sâmbătă, 28 martie 2015

Din jurnalul meu de cititor

Photo credit
După o astfel de carte- Deșertul tătarilor- este dificilă alegerea celei ce îi va urma în șirul lecturilor. Mai întâi voi trece la frunzărirea câtorva începuturi, punând la loc, pe rând, cărțile în raft. E un fel de blocaj, sau poate forța cărții este prea mare, atmosfera sa prea lipicioasă. Un gol se deschide și o acută nemulțumire. Pe de o parte, aș vrea ceva mai ușor, care să mă ajute să mă destind. Pe de altă parte, acel ceva nu se ridică la înălțimile impuse, apare ca o bagatelă în fața acestei capodopere. Dificil moment. Voi ieși să mă plimb (de nevoie) prin ploaie, încercând să-mi limpezesc gândurile și să pregătesc terenul pentru o nouă poveste care să mi se insinueze în suflet.


                                                                     * * *
Am revenit. Nu neapărat  mai limpede, ci marcată de o senzație și de uluirea ce-i urmează- conștientizarea lipsei unei cărți, când eram convinsă că ea e acolo, iar eu trebuie doar să o scot din geantă și să citesc din ea. Căutarea mea continuă. Nu e simplu să găsești exact cartea care să se lase explorată într-un moment anume. Poate mai trebuie să las apele să se așeze, pentru ca barca să plutească nestingherită. Rafturi întregi par inabordabile. Uneori îmi propuneam un anumit format sau o anumită editură și alegeam ceva. Acum nu reușesc să-mi fixez criterii. Ascult ploaia cum înmoaie praful și-l mută de ici, colo. Până la asfințit, mai pot coase la goblen și poate-acolo voi găsi ideea salvatoare. Din păcate, mi-e imposibil să-l termin până la ziua bunicii mele.

3 comentarii:

  1. Așa de mult ți-a plăcut Deșertul tătarilor? Am avut câteva tentative de a o citi, dar am rămas numai cu intenția. Acum îmi dai impulsul de mă apuca de ea, neapărat. :)
    Mă întreb dacă ai găsit cartea potrivită „de după”. Totuși, e bine să mai trăiești un pic cu o carte care te-a impresionat, pentru că nu se întâmplă asta în fiecare zi. Și, dacă ai timp, să scrii despre ea cât mai repede, pentru a păstra impresiile cât mai vii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a plăcut foaaarte mult. Am scris despre ea la cald, dar nu am publicat încă textul, e pe caiet. Nu glumesc. :)
      Nu știu dacă am găsit cartea cea mai potrivită, dar evident, nu puteam rezista mult fără să citesc. :)

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...