O vacanță târzie

În prima zi a lui septembrie,  o idee trăznită pentru unii ca noi (normală pentru cei ce nu duc grija zilei de azi sau de mâine) ne-a venit pe nepusă masă - să mergem 3 zile la mare. A urmat o zi de căutări febrile și telefoane pe bandă rulantă,  date de mine,  care am un trac inexplicabil când vine vorba de așa ceva. În cele din urmă am reușit să găsesc ceva bun la bani puțini,  iar cele 3 zile au devenit 4. Pe 3 septembrie,  după două ceasuri de somn, am pornit spre mare. Vremea a fost minunată,  nesperat de caldă pentru această perioadă a anului. Dintotdeauna avusesem rezerve în privința vacanțelor la mare în septembrie, dar anul acesta s-a nimerit să fie ca în toiul verii  mai mult, am putut face plajă de dimineață până seara, cu o pauză pentru masa de prânz,  ceea ce n-aș fi putut în iulie.

Au fost niște zile care mi-au încărcat bateriile. De citit n-am avut prea mult timp, căci am stat mai mult în apă decât pe nisip și am simțit efectele benefice pe care apa mării le-a avut asupra corpului meu. Relaxare, somn bun și la ore normale, poftă de mâncare - o stare de bine întreruptă pe alocuri de grijile inerente cu privire la cea mică. Lângă hotel era un golf în care apa era liniștită și plaja nu foarte aglomerată,  ceea ce a mai diminuat din stresul supravegherii, care pe mine mă îngrozea, știind ce răzgâiată am. Prezența mării îmi face bine, n-aș putea reda în cuvinte cu precizie de ce. E de-ajuns să o privesc, să-mi las gândurile să plutească în largul ei plin de mistere pentru mine, să ascult foșnetul valurilor în timp ce ochii mi se agăță de silueta îndepărtată a unui vapor.

A fost plăcut,  dar acum iată-mă din nou aici, în mijlocul a mii de probleme ce trebuie rezolvate. Vacanța e pe sfârșite și am multe de recuperat după această vară de leneveală. Pe toate palierele sunt restantă, inclusiv la cărți și activități internautice,  dar acestea nu sunt chiar probleme, pentru că le fac din plăcere,  cu multă pasiune.