Un prim contact cu literatura africană prin vocea acestui scriitor kenyan. Curiozitatea de a afla mai multe despre viața de acolo m-a atras către această carte, deși nu pot spune că, în final, mi-a dat prea multe răspunsuri. Bineînțeles, m-a ajutat să-mi trasez câteva idei, însă mă așteptam la o dezvăluire venită din adâncurile acestei lumi.
Râul care ne desparte este o carte a conflictelor interioare și exterioare, a contradicțiilor dintre două lumi, două culturi, două religii. Pe de o parte sunt băștinașii, cu credințele lor străvechi și ritualurile lor bizare, pe de altă parte omul alb și acei băștinași care i-au adoptat credința și obiceiurile, renunțând vehement la vechea lor cultură. Tot ceea ce ține de cultura tribului nu beneficiază de o lămurire prea amplă, așadar nu am avut cum să le înțeleg. Am putut doar să le dezaprob prin prisma culturii în care trăiesc, dar nu m-am putut împiedica totuși să admit că, oricât de crude mi s-ar fi părut, în acea civilizație ele aveau justificarea lor.
Am dezaprobat, de asemenea, și invazia albilor, care a spulberat orânduiala acelei lumi, o intruziune brutală în conștiința unui popor înapoiat, dar care îți ducea traiul în tihnă, după propriile obiceiuri, fără să se bucure de "beneficiile" civilizației- ca de exemplu, impozitele, taxele, exproprierea. M-am gândit că, poate, civilizația noastră nu este întotdeauna oportună, că în loc de avantaje, aduce mai multă discordie și nefericire.
Luminarea prin educație nu știrbește din importanța ritualurilor tribale, iar circumcizia se practică în pofida blamării sale de către oamenii albi veniți să instituie un nou mod de viață în ținuturile înapoiate. Povestea de iubire desfășuratp pe fundalul ostil al dezbinării și al credințelor contradictorii conturează o posibilă cale de reconciliere. Dar va fi ea oare suficient de puternică pentru a realiza acest lucru?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Chinua Achebe - O lume se destrama. Ca sa vezi si din perspectiva nigeriana ce a insemnat venirea omului alb.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru recomandare! Am cartea din colecția de la Univers și Cotidianul, dar n-am ajuns la ea. O voi citi. La fel cum am de gând să citesc și A grain of wheat, fie în engleză, fie în română, dacă va fi tradusă totuși, așa cum auzisem.
ȘtergereTot de Chinua Achebe, Săgeata lui Dumnezeu, același conflict între culturi, aceeași diferență dintre ritualurile și valorile tribului și mentalitatea omului alb, văzut ca invadator. Când ai zis că ăsta a fost primul tău contact cu un scriitor african, m-am gândit că la mine Achebe a fost singurul, dar nu e adevărat. J. M. Coetzee e tot african, dar alb din Africa de Sud, iar temele sale și stilul diferă de al lui Achebe. Mie îmi place mult. :)
RăspundețiȘtergere