Reflecții

Printre atâtea și-atâtea lucruri pe care le am de făcut, parfumul florilor de liliac a fost o adevărată desfătare. Trecând pe străduțele incredibil de liniștite, după o zi obositoare, am simțit că mai pot pluti. De multe ori am visat că locuiesc într-o casă pe o astfel de străduță, că am o curte, fie ea cât de mică, în care să pot lenevi cu o carte în mână, la umbra unui pom. Rareori mai găsesc vreme de relaxare, viața m-a prins în vâltoarea sa și cu greu mă pot rupe, câte puțin. Când plănuiesc o mică evadare, intervine altceva imposibil de amânat. Iar sfârșitul de săptămână nu-mi aduce decât și mai multă oboseală, și mai multă activitate.

Nici nu știu când e ziua mea de odihnă. Poate pentru că nu există. Am o odraslă hiperactivă și hipersolicitantă, care mai că-mi mănâncă urechile. Nu am talente pedagogice, mi-e tot mai clar. De asemenea, îmi lipsesc multe alte aptitudini, în alte domenii. Alerg după un tren care îmi scapă mereu, înainte de-a reuși să mă agăț cu mâna de ultimul său vagon. Am și mici satisfacții, însă tabloul nu e complet. Poate voi găsi calea de a așeza lucrurile așa cum mi-aș dori. Până atunci, absorb ca un burete micile picături de plăcere din razele calde de soare, din pomii colorați.

Un sfârșit de săptămână cald și blând vă doresc!