarece modelul mi se pare ff discret si elegant plus imi aduce aminte de unele tablouri avangardiste, asa cu linii si figuri geometrice, plus si fondul copertii
RăspundețiȘtergerecartii se asorteaza cu modelul din Tshirt, pe cand fondul general al fotografiei este asa mai traditional clasic clar obscur ca in perioada de aur olandeza. Zau, nu stiu cine face fotografiile astea in care apare Andreea I Toma, insa majoritatea ma indeamna asa sa doresc sa citesc mai mult despre arta si sa mai intru si eu din cand in cand intr-un muzeu. Fotografia de sus de ex pe mine ma inspira sa imi planific o calatorie la Paris plus imi inspira curajul sa fiu mai indraznet in sens sa imi cumpar si eu un Tshirt cu desen geometric, nu numai uni.