Micuța Bijou- Patrick Modiano

Este a doua carte scrisă de Patrick Modiano pe care o citesc și am remarcat puncte comune ce țin mai degrabă de stil și de atmosferă, dar și de temă, privită în ansamblu. Subiectul este diferit și perspectiva narativă aparține persoanjului principal, tânăra Therese, căreia, pe vremuri, i se spunea micuța Bijou. Prezentarea de pe ultima copertă vă va ajuta să vă faceți o idee asupra subiectului și mai mult nu vreau să dezvălui eu în acest sens. Încerc să-mi restrâng fluxul cuvintelor la ceea ce mi-a transmis cartea. Fluidă și captivantă, povestea micuței Bijou de ieri și de azi se dezvăluie din frânturi de amintiri, din imagini confuze și fotografii păstrate într-o veche cutie de biscuiți. Camera sordidă dintr-un fost hotel, cu puțin mobilier, străzile, cartierele, localurile, toate locurile pe care le străbate Therese mi-au adus în fața ochilor câte puțin din atmosfera pariziană a anilor '50- '60.



Întâmplarea a făcut să încep a citi cartea într-un cadru foarte asemănător cu cel în care debutează povestirea- pe peron, la metrou. Nu aș fi putut nimeri un mod mai potrivit pentru a gusta atmosfera și a mă lăsa subjugată de ea. Dacă mai pun la socoteală și vremea mohorâtă care m-a însoțit pe parcursul lecturii, pot spune că a existat o armonie cu periplul sumbru printre amintiri, printre vocile trecutului și fantasmele prezentului.

Ca prin ceață, se întrevăd scene pecetluite de ani și moarte, episoade fugare, pline de semnificații încă nedeslușite. Patrick Modiano țese și de această dată o pânză narativă a umbrelor, asezonată cu aerul umed, bântuit de confuzie și de parfumul vremurilor apuse. Am avut permanent impresia că privesc fotografii învechite, nu doar cele din cutia micuței Bijou, ci și altele, surprinzând clișee ale unei epoci dispărute. De altfel, epocă este cuvântul folosit insistent de Therese pentru a denumi diferite perioade ale copilăriei sale.

Incertitudinile intensifică aspectul sumbru și macină prezentul Theresei, diluându-i contururile. Prezentul devine fantomatic, asemenea trecutului, se confundă uneori cu acesta sub imperiul traumelor sufletești și ale dilemelor puternice care o împiedică pe tânără să-și proiecteze viitorul.

Pe gustul meu fiecare detaliu, fiecare imagine, tonul povestirii și atmosfera de ansamblu- enigmatică și cu intruziuni ale trecutului în prezent. O carte scrisă parcă anume pentru mine. Am devenit cu siguranță o admiratoare a cărților recentului nobeliat pentru literatură.